Inca sub infuenta laurilor victoriei razboiului pentru insulele Falklands, capitanul Cris Wreford-Brown primeste un ordin cel putin curios. Amiralitatea britanica ii ordona lui Wreford-Brown sa pregateasca HMS Conqueror, aflat la baza din Faslane, pentru o noua misiune.
Era mijlocul unui an, 1982, plin de evenimente pentru submarinul britanic HMS Conqueror si al sau echipaj, punctul culminant fiind scufundarea crucisatorului argentinian „General Belgrano”, chiar la inceputul conflictului pentru insulele Falklands, pe data de 2 mai.
HMS Conqueror
Lui Wreford-Brown ii va fi foarte repede satisfacuta curiozitatea nascuta din ordinul neasteptat. In cateva zile, la sediul Amiralitatii Britanice, Wreford-Brown se gasea in fata unei echipe mixte anglo-americana cu oameni din Royal Navy, US Navy, CIA si MI6, care ii va aduce la cunostinta detaliile misiunii.
In anii ’50 si ’60, US Navy si Royal Navy erau increzatoare asupra avansului tehnologic fata de marina sovietica. De foarte multe ori submarinele americane si engleze se jucasera cu sovieticii, urmarindu-i si ajungand la distante foarte mici fara ca acestia sa aiba habar ca inamicul era la cativa metri de ei. Sovieticii, in anii ‘50 si ‘60, erau posesorii unor submarine zgomotoase si lente cu echipamente empirice fata de cele vestice. Pe la mijlocul anilor ‘70 acest avans tehnologic parea ca s-a diminuat, submarinele sovietice nu erau numai mai rapide si silentioase, dar beneficiau si de sonare de ultima generatie capabile sa asigure o descoperire a inamicului cel putin la nivelul celor vestice. Astfel, la inceputul anilor ‘80, US Navy si Royal Navy se hotarasc sa afle cum si cat a evoluat tehnica sovietica.
CIA-ul informase responsabili US Navy ca submarinele si navele de suprafata sovietice beneficiau de un sonar tractat cu o mare putere de descoperire a inamicului. Se credea ca acesta ar putea fi o copie a sonarelor tractate aflate in dotarea US Navy si Royal Navy.
La jumatatea anului 1982 US Navy si Royal Navy decid ca este vremea sa actioneze. Planul era unul simplu, dar aproape imposibil. Primul pas era dotarea unui submarin, la prova, cu un brat telescopic, dotat cu camere video, la capatului caruia se afla un cleste. Al doilea pas era identificarea unui vas sovietic dotat cu un sonar tractat si aflarea rutei acestuia. Pasul trei, si cel mai greu, era ca submarinul sa se apropie nedetectat de vasul sovietic si sa taie cablul sonarului (astfel incat ulterior sa para ca s-a rupt) si sa “fure” sonarul pentru a fi studiat de catre aliati.
Schema operatiunii de taiere a cablului sonarului
Cei doi aliati hotarasc ca submarinul care va duce la indeplinire aceasta misiune sa fie unul britanic, motivele ar fi, dupa britanici, ca pana si americanii acceptau superioritatea echipajelor si submarinelor britanice sau dupa americani, ca in cazul in care submarinul ar fi fost descoperit, un submarin britanic ar fi produs un conflict mult mai mic cu Uniunea Sovietica fata de cazul in care un submarin american ar fi fost prins actionand asupra unui vas sovietic.
In luna august HMS Conqueror era gata de a indeplini misiunea. Bratul telescopic produs de General Dynamics era montant si deja efectuase cateva antrenamente in care simulase misiunea. Nava sora, HMS Churchill, suferise daune importante in antrenamente similare, astfel incat Conqueror ramasese singura nava capabila sa indeplineasca misiunea. In scurt timp au venit informatii din partea MI6 despre un trauler polonez dotat cu un sonar tractat care va iesi in patrulare, se pare in apele teritoriale sovietice.
Stuard Prebble, unul dintre putinii ziaristi care au studiat acesta operatiune ne descrie starea echipajului si modul de operare (varianta in engleza este foarte relevanta) :
“When crews heard about these pincers, everybody thought it was absolutely crazy. Their use demanded the most brilliant seamanship, coming up from below into the array’s blind spot and edging towards the cutting point only a few yards from the tow ship. The pincers were designed to gnaw rather than slice cleanly to give the impression that the array had snagged on an underwater obstacle and been torn off.”
Conqueror isi asteapta noaptea “victima” la o adancime de periscop. Wreford-Brown reuseste sa pozitioneze submarinul sub traulerul polonez si se apropie de cablul sonarului astfel incat camerele bratului telescopic sa poata transmite imagini cat mai clare, in conditiile unei ape foarte tulburi, specifice celor arctice. Acelasi Prebble descrie facinat:
“That was the genius of the exercise. There is a way of approaching the blind spot that involves going deep and then coming up at an angle, literally below the vessel.”
Iar unul din membrii echipajului, ramas anonim declara:
“Everyone in the control room was tense. We were expecting at any time that we would be discovered and were ready to run, if necessary.”
Conqueror reuseste sa taie cablul si sa captureze sonarul fara a fi depistat si dupa ce s-a indepartat la o distanta sigura (probabil a iesit din apele teritoriale sovietice) a iesit la suprafata. Scafandrii sai au reusit sa imbarce sonarul la bordul submarinului.
Dupa ce a ajuns Conqueror la baza din Scotia, sonarul este imbarcat intr-un avion de transport american si trimis spre analiza in Statele Unite.
Se spune ca numele HMS Conqueror a fost rostit, pe holurile Pentagonului, cu consideratie si admiratie mult timp dupa aceasta misiune. Si pe buna dreptate!
PS Dupa ce americanii au analizat sonarul proaspat furat au constat cu amaraciune ca acesta era atat de similar cu ce aveau ei incat concluzia era una singura: sovieticii le furasera tehnologia.
VS- Viorel Stan
Surse:
‘Secrets of the Conqueror: The Untold Story of Britain’s Most Famous Submarine’ by Stuart Prebble
https://en.wikipedia.org/wiki/HMS_Conqueror_(S48)
https://www.whatdotheyknow.com/request/information_on_operation_barmaid