Instalarea scutului anti-balistic american in Romania a fost analizata pana acum in linii mari, insa discutia despre un element major al sau a fost evitata cu grija si anume alegerea locatiei. Amplasarea lansatoarelor ABM chiar este “rocket science” insa ochiometric, daca s-ar judeca prin prisma proximitatii Iranului sau a Turciei, atunci zona de lansare ar fi trebuit aleasa in extremitatea Sud-Estica a Romaniei.
Intamplator sau nu, SUA are deja o baza in apropiere de Constanta, locatia favorita la prima vedere, instalarea sistemului Aegis acolo putand beneficia de infrastructura deja existenta in zona, foarte buna, dupa standardele romanesti. Si totusi americanii au ales exoticul Deveselu pentru niste avantaje inca neidentificate.
Probabil ca nu vom afla niciodata din vreo sursa oficiala motivatia reala insa, daca ar fi de lansat o ipoteza, este foarte posibil sa se fi tinut cont si de alte considerente pe langa cele legate exclusiv de traiectoria descrisa de rachetele iraniene deasupra Europei.
Inca de la tentativa precedenta de instalare a GBI in Europa, in Polonia si Cehia, SUA stia de opozitia vehementa a Rusiei si de masurile cele mai probabile pe care aceasta le va lua. Optiunea Rusiei pentru amplasarea rachetelor Iskander in Kaliningrad, care ar acoperi astfel o mare parte a teritoriului Poloniei, era in capul listei si a ramas de actualitate si dupa abandonarea GBI in favoarea Aegis Ashore.
Ca o paranteza ar trebui mentionate mijloacele de care are nevoie Rusia pentru a contracara Scutul american. Echilibrul nuclear Rusia – SUA se bazeaza pe ipoteza ca oricare dintre cele doua state poate lansa o lovitura preventiva asupra celuilalt, acesta din urma avand insa mijloacele de detectie a lansarilor intr-un interval de timp suficient pentru a putea riposta cu un atac similar.
Scutul anti-racheta, daca ar fi atat de eficient pe cat incearca rusii sa-l acrediteze, ar schimba regulile jocului deoarece Rusia ar trebui sa-l neutralizeze inainte de a-si lansa rachetele nucleare cu baza la sol. In cazul in care s-ar riposta unui atac initial american, distrugerea instalatiei Aegis ar trebui facuta extrem de rapid, altfel nu ar mai exista timp suficient pentru lansarea propriilor rachete nucleare. Daca, dimpotriva, Rusia ar decide lansarea atacului initial, atunci neutralizarea Aegis ar trebui facuta nu numai rapid dar si intr-un mod greu de detectat in avans. In cazul in care Rusia nu ar identifica niste solutii viabile, atunci s-ar gasi intr-un dezavantaj strategic fata de SUA. Cerintele se potrivesc insa foarte bine cu caracteristicile rachetelor balistice tactice cu raza scurta de actiune de tip Iskander, deci alegerea lor ca parte a strategiei Rusiei nu a fost surprinzatoare.
Solutia Iskander-Kaliningrad nu rezolva decat problema componentei nordice a Scutului, instalatia din Romania fiind in afara razei lor de actiune si prea departe pentru a fi neutralizata eficient prin alte mijloace.
Desi Rusia are in mod evident capacitatea de a lovi tinte de pe teritoriul romanesc, solutiile existente implica fie lansarea unor rachete de croaziera subsonice, cu probabilitate mica de a trece complet nedetectate, fie lansarea unor rachete balistice cu raza lunga de actiune care ar fi insa detectate de la lansare de sistemele de supraveghere americane amplasate in spatiu. In ambele cazuri SUA ar fi alertata asupra iminentei unui atac nuclear inainte ca el sa fi fost lansat, de unde si valoarea potentiala a Scutului pentru securitatea SUA.
Optiunea ideala pentru Rusia ar fi folosirea unor rachete balistice tactice amplasate in apropierea granitelor romanesti, singura varianta posibila in mod real in acest moment fiind Transnistria, in lipsa unui teritoriu rus mai bine plasat. Estimand distanta dintre Tiraspol si Deveselu, se poate descoperi un prim lucru interesant: la cei aproximativ 500km, Deveselu se afla la limita razei de actiune de 400-500km a unei Iskander ipotetic amplasate in Transnistria. Evident, ar fi usor din punct de vedere tehnic pentru Rusia sa mareasca raza de actiune a rachetelor sale tactice insa aici intervine un al doilea element, obstacolul numit INF. Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty, semnat de URSS si SUA in 1987 prevede eliminarea rachetelor balistice si de croaziera, lansate de la sol, capabile sa poarte incarcatura nucleara pe o raza intre 500km si 5.500km.
Poate fi doar o coincidenta, insa Deveselu este amplasat ideal daca se iau in considerare ambele constrangeri: amplasarea in zona de Sud(-Est) a Romaniei insa in afara zonei de actiune a rachetelor permise de INF instalate in cea mai probabila locatie.
In aceste conditii, una din optiunile de rezerva ale Rusiei ar fi retragerea din cadrul INF, dupa cum a amenintat deja in 2007.
Dar mai exista si o alta solutie.
Agentul anti-INF
2011 – Rusia inaugureaza in Serbia o baza suspectata de a fi folosita pentru a supraveghea instalatia de la Deveselu.
2013 – Serbia devine observator al CSTO (Collective Security Treaty Organization), organizatie de securitate condusa de Rusia.
2013 – Serbia examineaza posibilitatea de a cumpara MiG-29M.
2013 – Se avanseaza posibilitatea ca Rusia sa stationeze avioane si lansatoare Iskander in Serbia ca raspuns la bazele militare americane din regiune.
Cum va reactiona Romania (sau mai precis, SUA) in cazul, deocamdata improbabil, in care planul de mai sus devine realitate? Se va pretinde ca nu exista o amenintare reala si prezenta militara rusa va fi ignorata sau se va declansa o mini-cursa a inarmarii?