Preluare de pe Basarabia Pământ Românesc si Enciclopedia Romaniei
Petru Rareş a fost unul dintre marii voievozi ai Moldovei din secolul 16. Era înzestrat cu multă ambiţie, dar i-au lipsit flerul politic şi iscusinţa militară. Intrat în conflict cu Polonia pentru provincia Pocuţia (regiunea din jurul oraşului Colomeea, sau Kolomyia, din Ucraina actuală), Petru Rareş a fost înfrânt la Obertyn (22 august 1531) de o armată mult inferioară numeric dar superioară ca disciplină şi pregătire. Astfel s-au încheiat tentativele voievozilor Moldovei de a-şi exercita suveranitatea asupra Pocuţiei, teritoriu disputat între Polonia şi Moldova timp de 150 de ani, de pe vremea lui Petru I Muşat.
Moldova lui Ştefan cel Mare, cu Pocuţia
Cei familiarizaţi cu istoriografia poloneză vor observa că victoria de la Obertin ocupă un loc important. Lecţiile de la Obertyn au fost învăţate de viitori domnitori români, precum Mihai Viteazul sau Matei Basarab, care au avut grijă să-şi alcătuiască armate profesioniste dotate cu artilerişti şi guri de foc moderne.
(sursa foto – Wikipedia).
După incursiunea iniţiată de domnul Moldovei, Petru Rareş (1527 – 1538, 1541 – 1546), în Pocuţia, un conflict masiv cu Polonia era iminent. Obţinând dezavuarea acestei acţiuni de către sultan, regele polon Sigismund I (1506 – 1548) trimite o oaste comandată de marele hatman Jan Tarnowski, care recucereşte teritoriile pierdute (4 august 1531):
„„Şi atuncea au trecut léşii Nistrul spre Pocutiia şi ca să scoaţă pre moldovéni, pré carii lăsase Pătru vodă, să ţie oraşele, să fie de apărare. Şi în 12 locuri au avut războiu”” (Grigore Ureche).
Petru Rareş strânge o oaste de 20.000 – 30.000 oameni şi pătrunde în Pocuţia (20 august). Înfrânţi în faţa fortăreţei de la Gwozdziecz de polonii conduşi de Jan Tarnowski, moldovenii ce asediau cetatea se retrag (19 august). Conducătorii acestora, Toma Barnovschi şi pârcălabul Vlad de Hotin, au răspuns în faţa domnului, sosit a doua zi. Jan Tarnowski se retrage spre satul Obertyn, inducând în eroare pe Petru Rareş, care a dispus urmărirea sa.
Vagon de lupta al polonezilor (sursa Wikipedia)
La Obertyn, comandantul polon şi-a aşezat oamenii în formă de patrulater, înconjurat de şanţuri şi de care, legate cu lanţuri între ele (după model husit), aşteptând atacul. Desfăşurarea bătăliei din 22 august 1531 este prezentată plastic de către Nicolae Iorga:
„„Atacul românesc începe în zori.(…) Îndată porniră tunurile care însă băteau prea jos. Ai lui Tarnovski stăteau nemişcaţi având cavaleria la mijloc. În sfârşit, o parte a taberei se deschide, când ghiulelele moldoveneşti picau prea dese; opt sute de călăreţi poloni, în armură grea, ieşiră. Ei fură respinşi de trei ori. Moldovenii, având tunuri, înaintau pentru a închide cercul lor. Se produce atunci un atac general al catafracţilor duşmani care ieşiră pe amândouă părţile. Puşcaşii fură ucişi lângă tunurile lor (…) Românii trebuiră să se retragă”.”
La atacul surpriză dat de cavaleria polonă s-a adăugat şi părăsirea luptei de către unii boieri (Constantin Rezachevici), ceea ce a dus la înfrângerea oştirii lui Rareş, obosită după un marş de două zile. Chiar dacă s-au evidenţiat în luptă, după spusele cronicarului polon Martin Biełski, călăreţii moldoveni şi tunarii, care au murit până la ultimul, „multă vréme bătându-să, cu multă moarte dintru amândoao părţile, moldovénii mai cu multe rane încruntaţi, n-au mai putut suferi, ci le-au datu cale şi s-au întorsu înapoi” (Grigore Ureche). Pierderile româneşti au fost însemnate: 5.000-7.000 de morţi şi mulţi prizonieri, printre care logofătul Toader Bubuiog, vornicul Efrem Huru, paharnicul Popescu şi alţii, toţi membri ai Sfatului Domnesc, precum şi cele 50 de tunuri capturate de moldoveni în bătălia de la Feldioara, alături de marele steag al Moldovei. Armata poloneză pare să fi pierdut doar 256 de oameni.
Armura husarilor polonezi (sursa Wikipedia)
Conflictele dintre cele două părţi au continuat până la sfârşitul primei domnii a lui Petru Rareş, o nouă tentativă de ocupare a Pocuţiei având loc in 1538.
Harta Pocuției istorice, după Jancu J. Nistor. Die moldauischen Ansprüche auf Pokutien. Viena 1910
Bibliografie
- George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti 2011