Obsesia zilei de ieri şi a ultimelor săptămâni a fost câţi români merg la vot. Este bine, democraţia este necesară. Dar mai bine era dacă aceeaşi intensitate a obsesiei o aveau administratorii acestei ţări – fie ei de opt ani sau doar de două luni în funcţie – pentru numărul de salariaţi din România.
Ziarul Financiar a cerut de la Registrul Comerţului topul primilor angajatori din fiecare judeţ, iar situaţia este dramatică.
Brăila – cel mai mare angajator este şantierul naval STX, cu 1.815 angajaţi. Pe locul cinci, Cerealcom, 142 de angajaţi. În total primii cinci angajatori au sub 3.000 de salariaţi.
Sălaj – cel mai mare angajator este Silcotub, cu 1.348 de oameni, pe locul cinci Energobit Prod, 155 de salariaţi. Total top 5, la fel, sub 3.000.
Buzău – Ductil Steel pe primul loc, cu 1.507 angajaţi, Aromet pe locul cinci, cu 187. Total primii cinci, sub 3.000.
Sălaj are peste 250.000 de locuitori, iar Brăila şi Buzău sunt judeţe cu o populaţie de peste 400.000 de oameni. În aceste judeţe, doar unul din zece locuitori are o slujbă sau chiar mai puţin. La nivelul ţării, pentru că în Bucureşti şi alte judeţe precum Cluj, Timiş sau Constanţa rata angajărilor este mai bună, 20% din populaţie este salariată. Adică 4,3 milioane de salariaţi la 21 de milioane de locuitori.
În Ungaria, Cehia sau Polonia însă, jumătate din populaţie este salariată. Veniţi la vot, au spus unii. Nu veniţi la vot, au spus alţii. Dar de ce nu aţi spus: veniţi la servici, iată noi am atras zece investitori care au creat 10.000 de slujbe.
Lipsa de orizont a tinerilor din micile oraşe de provincie care nu văd altă soluţie decât plecarea în străinătate este certificată astfel de statistici.
Când în judeţe cu 4-500.000 de locuitori al cincilea angajator abia are 100 de salariaţi, ce capacitate de absorbţie a tinerelor generaţii care apar anual pe piaţa forţei de muncă să existe?
Şi pe primele locuri cine sunt? În fiecare din cele trei judeţe, luate la întâmplare, este vorba de întreprinderi create înainte de ’89, preluate între timp de străini. Totuşi, au trecut 23 de ani de la Revoluţie. Ce vine din urmă, ce a apărut nou sau măcar ce a fost pus în loc?
Energo Bit Prod din Sălaj şi Aromet din Buzău, aflate pe locul cinci, sunt companii cu capital local, apărute după Revoluţie. Dar diferenţa faţă de marile firme este vizibilă. Nu au forţă să angajeze mii de oameni.
Energo Bit este creată de foşti ingineri de la Electrica care au început cu vânzarea de contoare electrice şi acum au ajuns să producă transformatoare şi să aibă afaceri de 166 milioane de euro. Aromet produce stingătoare de incendiu şi face parte dintr-un grup dezvoltat după 1989 de un fost inginer metalurgist care a început afacerile cu confecţionarea de căruţe. A fost vreodată un prim-ministru al acestei ţări să-i întrebe pe foştii ingineri de la Electrica sau pe fostul inginer metalurgist care vindea în anii ’90 căruţe în Buzău, iar acum fabrică stingătoare de incendiu şi instalaţii de irigat ce au nevoie ca să se dezvolte?
Au trecut pe la ei prin fabrică sau măcar au auzit de ei Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur isărescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu sau Victor Ponta?
Nu, nu au trecut. Acum ei pleacă din Bucureşti doar ca să taie panglici la autostrăzi pe jumătate terminate pentru care au plătit câte 10-15 milioane de euro pe kilometru, iar soldul datoriei publice creşte lună de lună.
Parcă ar fi un văl pe care şi l-au tras pe faţă premierii şi miniştrii economiei acestei ţări. Dacă îi întrebi cine sunt cei mai mare angajatori din România, cine a creat cele mai multe locuri de muncă în 2012 sau cine a desfiinţat, nu au idee.
Cineva le-a spus că nu e treaba lor, ci e treaba investitorilor, de parcă aceştia ar ateriza din cer.
Dar măcar de s-ar uita cum lucrează alţii şi ce obsesie este pentru liderii unei ţări crearea şi menţinerea locurilor de muncă.
În Franţa, noul guvern, care a creat un post de „ministru al redresării producţiei”, i-a chemat recent pe operatorii telecom pentru a discuta găsirea unui „model de afaceri care să creeze mai multe locuri de muncă şi investiţii”, după cum scrie ziarul francez Les Echos. Care este problema? Pe piaţă a apărut un nou operator cu tarife mult mai mici care i-a determinat pe jucătorii mari să taie din joburile din call-centere sau să le mute din Franţa.
Ce spune Frederik Reinfeldt, premierul Suediei? „Ca să ţii economia pe plus, trebuie să ai grijă de joburi – să le creezi, să le menţii. Şi nu poţi face asta din Stockholm”, este citat Reinfeldt într-un articol din Wall Street Journal care încearcă să explice „miracolul” menţinerii creşterii economice din Suedia (plus 4,5% în 2011) când Occidentul este pe minus.
Reinfeldt merge cel puţin o dată pe săptămână la o companie din ţară să afle ce are nevoie ca să se dezvolte şi să creeeze locuri de muncă. În total, 180 de călătorii la întreprinderi din toate colţurile ţării de când este premier.
„Vizite de lucru”, veţi spune? Vrei să ne întorci în timp? Cu asta dezvolţi o ţară? Dar cu ce, dacă nu cunoscând viaţa oamenilor, a întreprinderilor şi colectivităţilor locale, pentru ca întors la centru să pui la un loc resursele ţării pentru a le sprijini dezvoltarea celor care pot duce România mai departe. Fiţi obsedaţi de crearea de locuri de muncă, demonstraţi că vă pasă şi cea mai mare companie cu capital străin, şi de micile firme cu capital local care ar trebui să împânzească oraşele. Şi atunci veţi avea şi votanţi.
Articol Ziarul Financiar