ORGILE LUI STALIN (6)

George GMT

5 ani ago

BM-27 URAGAN MLRS

Vine uraganul! Nu, nu va speriati, n-avem cod rosu, galben, portocaliu sau violet in dungi emis de INMH cu toate ca momentan n-avem motiv de plaja. Avem totusi cod 9P140, cod ce desemneaza una dintre cele mai cunoscute, raspandite si teribile instalatii MLRS din lume, instalatie realizata de catre sovietici la jumatatea anilor *70/sec.XX, noua „BM/Masina de Lupta” ducand mai departe legenda Katiusei nascuta in WW II. Botezata de catre NATO la momentul prezentarii sale publice drept „Model 1977”, BM-27 Uragan a intrat in dotarea armatei sovietice incepand cu anul 1975. Instalatia MLRS a fost, este inca, considerata deosebit de eficienta, cariera operationala fiind impresionanta –astfel de instalatii au „luptat” in Afganistan (mujahedinii o respectau si se temeau de ea. O poreclisera „Tevile Diavolului”.Mda, au ce au mujahedinii cu Diavolul asta, lui MI-24 ii spuneau „Carul Diavolului”. Ce de diavoli in capatana descultilor astora! Armata guvernamentala afgana, alti desculti…Astia ii spuneau initial BM-40 deoarece credeau ca are raza de actiune de…40 km), Caucazul de Nord/Cecenia, Orientul Mijlociu, Africa si Ucraina (astazi).

Inainte insa de a ne „lupta” cu Uraganul trebuie sa lamurim un…”daca”. „Daca” reprezentat de o controversa, posibil izvorata din obiceiul sovietic de a crea mai multe denumiri ale unor masini de lupta pentru a induce in eroare serviciile de informatii NATO. Concret, in 2012 producatorul masinii de lupta, Motovilikha din Perm, dezvaluia ca BM-27 Uragan ar fi de fapt BM-22 Uragan, o dezvoltare a BM-21 Grad, fratele mai mare si mai puternic al acestuia (pe atunci fabrica purta numele de Perm Mashinostroitelnyi Zavod/PMZ). Rusii sustin ca NATO/SUA au identificat gresit masina de lupta atunci cand aceasta a fost prezentata oficial la Parada din 1977, numind-o initial „Model 77/M-1977” ulterior BM-27.

BM-22 URAGAN LA TREABA

BM-22 URAGAN

Producatorul sustine ca denumirea corecta este BM-22/9K57 insa aceasta n-a mai fost schimbata datorita „implementarii” denumirii de BM-27 in lume –adica au mers pe principiul „daca merge asa, las-o asa!” Dezinformare sau nu vom folosi denumirea consacrata de BM-27 Uragan. V-ati putea intreba de ce nu ne oprim inainte asupra fratiorului mai mic, BM-21 Grad…Nu o facem fiindca despre Grad avem muuulte de spus, inclusiv despre Grad-ul romanesc (vom dezvalui totul in urmatoarele capitole ale acestui articol, date stranse dea lungul multor ani, cunoscute si mai putin cunoscute).

BM-27 Uragan s-a nascut ca proiect propriu de cercetare al Tula Central Scientific Research Institute for Precision Machine Engineering/TsNIITochMash/Institutul Central de Cercetare Stiintifica pentru Inginerie Masini de Precizie din Tula neexistand initial o cerere in acest sens din partea Ministerului Apararii al URSS sau vreo comanda data de Consiliul de Ministri al URSS, ceea ce era neobisnuit la acea vreme (ehhh, aici s-au nascut toate rachetele antitanc sovietice). La acea vreme, TsNIITochMash Tula lucra la o noua BM numita generic „Sistem de rachete terestru M-21” in urma unei comenzi data pe 30 mai 1960 de Consiliul de Ministri al URSS –acest nou lansator multiplu de rachete neghidate era BM-21 „Grad”/122 mm. Insa proiectantii de la Tula vroiau si puteau mai mult…

Ideea unui MLRS mult mai puternic in ceea ce priveste raza de actiune si puterea de foc a debutat in 1963 la TsNIITochMash Tula (165 km sud de Moscova) purtand numele de „Uragan”. In iunie 1964, Ministerul Industriei si Constructiilor de Masini este informat in legatura cu proiectul „Uragan”. Foarte probabil, Ministerul Industriei de Aparare emite pe 28 decembrie 1966 ordinul de realizare a unei rachete neghidate capabila sa duca incarcatura chimica, aceste rachete urmand sa inlocuiasca BM-25 Korshun –aceasta cerere a dus probabil la rachetele specializate ce se vor regasi pe BM-27 si BM-30. Si nu numai…Cert e faptul ca in 1967 s-a prezentat conducerii armatei sovietice lucrarea stiintifica intitulata „Crearea unui sistem de lansare rachete de mare precizie Uragan (NV-121-66)” bazat pe BM-21, noul lansator de rachete neghidate sol-sol fiind la acea data cel mai puternic proiectat vreodata in URSS. In a doua jumatate a lui 1968 s-a elaborat proiectul preliminar, urmat in 1969-1970 de specificatiile militare si cerintele operationale.

ZIL-135LM

ZIL-135L

Acestea prevedeau pe langa realizarea noii masini de lupta (BM-27, proiectant Yury Kalachnikov) si realizarea vehiculelor specializate de deservire a noii masini/suport logistic, respectiv un autocamion pentru incarcat si transport rachete pe platforma ZIL-135LM/1964/transmisie manuala/8×8 (va fi cunoscut in serviciu drept 9T452, proiectant Alexander Ganichev.

9T452

S-a avut initial in vedere si platforma KrAZ-253B/6×6/12,30 tone/V8-240 CP/1964 insa s-a renuntat la aceasta deoarece platforma a ramas la nivel de prototip, nu a intrat in productie de serie) si un sistem automat de conducere a focului (in serviciu Kapustnik-B -1V126/BTR-80/8×8 si 1V153/Ural-4320/6×6. Nu este foarte sigur cand a aparut complexul in dotarea batalioanelor Uragan. Foarte probabil primele complexe Kapustnik-B au aparut in perioada 1980-1984. Cert e faptul ca rapoarte strict secrete NATO stipulau in 1987 ca un regiment de BM-27 are in compunere 3 batalioane, fiecare batalion avand in dotare: 12 lansatoare BM-27/9P140 pe platforma ZIL-135/8×8.

KAPUSTNIK-B -COMANDA SI CONTROL

L-am avut si noi, ROT Frog-7/9K52/Luna-M; un vehicul Ural-4320 post de comanda mobil destinat comandantului de batalion -comunicatii, ulterior a fost echipat si cu computer tactic –dupa 1995. Vehiculul are climatizare si protectie NBC. Posibil ca unele regimente de BM-27 sa fi avut in dotare si BTR-80K/Kommandnyi/Comanda echipate cu antena telescopica si sisteme optice de vizare zi-noapte –se pare ca astfel de vehicule au fost vazute in Afganistan si RDG; 3 vehicule BTR-80 de cercetare-observare de artilerie. NATO numesc astfel de vehicule, Artillery Forward Observer/AFO. Din cate se cunoaste au astazi in dotare computere tactice, sisteme electro-optice de vizare si ochire zi-noapte, statii radio secretizate cu salt in frecventa, comunicatii via satelit, protectie NBC; 3 vehicule Ural-4320/1B44 statie meteo –radar meteo, radiosonda.

Este vorba despre radarul meteo MRK-1 „Shkval”/Furtuna, antena cu scanare conica, opereaza in banda L/aproximativ 1 GHz, raza de actiune 150 km. Acest radar a fost montat si pe GAZ-66. Are si varianta statica/stationara numita AVK-1 „Titan”; un vehicul destinat cartografierii topografice pe sasiu GAZ-66 cunoscut in serviciu drept 1T12-2M).

1T12 -2M VEHICUL TOPOGRAFIC-TOPOGEODEZIC

BM-27 Uragan are urmatoarele caracteristici: MLRS produs in serie la Tula intre anii 1975-1991; calibrul 220 mm; 16 tuburi de lansare rachete cu raza de actiune cuprinsa intre 10-30 km. Vehiculul are doua randuri a cate 6 tuburi+un rand cu 4 tuburi; echipaj 6 –comandant, tragator, mecanic-conductor/sofer, 3 incarcatori; greutate rachete intre 270-280 kg; rata de foc, 2 moduri de lansare –primele 8 rachete lansate la interval de 0,5 secunde, urmatoarele 8 la interval de 1,25-2 secunde/toate rachetele lansate la interval de 0,5 secunde. Cele 16 rachete sunt trase in maxim 20 secunde; o salva de 16 rachete acopera 43 hectare/0,43 kmp/430.000 mp; elevatie cuprinsa intre 0◦-55◦; timp de incarcare cuprins intre 15-20 minute; darea focului se face electric din cabina sau din afara cabinei printr-un cablu lung de 60 m; ochire si vizare: telescop panoramic PG-1M+colimator K-1.

Soferul dispune de NVG dupa 1995; lansatorul poate fi miscat stanga-dreapta maxim 30◦; rachete sunt echipate cu aripioare de stabilizare ce se deschid in zbor. Tuburile de lansare sunt ghintuite imprimand rachetei miscare de rotatie in zbor crescand acuratetea; tipuri de rachete utilizate 9M27F, HE-Frag/9M27K-K1, anti-personal, bombleti, incarcatura-cargo/9M27K2, mine antitanc/9M27K3, mine anti-personal, anti-infanterie/9M59, mine antitanc cu incarcatura exploziv cumulativa dispuse in container; echipaj 4; lungime 9,30 m; latime 2,80 m; inaltime 3,20 m; instalatia functioneaza fara probleme, conform rusilor, la temperaturi cuprinse intre -40◦/+50◦, vant de pana la 20 ms, in conditii de umiditate ridicata/jungla -98% umiditate sau praf/desert, la altitudini de pana la 3000 m; 1500 de BM-27 Uragan produse.

Platforma/vehicul purtator ZIL-135LM/8×8, primul prototip numit initial ZIL-135L a intrat in teste pe 4 aprilie 1961; greutate gol 15,10 tone, gata de lupta 20 tone; cabina protejata NBC, usor blindata (alte surse, neblindata); viteza maxima 65 kmh pe sosea, autonomie pe sosea 570 km, transmisie manuala; urca pante de maxim 57◦; trece vaduri adanci de maxim 1,20 m; urca obstacole verticale de maxim 60 cm; trece santuri de maxim 2 m lungime; in timpul tragerii vehiculul este stabilizat cu ajutorul a doua cricuri hidraulice dispuse la partea spate. Gata de tragere in 1,5/2-3 minute; doua motoare ZIL-375YA, 6,5 L, diesel, V8,180 CP fiecare. 177 CP la 3200 rpm, 17,7 CP/tona; consum de combustibil 88L/100 km-drumuri grele si 125-200 L/100 km pe sosea; autonomie cu propriile rezervoare de combustibil, 500-520 km pe sosea; sistem de reglare a presiunii in trenul de rulare, 4 axe -1 si 4 au bare de torsiune, 2 si 3 sunt fixe fara suspensie; raza de virare 12,50 m; durata de viata a vehiculului este de doar 5 ani sau 15.000 km conform producatorului, insa e operational la temperaturi cuprinse intre -40◦/+40◦-50◦. Vehiculul poate fi transportat pe calea aerului cu Iliusin IL-72 „Candid”/50 tone incarcatura maxima, Antonov AN-22 Antei „Cock”/80 tone incarcatura maxima, AN-124 „Condor”/150 tone incarcatura maxima si AN-224 „Mriya”/250 tone incarcatura maxima.

ZIL-135 a aparut in 1959, varianta ZIL-135B, transportor amfibiu ce putea duce 5 tone incarcatura sau 20-30 militari, motor de 130 CP –acesta s-a dovedit a fi un esec. A urmat ZIL-135E, doua prototipuri realizate in aprilie 1960, lucrul la acestea debutand in iulie 1959. Acestea aveau cateva caracteristici revolutionare pentru un vehicul militar amfibiu –doua motoare ZIL-375YA, transmisie automata si cabina din fibra de sticla fara cadru/3 locuri (motoare ZIL-375YA se regasesc si pe URAL-375D/1961). Transmisia automata -6 viteze mers inainte+2 viteze mers inapoi, transmisia nu s-a dovedit fiabila fapt constatat in timpul testelor. Nu avea suspensie iar platforma era deschisa. Consum mediu de combustibil 134 L/100 km. La inceputul lui septembrie 1960 s-a montat pe cele doua prototipuri rachete 2P21/Br.226-II Frog-6, destinate antrenamentului/inerte. Militarii sovietici n-au fost multumiti de ZIL-135E la testele efectuate in martie 1962, acestia reclamand greseli de proiectare grave concluzionand ca „masina nu poate fi destinata utilizarii militare deoarece nu are suspensie, are viteza redusa, cele doua motoare necesita intretinere permanenta, are capacitate mica de incarcare si consum mare de combustibil.

Cutia de viteze automata nu functioneaza conform parametrilor”. Drept urmare, fabrica a trecut la revizuirea vehiculului, noul prototip purtand numele de ZIL-135L, si acesta urmand a avea cutie de viteze automata. Insa, datorita faptului ca nu s-a reusit rezolvarea problemelor tehnice ale cutiei automate, in toamna lui 1962 cand s-a trecut la productia de serie la Fabrica de Automobile din Briansk, masinile au avut doua cutii de viteze manuale YaMZ-204/5 trepte, noua masina primind indicativul ZIL-135LM/transmisie manuala. In 1965 avea s-apara Frog-7A pe platforma ZIL-135LM. Din 1970, Frog-7 avea sa vina pe platforma ZIL-135LMP, varianta destinata initial tarilor cu clima tropicala, aceasta avand sistemul electreic si cel de racire mult imbunatatit, noi amortizoare telescopice si sistem de franare mai performant. Acest vehicul avea sa devina majoritar la BM-27 Uragan si Frog-7 Luna-M.

ZIL-135 LM a inceput sa intre in serviciu in 1966 si a fost cea mai numeroasa varianta realizata, 5000 de unitati –se afla si astazi in dotarea armatei ruse si nu numai, incepand din 1970 a ajuns si la aliatii sovieticilor, 210 unitati, marea lor majoritate fiind FROG-7 TEL. Din varianta ZIL-135K a evoluat BAZ-135MB/300 CP/9,60 tone incarcatura utila, produs intre anii 1966-1989/1990, acesta avand cabina modificata. L-am avut si noi, vehicul purtator al avionului de recunoastere fara pilot Tupolev Tu-143 „Reis”. Dupa 1990 a fost propusa inlocuirea platformei ZIL-135 LM cu BAZ-69092/6×6/500 CP/Diesel, insa nu au existat fonduri si interes din partea armatei ruse.

9M59 are urmatoarele caracteristici: racheta neghidata calibrul 220 mm purtatoare de mine antitanc containerizate; incarcatura maxima 9 mine, acestea sunt lansate deasupra zonei de lupta, in fata directiei de atac a inamicului sau in zone de concentrare a acestuia cu ajutorul parasutelor; mina explodeaza la contact dar variante recente dispun de fuzee electronica de timp; greutate racheta 270 kg; lungime racheta 5,17 m; motor-racheta cu combustibil solid; greutate container mine 89,50-90 kg; greutate mina antitanc 5 kg; raza de dispersie a celor 9 mine antitanc -250 ha/2.500.000 mp; fiecare mina contine 1,80-1,85 kg incarcatura exploziva directionata cu capacitate mare de penetrare a blindajului omogen; minele au timp de autodistrugere cuprins intre 16-24 de ore si sunt de tip PTM-3; raza maxima de actiune cuprinsa intre 10-35 km. PTM-3 are urmatoarele caracteristici: mina magnetica antitanc; lungime 33 cm; latime 8,40 cm; incarcatura exploziva 1,80-1,85 kg.

9M27F are urmatoarele caracteristici: racheta neghidata calibrul 220 mm; HE-Frag; lungime racheta 4,80/4,83 m; greutate ogiva 100 kg; motor-racheta cu combustibil solid; greutate racheta 280 kg; raza maxima de actiune cuprinsa intre 10-35 km. Exista si varianta 9M27S, ogiva avand incarcatura chimica (posibil Sarin) sau incendiara (Napalm sau alt compus incendiar), foarte probabil fiind setata sa explodeze la inaltimi cuprinse intre 1-30 m. Dupa 1990 a aparut si varianta 9M51 cu incarcatura termobarica. 9M27D contine un container de distributie a materialelor de propaganda, nu este foarte clar daca astfel de rachete exista in uz sau au ramas doar la nivel de intentie.

9M27K are urmatoarele caracteristici: racheta neghidata calibrul 220 mm, tip cargo; lungime racheta 5,17 m; greutate racheta 270 kg; motor-racheta cu combustibil solid; greutate ogiva/container 90 kg; ogiva contine 30 bombleti, submunitii cu fragmentare 9N210; fiecare submunitie cantareste 1,80 kg; fiecare submunitie are 300 grame incarcatura HE-Frag; la explozie fiecare submunitie genereaza 300-400 bucati srapnel a cate 2 grame greutate; timp de autodistrugere submunitii 110 secunde/1,83 minute; anti-infanterie, distruge concentrari de trupe, vehicule usor blindate si neblindate; raza maxima de actiune cuprinsa intre 10-35 km.

9M27K1 are urmatoarele caracteristici: racheta neghidata calibrul 220 mm; lungime racheta 5,17 m; greutate racheta 270 kg; motor-racheta cu combustibil solid; ogiva contine 30 bombleti, submunitii cu fragmentare 9N235; raza maxima de actiune cuprinsa intre 10-35 km.

9M27K2 are urmatoarele caracteristici: racheta neghidata calibrul 220 mm; lungime racheta 5,17 m; greutate racheta 270 kg; motor-racheta cu combustibil solid; greutate ogiva/container 89,50-90 kg; containerul rachetei contine 24 mine antitanc PTM-1; mina este realizata din material plastic, polietilen de culoare verde; fiecare mina cantareste 1,50 kg; fiecare mina contine 1,10 kg HE tip PW-12S; minele au timp de autodistrugere cuprins intre 3-40 de ore; o presiune de doar 1,50 kg activeaza mina; raza maxima de actiune cuprinsa intre 10-35 km. In Afganistan, elicoptere Mi-8/24 lansau mine PTM-1/3 din container acrosat de la altitudini cuprinse intre 30-100 m, cu deosebire la granita afgano-pakistaneza.

9M27K3 are urmatoarele caracteristici: racheta neghidata calibrul 220 mm; lungime racheta 5,17 m; greutate racheta 270 kg; motor-racheta cu combustibil solid; greutate ogiva/container 89,50-90 kg; containerul/canistra tip KSF-1 realizat din aluminiu contine 312 mine anti-personal PFM-1 (alte surse 72 mine. Putin probabil), greutate 75 grame, lungime 11,20 cm, latime 6 cm, inaltime/grosime 1,50 cm, incarcatura exploziv-lichid VS6-D/37 g sau VS-60D/40 g, raza de dispersie 1 mp, o presiune mai mare de 5 kg activeaza mina (multi copii au fost nenorociti pe viata sau si-au pierdut viata din cauza nenorocitelor de mine sovietice. Copiii afgani o vedeau drept jucarie…si de-aici dezastrul. Se vehiculeaza ca pana in 1989 sovieticii au „plantat” peste 100.000 de astfel de mine in Afganistan, cu deosebire la granita afgano-pakistaneza).

PFM-1 PAPAGALUL VERDE

Mina anti-infanterie HE tip „fluture” similara cu cea americana BLU-43. A fost folosita pentru prima data in Afganistan, 1980. Erau realizate din material plastic/polietilen de culoare verde ceea ce le facea usor de vazut de catre mujahedini in Afganistan. NATO poreclise mina „Papagalul Verde”. Odata armata mina nu poate fi dezarmata, mujahedinii distrugandu-le prin tragere directa; minele au timp de autodistrugere cuprins intre 3-40 de ore; minele pot fi eliberate din container la inaltimi presetate cuprinse intre 8-10 m si/sau 18-20 m; raza maxima de actiune cuprinsa intre 10-35 km.

INCARCARE BM-22 URAGAN

BM-27 Uragan a fost utilizat pentru prima data in lupta in Afganistan. Cel mai probabil au ajuns acolo in 1988 conform documentelor rusesti declasificate recent. Atunci au fost detasate acolo Unitati Speciale de Artilerie de Garda, acestea fiind echipate cu lansatoare BM-27 Uragan/220 mm, tunuri autopropulsate 2 S5 Giatsint-S/152 mm si 2S3 Akatsiya/152 mm, inclusiv transportoare amfibii blindate BTR-80, acestea ajungand pe pamant afgan cu ajutorul podului aerian sustinut de IL-76 si AN-22 (la sfarsitul lui 1988, CIA localizase instalatii BM-27 Uragan in cadrul Diviziei Motorizate 108 de Puscasi bazata la Bagram, 25 km nord de Kabul). Aeronavele au adus si mari cantitati de alimente destinate populatiei afgane, sovieticii incercand s-atraga astfel simpatia localnicilor in conditiile in care forta armelor esuase categoric. Doar in ianuarie 1988, aeronave IL-76 au adus 3100 de tone de faina, insa sovieticii n-au putut acoperi prea mult costurile aferente uriase in conditiile in care URSS era deja in colaps.

BM-22 -220 MM

Instalatii BM-27 Uragan sunt si in dotarea Belarus (84 lansatoare. Probabil multe sunt mostenite de la fosta URSS), Guinea (3 lansatoare), Siria, Angola, Kazahstan (180 lansatoare), Uzbekistan (49 lansatoare), Turkmenistan (54 lansatoare), Tadjikistan (12 lansatoare), Moldova (36 lansatoare mostenite de la fosta URSS in martie 1992. Au avut 3 divizioane a cate 12 instalatii in Garnizoana Ungheni. Astazi mai au 11 instalatii BM-27 Uragan dar nu au rachete operationale. In 1994 au vandut rebelilor din Yemen, 7 instalatii BM-27 Uragan+ rachete, o afacere obscura de 1,80 milioane de dolari a conducerii armatei moldovene de atunci. In perioada 2000-2010 au mai vandut 3 BM-27 in Guineea. Ca fapt divers, pe 4 aprilie 1992 cand au preluat fostul aerodrom sovietic de la Marculesti au pus mana pe 36 MIG-uri 29, acestea apartinand anterior Regimentului 86 Vanatoare al Flotei Marii Negre.

BM-27 URAGAN -MOLDOVA 2018, POLIGONUL UNGHENI

Primii piloti ai noilor Forte Aeriene ale Republicii Moldova au fost Capitan Vitalie Rusu si Locotenent-major Alexandru Popovici, ambii piloti de MIG-29. Tot ca fapt divers, Moldova a importat/primit din Romania, conform SIPRI,in perioada 1992-1995, 121 de transportoare blindate TAB-71/77 -81 de TAB-71 mai erau functionale in 2014, 18 tunuri D-30/122 mm si 30 mortiere M-43/120 mm. Acestea sunt considerate singurele „importuri” de tehnica militara masiva efectuate de moldoveni), Afganistan (18 BM-27 de captura, nefunctionale in 2010), Ucraina (139 lansatoare),Tanzania (48 lansatoare), Myanmar (35 lansatoare), Coreea de Nord, Iran, Yemen (1994, 13 lansatoare), Eritrea (2007, 9 lansatoare). Rusia mai are astazi intre 500-800 de BM-27 in uz (avea cu certitudine 900 de unitati in 2012).

INCARCARE BM-27 -DETALII MACARA

Autocamionul pentru incarcat si transport rachete pe platforma ZIL-135LM/1964/transmisie manuala/8×8, cunoscut in serviciu drept 9T452, proiectant Alexander Ganichev, poate transporta pe platforma 16 rachete, echipaj 2, greutate la incarcatura maxima 20 de tone, timp de incarcare BM-27 -20 minute. Dispune de o macara actionata electric capabila sa ridice incarcaturi de maxim 300 kg.

URAGAN-1M CU LANSATOARE CALIBRUL 300 MM

Exista si varianta Uragan-1M/9A53/9K512 pe platforma BAZ-6950/8×8 a carei dezvoltare a debutat in 1995 fiind stopata in 1996 datorita lipsei de fonduri. Avea sa fie reluata insa dezvoltarea a mers lent. Sistemul a fost dezvaluit public in 2015 fiind evaluat de catre armata rusa in 2017 (unele surse rusesti sustin ca armata rusa l-a evaluat in perioada 2012-2017, dezvoltarea si implementarea sa fiind lenta datorita lipsei de fonduri la beneficiar). In perioada 2017-2018 a fost operationalizat primul batalion de Uragan-1M/8 lansatoare in armata rusa, Regimentul 275 Artilerie Autopropulsata de Garda din cadrul Diviziei 4 Tancuri de Garda „Kantemirovskaya” (din cate se stie, Regimentul 275 Artilerie Autopropulsata are inca dotare 130 de 2S3 Akatsiya+2S19 Msta, 12 BM-21 Grad, un numar nespecificat de BM-27 Uragan. Ucrainenii sustin ca rusii au astfel de instalatii in Crimeea la Brigada 244 Artilerie „Neman”). Instalatiile Uragan-1M multi-calibru operationale sunt montate pe platforma MZKT-7930 „Astrolog”/8×8 produsa in Belarus. Uragan-1M foloseste containere interschimbabile de rachete calibrul 122 mm, 220 mm si 300 mm fiind destinat a inlocui BM-21 Grad/122 mm, BM-27 Uragan/220 mm (2 containere, acestea contin 30 de rachete. Puterea de foc este aproape dubla fata de BM-27 Uragan) si BM-30 Smerch/300 mm (2 containere, fiecare container avand cate 6 rachete/12 rachete per total, calibrul 300 mm). Este mai bine spus, un vehicul modular, versatil, putand acomoda containere cu rachete calibrul 122/220/300 mm. NATO numeste generic aceste containere de lansare –Launch Pod Containers/LPC (astfel de containere se regasesc pe LAROM continand rachete LAR, 160 mm). Totusi, surse rusesti sustin ca masina de lupta este bi-calibru, uzual fiind folosite doar containere cu rachete calibrele 220 mm si 300 mm. Datorita faptului ca rachetele sunt containerizate, timpul de incarcare este redus, sub 20 minute.

Din cate se cunoaste, Uragan -1M are urmatoarele caracteristici: echipaj 3; tri-calibru/122 mm/220 mm/300 mm, uzual bi-calibru/220 mm+300 mm; platforma de transport MZKT-7930 produsa in Belarus, intrata in serviciu din anul 2000, 8×8, cabina -2 militari, motor YaMZ-846, Diesel, 500 CP; lungime 12,70-13 m (cu lansatorul de rachete); latime 3 m; inaltime 3,29 m; greutate de aproximativ 40 de tone; uzual transporta/lanseaza: 2 containere cu rachete calibrul 220 mm, fiecare container avand 15 rachete -30 de rachete in total/2 containere cu rachete calibrul 300 mm, fiecare container avand cate 6 rachete -12 rachete in total; raza maxima a rachetelor calibrul 220 mm este cuprinsa intre 8/10-35 km; raza maxima a rachetelor calibrul 300 mm este cuprinsa intre 20/15-70/90 km. Analistii occidentali sustin ca Uragan-1M este raspunsul rusilor la HIMARS-ul american; durata unei salve de 30 de rachete calibrul 220 mm este cuprinsa intre 14-60 secunde; durata unei salve de 12 rachete calibrul 300 mm este cuprinsa intre 22-40 secunde; timp de reincarcare sub 20 de minute. Greutate racheta calibrul 300 mm -800 kg, ogiva de 280 kg, 7,60 m lungime, incarcatura HE-Frag/termobarica/incendiara/submunitii anti-infanterie sau antitanc. O salva de 16 rachete calibrul 300 mm acopera o suprafata de 67 de hectare/670.000 mp. Greutate racheta calibrul 220 mm, 280 kg, greutate ogiva 90-100 kg, lungime racheta 4,80 m, ogiva HE-Frag/chimica/incendiara/termobarica, submunitii anti-infanterie sau antitanc. O salva de 30 de rachete calibrul 220 mm acopera o suprafata de 8 hectare/80.000 mp. Containerele cu rachete sunt de unica folosinta, insa exista si containere reincarcabile/refolosibile dar nu este cert daca acestea se afla in uzul armatei ruse; masina de lupta este gata de tragere in maxim 3 minute; aerotransportabil cu IL-76, AN-22/124/225; nu se stie cu certitudine cate instalatii Uragan -1M are armata rusa in prezent insa experti NATO considera ca au intre 20-50 de unitati. NATO e sigur de un singur lucru, numarul lor creste de la an la an, nu e usor si nici ieftin sa inlocuiesti mii de MLRS BM-21 Grad, BM-27 Uragan si BM-30 Smerch.

Platforma de transport MZKT-7930 „Astrolog”/9A53: productie Belarus; intrata in serviciu din anul 2000, inclusiv in armata rusa; 8×8; cabina -2 militari; un motor YaMZ-846.10, Diesel, 500 CP la 2100 rpm, supraalimentat, greutate 1450 kg; greutate: gol 20,50 tone/la incarcatura maxima 24 tone; transmisie manuala cu 6 trepte; viteza maxima: pe sosea 70 kmh/ in teren accidentat 20-40 kmh; autonomie pe sosea 1000 km; lungime 12,70 m; latime 3 m; inaltime 3,29 m; urca pante de maxim 45◦; trece pante laterale de maxim 30◦; trece obstacole verticale de maxim 60 cm inaltime; trece vaduri adanci de maxim 1,40 m; trece santuri de maxim 2 m lungime; 1000 de unitati produse intre 2000-2016, productia continua; kit de blindaj cabina, acesta fiind optional; aerotransportabil cu AN-22/124/225; Rusia -astfel de transportoare sunt uzuale la Iskander SRBM/400 km raza maxima de actiune, bateriile de coasta Bal/6 Kh-35/260 km raza maxima de actiune si sistemul radar de la S-400 Triumf. Exista si varianta 10×10 MZKT-79292/35 tone incarcatura maxima, purtator al S-500. Pentru export exista si motorizare Deutz BF8M/544 CP/25 tone incarcatura maxima –MZKT-79306.

BM-30 SMERCH -KUWEIT

Armata belarusa foloseste si varianta MZKT-7930-300 echipata cu cutie de viteze automata cu 6 trepte pe MLRS Polonez, acesta fiind echipat cu 8 rachete calibrul 300 mm de fabricatie chineza, A-200, posibil copii dupa cele sovietice/rusesti, raza de actiune a rachetelor fiind cuprinsa intre 50-200 km, ghidaj INS via satelit, CEP 30 m, ogiva de 100-150 kg, greutate racheta 750 kg, lungime racheta 7,26 m, containerizate (Polonez a fost realizat cu suport chinez). Chinezii folosesc si rachete M-20 SRBM, ogiva de 480 kg, raza maxima de actiune 280 km –le-au vandut belarusilor din cate se cunoaste, foarte probabil urmeaza a fi produse local sub licenta (experti NATO considera ca M-20 este copie dupa rusoaica Iskander-E). Recent chinezii au introdus A-300, INS-GPS, 290 km raza maxima de actiune, CEP 30-45 m, o salva de 8 rachete poate distruge 8 tinte simultan, greutate racheta peste 800 kg. Offf, fenomenali chinezii astia, nu se lasa! Oricum, belarusii sunt bine dotati la capitolul artilerie reactiva, avem de ce-i invidia, in 2015 aveau in dotare 72 BM-27 Uragan, 36 BM-30 Smerch, un numar mare de BM-21 BelGrad (Belorussian Grad=BM-21 Grad produs local din 2001 pe platforma MAZ-6317/6×6/40 de tuburi de lansare rachete calibrul 122 mm, raza maxima de actiune 21 km), un numar nespecificat de Polonez MLRS (in 2018 a venit primul succes la export –Azerbaidjan, 10 platforme de lansare. Exista informatii ca Kazahstanul este interesat si el de…100 de lansatoare???).

Uragan -1M, ca si BM-27 Uragan, are propriul vehicul de reincarcare/deservire numit 9T249, tot pe sasiu MZKT-7930/8×8, acesta fiind echipat similar cu 9T452, foarte probabil. Armata rusa mai numeste acest vehicul 9T249 MTO/Materialno-Tekhnicheskogo Obespechenie/Suport Tehnico-Material conform unor surse independente.

Va urma, povestea continua!

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.

https://defencyclopedia.com/…/greatest-world-war-ii-weapon…

https://www.militaryfactory.com/armor/detail.asp?armor_id…

https://ww2db.com/photo.php?source=ll&color…

www.o5m6.de/redarmy_old/chevy_7117.html

www.artillery-museum.ru/…/the-history-of-rocket-armament…

https://historicspacecraft.com/Rockets_Russian.html

hram-tbm-spb.ru/2015/11/rzhevskiy-poligon/

WW2 Equipment Data

https://www.rbth.com/history/328229-katyusha-5-facts-about marksrussianmilitaryhistory.info/ROCKARTY.html

Panzerserra Bunker