Corveta P20380 Steregushchy – Sursa: militaryphotos.net
In comparatie cu sectorul aviatic, industria navala a Rusiei pare sa fie o sursa continua de probleme si controverse.
Jane’s anunta sec ca Marina Rusa nu este multumita de noua clasa de corvete Proiect 20385 si prima nava din serie, Gremyashchy, va fi si ultima, celelalte doua corvete planificate fiind cel mai probabil terminate conform unui alt proiect.
Pentru a intelege cum s-a ajuns aici si mai ales pentru a trage niste invataminte din deciziile altora in privinta arhitecturii noilor proiecte navale, invataminte ce ne pot folosi si noua intr-un viitor (deocamdata destul de indepartat), merita de recapitulat istoria intortocheata a Proiectului 20380 sau Steregushchy, asa cum este cunoscut dupa numele primei nave din clasa.
Confruntati cu uzura fizica si morala a navelor de patrulare ce asigurau protectia litoralului, fenomen de altfel generalizat la nivelul unitatilor de suprafata din componenta tuturor flotelor Marinei, rusii au decis sa inceapa un masiv program de inlocuire bazandu-se in principal pe doua proiecte de generatie noua.
La categoria corvete usoare au ales clasa Buyan , in realitate o denumire “umbrela” pentru doua proiecte inrudite dar cu diferente semnificative (Proiect 21630 si Proiect 21631), cu un deplasament de aproximativ 500tone si respectiv 1.000tone, clasa destinata Flotei Marii Caspice.
Corveta Astrakhan din clasa Buyan P21630 – Sursa:Wikipedia.org
Pentru rolul corvetelor “mari”, a fost ales Proiectul 20380 destinat Flotelor Pacificului, de Nord si a Marii Baltice, fiind o varianta si pentru Flota Marii Negre.
Proiect 20380 – Sursa: shipmodels.info
Prima nava din noua clasa si, dupa cum cere traditia, cea care ii da numele a fost Steregushchy, lansata in 2006 si intrata in componenta Flotei Marii Baltice in 2007. Conform planurilor grandioase anuntate la inceput trebuiau construite cel putin 30 de unitati, pana la aceasta data fiind insa comandate doar 6, dintre care doar 3 au intrat in dotare.
La un deplasament de 2.000-2.200 de tone si un pret estimat la USD120-150mil (varianta de export), Steregushchy este dotata destul de echilibrat, cu un tun mediu (dupa standardele rusesti) de 100mm, un CIWS Kashtan si doua AK-630, 8 tuburi lansatoare de rachete Kh-35, 8 tuburi lansatoare de rachete anti-submarin RPK-9 Medvedka sau torpile Paket-NK si un elicopter KA-27.
Misiunile pe care Steregushchy trebuia sa le indeplineasca erau patrularea apelor teritoriale precum si lupta impotriva navelor de suprafata si a submarinelor.
Inca de la lansare corveta a starnit critici mai ales din cauza armamentului anti-aerian considerat prea slab asa ca s-a decis ca incepand cu a doua nava din serie, Soobrazitelny (Proiect 20381), CIWS-ul Kashtan sa fie inlocuit cu un lansator vertical cu 12 tuburi pentru un sistem AA cu raza medie Redut care foloseste aceleasi rachete 9M96 ca si S-400.
Stereguschy Proiect 20380 – Sursa: shipmodels.info
Proiect 20381 – Sursa: militaryphotos.net
Si daca tot au inceput modificarile, proiectantii rusi s-au decis sa o faca in stil mare asa ca nici nu au asteptat ca toate navele clasei 20381 sa fie construite iar lectiile sa fie invatate si au scos deja o modificare mai radicala a acesteia, Proiect 20385. Modificarile constau in alungirea corpului, mutarea lansatorului Redut din prova in pupa concomitent cu cresterea numarului tuburilor lansatoare de la 12 la 16 si in locul lui montarea lansatorului universal cu 8 tuburi UKSK, capabil sa gazduiasca fie P-800 Oniks (sau BrahMos) fie 3M54 Klub.
Diferente intre P20381 si P20385 – Sursa: militaryphotos.net
Corveta primea astfel un complet de armament demn de o fregata de mare tonaj, putand acum lovi si tinte terestre prin intermediul rachetelor Klub. Initial Marina a fost foarte interesata si noua clasa a fost lansata in fabricatie, prima nava urmand a fi lansata sub numele de Gremyashchy.
Vestile proaste insa abia urmau: primul lucru remarcat a fost pretul care a facut un salt serios la aproximativ USD 500mil (estimarea Jane’s fiind de USD450-586mil) asta in conditiile in care fregatele Proiect 11356 cu un tonaj dublu au un pret similar.
Cum pretul unei nave militare moderne este influentat in primul rand de sistemele de armament montate si prea putin de dimensiuni, prima concluzie ar fi ca daca dotezi o corveta cu sisteme de armament similare cu cele ale unei fregate mari atunci si costul va fi comparabil dar pentru o nava mult mai putin flexibila, inferioara din punct de vedere al senzorilor si cu autonomie mai mica.
Ca principal vinovat pentru cresterea brusca de pret a fost gasit lansatorul UKSK, specialistii scotand in evidenta si conceptul discutabil de a dota o nava conceputa pentru apararea apelor teritoriale, deci evoluand in apropierea tarmului propriu, cu rachete de croaziera destinate a lovi tinte terestre.
Criticile au continuat si in privinta dimensiunilor mici ale navei, hangarul elicopterului ocupand un volum important iar spatiul ramas nefiind de ajuns pentru restul utilitatilor, navele neavand, de exemplu, bucatarie.
Mai mult, sistemul AA Redut, desi instalat nu este inca functional, ultimile 3 teste din 2012 fiind incheiate cu esecuri. Producatorul recunoaste problemele punandu-le insa pe seama spatiului extrem de mic (din nou!) avut la dispozitie pentru sistemele de ghidare, ceea ce a determinat o scadere a performantelor insa declara ca ar fi gasit solutii. De exemplu, Redut nu are un radar dedicat iar radarul multifunctional Furke-E pare a fi prea slab pentru ghidarea rachetelor la distanta mare, pierzand frecvent tintele incadrate.
Ca o paranteza, o parte din vina este aruncata si asupra rachetelor 9M96 si mai precis asupra capului de ghidare activ radar. Daca problemele acestuia se dovedesc adevarate si nu doar un simptom al sistemului de conducere a focului navalizat care nu reuseste sa transfere coordonatele tintei, atunci si sistemul S-400 care foloseste aceeasi racheta ar putea avea de suferit.
In final, sistemul de propulsie CODAD cu 4 motoare diesel este considerat ca nesatisfacator pentru deplasamentul navei.
Pe fondul acestor critici, Marina a decis sa opreasca constructia urmatoarelor nave din clasa 20385, care va fi compusa la fel ca si 20380 dintr-un singur exemplar, si sa continue constructia clasei 20381.
Aceasta, desi nu are lansatorul UKSK si astfel pretul ar putea sa fie mai rezonabil, imparte aceeasi arhitectura generala si mai ales sistemele problematice AA Redut si de propulsie diesel cu 20385, asa ca este posibil ca problemele sa nu se fi terminat aici.
Ramane de vazut daca ceilalti doritori de corvete au invatat ceva din povestea clasei Steregushchy si isi vor formula specificatiile in consecinta.