Primul atac al Katiusei a avut loc pe 14 iulie 1941, ziua sa de nastere ca Arma…Lumea Militara avea s-o cunoasca si s-o respecte in curand si, dupa aproape 78 de ani, Katiusele moderne sunt inca respectate.
BATERIA BM-13 COMANDATA DE I.A.FLEROV -14 IULIE 1941
Pe 14 iulie 1941 ora 15.15 minute, germanii au auzit pentru prima data suieratul specific al Katiusei la nodul de cale ferata de la Orsa/Belarus. Desi bateria capitanului Flerov a tras doar doua salve asupra concentrarii de trupe si tehnica germana ce se indreptau spre Moscova, efectul la tinta a fost devastator (prima salva trasa de cele 7 Katiuse din compunerea bateriei, 112 rachete, au produs consternare in randul germanilor. O minge de foc s-a intins deasupra Garii Orsa, suieratul si volumul exploziilor convingandu-i pe germani ca nu au dea face cu proiectile de artilerie clasica). Seful Inaltului Comandament al Armatei/Oberkommando der Heeres/OKH, Generaloberst/General-Colonel Franz Halder, artizanul planului de invazie a Poloniei, scria in jurnalul sau, citez:”Rusii au folosit o arma necunoscuta pana acum. Arma a distrus statia de cale ferata de la Orsa, trupele si echipamentul militar. Metalul se topea iar solul ardea. Impactul psihologic asupra soldatilor este grav, acestia pierzandu-si dorinta de a lupta” (Halder a fost socat de amploarea distrugerilor. El era artilerist deci, cu alte cuvinte, stia ce vorbeste). Bineinteles, efectul la tinta a depasit cu mult asteptarile strategilor sovietici, eficienta dovedita, in ciuda impreciziei rachetelor, convingandu-l pe Stalin sa ordone intrarea rapida si masiva in productie a noii Arme. Pe 8 septembrie 1941, Comitetul de Stat pentru Aparare ordona crearea in numar alert a unitatilor speciale de rachetisti. Unitatile de Katiusa aveau sa devina pana la sfarsitul WW II o arma larg raspandita in randul Armatei Rosii si principalul simbol al tehnicii militare sovietice din timpul razboiului.
BATERIE KATIUSA
Bateria lui Ivan Andreevici Flerov avea sa fie inconjurata de germani pe 7 octombrie 1941 la Viazma (300 km vest de Moscova), unitatea incercand cu disperare sa opreasca inaintarea inamicului spre Moscova. Artileristii lui Flerov au tras toate rachetele pe care le aveau dupa care si-au aruncat in aer masinile pentru a nu cadea in mainile inamicului. Germanii n-au reusit sa-i captureze in viata, sovieticii luptand ca infanteristi –au cazut cu totii, inclusiv capitanul Flerov (unitatea avea sa fie citata pe Ordin de Zi. Propaganda sovietica a denaturat faptele si oamenii transformandu-i in supermeni care si-au aparat Patria pana la ultima suflare murind cu inamicul de gat. Propaganda sustinea ca Flerov si artileristii sai s-au aruncat in aer odata cu Katiusele atunci cand au fost inconjurati de inamic…un demn exemplu de „om sovietic”. Avea sa primeasca postum pe 21 iunie 1995 la aniversarea a 50 de ani de la victoria asupra Germaniei naziste, titlul de Erou al Federatiei Ruse. La momentul invaziei germane in armata sovietica predominau infanteria/formatiuni de tragatori, cavaleria si artileria.
Incarcare Katiusa
Aveau 129 de divizii de infanterie, 13 divizii de cavalerie, 31 de divizii de motorizate, 7 divizii de vanatori de munte, 169 regimente de artilerie, 10 brigazi antitanc, 61 de divizii de tancuri insa nu toate erau apte de lupta –conform marturiilor lui Jukov, 29-30 de divizii erau gata de lupta, restul sufereau din lipsa de combustibil, munitie si echipaje insuficient instruite, basca faptul ca doar 30% dintre blindate aveau echipament de comunicatii. Din cate se cunoaste, pe 22 iunie 1941 doar Divizia 32 Tancuri/Blindate din cadrul Corpului 4 Mecanizat din Ucraina era complet echipata cu noile T-34 si KV-1, insa echipajele nu avusesera timp sa se familiarizeze cu noua tehnica asa ca n-au facut mare branza in haosul generat de germani. In privinta Katiusa pana la sfarsitul WW II, Armata Rosie avea 40 de batalioane, 115 regimente, 40 de brigazi individuale, 7 divizii –per total, 519 batalioane. Sovieticii aveau in WW II armata organizata in Fronturi, acestea avand in componenta lor mai multe armate. O Armata avea in compunerea sa corpuri,divizii, regimente, batalioane/detasamente/companii/baterii, plutoane si formatii. Fiecare armata avea in compunerea sa si brigazi individuale, acestea fiind de regula Artilerie si Geniu. Existau si brigazi individuale de Katiusa).
Bineanteles, germanii au devenit interesati de noua arma sovietica. Se spune ca SS Obersturmbannfuhrer Otto Skorzeny (grad specific SS echivalent cu cel de locotenent-colonel in Wehrmacht), temutul sef al comandourilor germane, a primit ordin sa „faca rost prin orice mijloace de un lansator Katiusa”. Nu se stie daca Skorzeny s-a achitat de sarcina trasata, insa se stie ca germanii au capturat o Katiusa grav avariata la trei luni dupa atacul de la Orsa –expertii germani care au studiat-o concluzionand ca „sovieticii au un lansator multi-proiectile sau un sistem de lansare proiectile echipate cu aripioare de ghidare” – capturasera lansatorul nu si rachetele asa ca nu s-au edificat pe deplin (unele surse germane sugereaza ca au capturat prima Katiusa la Viazma, aceasta apartinand bateriei lui Flerov. Supozitia nu este sustinuta de documentele militare sovietice/rusesti.Putina lume stie faptul ca germanii chiar au copiat BM-8 Katiusa sub numele de Raketen-Vielfachwerfer,24 sau 48 sine de lansare, 300 de exemplare produse intre 1943-1945. Vom vorbi despre Katiusa germana in cursul articolului, aceasta fiind numita de catre germani…Orgile lui Himmler). Insa asta n-avea sa mai dureze mult, informatiile venite de pe front stipuland clar ca „suieratul este specific proiectilelor-racheta”, ceva similar Nebelwerfer (da, ca o ironie a sortii, germanii au fost consternati de efectul distrugator al Katiusei in ciuda faptului ca ei folosisera primii aruncatoare de proiectile reactive, celebrele Nebelwerfer –teoretic ar fi trebuit sa constientizeze efectul la tinta a acestor arme cu destinatie speciala. Si asta inca din prima zi de razboi cu sovieticii, 22 iunie 1941, Fortareata Brest, aruncatoarele de ceata apartinand Bateriei 9 din cadrul Regimentului 4 Artilerie. Atacul a produs panica in randul aparatorilor, soldatii poreclind arma germana datorita suieratului caracteristic „Tipatorul. Oricum, soldatii ambelor parti urau aceste arme, Nebelwerfer si Katiusa, servantii acestora, odata capturati, nu se bucurau de bune tratamente. Germanii au folosit pentru prima data Nebelwerfer 41, calibrul 150 mm, insa din 1942 avea sa intre in uz si Nebelwerfer 42, calibrul 210 mm, ambele dispuse pe afet cu doua roti similar tunurilor tractate. Mai tarziu aveau s-apara lansatoare de rachete dispuse pe vehicule, insa acestea au fost produse in numar mic).
Asa cum spuneam la debutul articolului, Armata Rosie a utilizat mai multe variante de Katius, lansatoare in diferie configuratii dispuse pe vehicule pe roti sau senile. Sa le vedem…
BM-13N PE STUDEBAKER US6
BM-13 a fost unul dintre primele MLRS operationale din lume, primul prototip aparand in 1939 cu lansator model MU-2. In mai 1941 a intrat in productie de serie la fabrica din Voronej, initial sinele de lansare fiind dispuse pe camioane ZIS-6/6×6 –rachetele se lansau prin comanda electrica data de catre operator din cabina vehiculului. Pentru a nu fi afectat de jetul rachetelor in timpul tragerii, geamurile laterale/spate, ulterior si parbrizul, erau acoperite cu panouri pivotante/mobile din tabla de otel (foarte probabil, conform surselor rusesti, ca aceste panouri sa fi fost initial detasabile, acestea fiind montate doar in timpul tragerii. Cabina avea structura din lemn acoperita cu tabla de otel –nu era blindata. Cabina era realizata identic la ZIS-5, practic erau similare). Era varianta BM-13-16, varianta ce lansa 16 rachete M-13/132 mm, lungimea sinelor de lansare fiind de 4,87 m –aceste sine aveau forma de „I” –cadru tubular din otel, 8 rachete putand fi dispuse deasupra, alte 8 dedesubt. Vehiculul se deplasa pe sosea cu viteza de 50-60 kmh, pregatirea instalatiei pentru tragere dura 2-3 minute, iar reincarcarea de catre servanti bine instruiti dura 5-10 minute (conform marturiilor veteranilor).
Type 74 China
Instalatii BM-13-16 au ramas in dotare sovietica si est-germana pana dupa anul 1980/sec.XX. Exista supozitii ca astfel de instalatii au ajuns in numar mic si-n dotarea armatei afgane dupa 1980, odata cu instalatiile BM-21 Grad. Chinezii au copiat Katiusa la jumatatea anilor *50/sec.XX, sub numele de Type 74, calibrul 284 mm, instalatia fiind montata pe camion Jiefang CA-30A/6×6 (copie ZIL-157).
Racheta M-13 a avut mai multe variante, unele aparute in cursul razboiului: M-13 –calibrul 132 mm, derivata din RS-132, lungime 1,31 m, greutate 41,50 kg, raza maxima de actiune 8470-8500 m, greutate incarcatura exploziva/HE 4,90-5 kg, greutate motor-racheta 20,80 kg, greutate combustibil solid 7,20 kg, viteza maxima atinsa 355 ms/1278 kmh, srapnelul rezultat in urma exploziei se imprastia pe o raza circulara de 10 m. O baterie de 4 ZIS-6 tragand simultan cate o salva de 16 rachete M-13 faceau prapad pe o suprafata de 399-400 mp in mai putin de 50 secunde, aruncand in capul nemtilor rachete in greutate de 4,35 tone avand 320 kg de incarcatura exploziva/HE. Timpul de lansare a tuturor rachetelor era cuprins intre 7-10 secunde. Rachetele erau trase cate una la fiecare 0,5 s pentru ca acestea sa nu fie afectate de jetul reactiv al rachetelor lansate anterior. Elevatia sinelor de lansare era de maxim 45◦, acestea putand fi orientate stanga-dreapta intre 10◦-20◦.
Rachetele aveau traiectorie balistica insa erau imprecise; M-13UK/Precizie Crescuta –practic, precizia era imbunatatita datorita faptului ca racheta se rotea in timpul zborului, miscarea de rotatie fiind obtinuta prin decuparea in coada rachetei a 12 gauri cu diametrul de 2,90-3 mm permitand gazelor rezultate in urma arderii sa iasa si in lateral, nu numai prin coada rachetei. Aceste modificari au marit greutatea rachetei la 42,50 kg scazand raza de actiune la 7000-7900 m si viteza la 350 ms/1260 kmh. Incarcatura HE a ramas aceeasi insa greutatea rachetei a afectat sinele de lansare, acestea rupandu-se la partea inferioara. Drept urmare, rachetele M-13UK se lansau cate 8 si doar de pe sinele superioare. S-a adoptat aceasta solutie si datorita faptului ca vehiculul purtator era grav afectat de gazele fierbinti ale rachetelor, au fost cazuri cand rachetele M-13 UK lansate de pe sinele inferioare au incendiat vehiculele. Rachetele au aparut in 1943, foarte probabil; M-13 DD, raza de actiune marita la 11.800-12.000 m, racheta aparand la sfarsitul lui 1944. Racheta avea motor cu doua camere de ardere, acestea functionand precum doua propulsoare.
Aceasta modificare a motorului-racheta a facut ca racheta sa fie mai lunga si mai grea decat predecesoarele sale, 2,12 m lungime si 62,50 kg greutate. Combustibilul solid cantarea 15 kg. Bineinteles, datorita celor doua camere de ardere viteza a crescut la 520 ms/1872 kmh, incarcatura exploziva ramanand aceeasi. Rachetele M-13 DD se lansau doar cate 8 de pe sinele superioare datorita acelorasi probleme intalnite la varianta UK; M-20 deriva din M-13 DD cel mai probabil si a aparut odata cu aceasta (alte surse, 1942. Cert e faptul c-au fost produse in numar mic). Racheta era mai grea si mai lunga decat M-13 atingand 57,60 kg si 2,09 m lungime. Datorita greutatii si a incarcaturii explozive marite la 18,40 kg/HE viteza a scazut simtitor, la doar 260 ms/936 kmh. Raza de actiune era drastic scazuta, 5000-5050-5100 m.
STZ-5 BM-13-16
Lansatoare BM-13-16 au fost montate si pe camioane ZIS-5/5V/4×2/aproximativ un milion de exemplare produse -83.000 doar in timpul WW II (a avut si varianta autobuz, autosenilat, ambulanta, etc. Practic, sovieticii l-au folosit la orice). Nu se stie cu exactitate cate ZIS-5 Katiusa au existat, cel mai probabil n-au fost prea multe deoarece din 1942, odata cu Lend-Lease, au inceput sa vina in URSS camioane americane, britanice si canadiene astfel ca din 1943 s-a trecut masiv pe „Stude”/BM-13N. Au existat instalatii BM-13-16 montate pe tractor de artilerie senilat STZ-5/STZ-Fabrica de Tractoare din Stalingrad, varianta realizata in numar mic.
GMC CCKW-352 BM-13-16 -ORGILE LUI STALIN
STZ-5 era un vehicul militar reusit, avea cabina complet metalica, motor de 52 CP/38,80 kW la 1250 rpm, putea duce pe platforma 1,50 tone incarcatura/tractat –la remorca, 8 tone incarcatura. Viteza maxima era de 25 kmh pe sosea, 140 km autonomie. Fusese proiectat in 1933/1935 fiind „inspirat” de tancheta britanica Vickers-Carden Loyd si tractorul agricol american McCormick-Deering TA-40 (in 1929-1930, URSS a cumparat 20 de tanchete Mark VI pe care le-au botezat K-25. Le-au produs sub licenta la fabrica „Bolsevic” din Moscova sub numele de T-27 intre anii 1931-1933 -3228 de exemplare. McCormick-Deering TA-40 a fost produs de compania International Harvester in Chicago/Illinois intre anii 1932-1936, acest tractor fiind produs sub licenta in URSS, fiind denumit STZ-3). STZ-5 Katiusa au fost vazute in Batalia Moscovei/1941 si la Stalingrad/1942 (surse germane sustin ca STZ-5 Katiusa a aparut dupa 28 septembrie 1941, acestea fiind vazute in 1942 la Stalingrad. Nu e o certitudine, poate germanii habar n-au avut de ele pana atunci!).
CT3-601
Germanii au capturat multe tractoare medii de artilerie STZ-5 pe care le-au inclus in dotare proprie sub numele de CT3-601(r) –se stie ca pana in septembrie 1942 cand germanii au capturat fabrica „Bolsevic”, sovieticii produsesera aproximativ 10.000 de exemplare. Se spune ca germanii l-au copiat, atat de reusit era, scotand Raupenschlepper Ost, cert fiind faptul ca sovieticul si germanul seamana ca design. STZ-5 avea urmatoarele caracteristici: STZ-Stalingradsky Traktorny Zavod; produs in 9944 de exemplare intre anii 1937-1945; lungime 4,15 m; latime 1,85 m; inaltime 2,36 m; trecea vaduri adanci de maxim 80 cm; motor pe benzina 1MA, 7,46 L, 4 cilindri in linie, 52 CP/38,80 kW la 1250 rpm; autonomie de maxim 145 km pe sosea; viteza maxima pe sosea 25 kmh; greutate 5,84 tone; incarcatura maxima –pe platforma 1,50 tone/tractat, maxim 7,25-8 tone. Au existat cateva tancuri KV-1 echipate cu lansatoare BM-13, cunoscute drept KV-1K –aceste blindate aveau cate doua sine de lansare rachete M-13 pe lateralele turelei/8 rachete per tanc. S-a renuntat la acestea deoarece s-a considerat ca este „o risipa inutila de tancuri KV” (interesant e faptul ca pe la jumatatea anilor *30/sec.XX, sovieticii experimentasera lansatoare de rachete pe tancuri BT-5. Cel mai probabil a fost vorba de un singur prototip echipat cu cate o sina de lansare rachete pe lateralele turelei).
BT-5K
M-8-6 PLATFORMA FIXA
In august 1941 a aparut cel de-al doilea tip de Katiusa, BM-8/calibrul 82 mm, racheta derivand din RS-82/aer-sol. A avut mai multe variante: M-8-6, lansatoarele fiind dispuse pe postament la sol/6 rachete. Au fost realizate in numar mic; BM-8-8, aparute dupa/din 1943, astfel de lansatoare fiind vazute pe vehicule 4×4 GAZ-67 si Jeep Willys/8 rachete/4 sine de lansare. Au fost produse in numar mic; BM-8-12, dispuse pe ZIS-6 si Studebaker US6; BM-8-24, erau montate pe STZ-5, T-40 si T-60; BM-8-36, erau montate pe camioane Studebaker 6×6 si probabil, ZIS-6; BM-8-48, montat pe camioane 6×6; BM-8-72, montate pe platforme de cale ferata, trenuri blindate. Racheta M-82 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 82 mm; greutate totala 8 kg; lungime 66 cm; greutate combustibil solid 1,20 kg; greutate incarcatura exploziva/HE -500/640 grame; viteza maxima 315 ms/1134 kmh; raza maxima de actiune 5515-5900 m. Germanii au fost impresionati de M-8 copiind-o sub numele de 8 cm R.Spreug, aceasta fiind utilizata de instalatia Raketen-Vielfachwerfer/1943, copie dupa BM-8.
BM-8-24&T-40
T-40, tancheta amfibie aparuta in 1941 si armata cu o mitraliera DShK, calibrul 12,70 mm. 44 de exemplare au fost echipate cu lansatoare BM-8-24 in toamna lui 1941, acestea participand la Batalia Moscovei, timpul de lansare a tuturor rachetelor fiind cuprins intre 15-20 secunde (maxim 30 s la BM-8-48). T-60, tancheta aparuta in 1941, inarmata cu un tun calibrul 20 mm si o mitraliera calibrul 7,62 mm.
BM-8-24&T-60
Au existat astfel de tanchete echipate cu instalatie BM-8-24, posibil sa fi fost intre 24-40 de exemplare, si acestea participand la Batalia Moscovei. Exista surse care sustin ca au existat cateva exemplare de T-70 echipate cu BM-8-24, asta dupa 1942. Per total, Armata Rosie a primit in WW II pe vehicule diverse, neincluzand vehiculele 4×4, 2400 de instalatii BM-8, 6800 de instalatii BM-13, 1800 de instalatii BM-31.
KATIUSA 300 MM
M-30, racheta intrata in serviciu in 1942, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 300 mm; deriva din M-13; raza maxima de actiune 2800 m; greutate totala 72 kg; greutate incarcatura exploziva HE 28,90 kg; greutate combustibil solid 7,20 kg; lungime 1,20 m. Aceste rachete erau montate doar static pe trepied, 4 cadre de lansare/4 rachete –sistemul se numea M-30 „Rama”. Timpul de lansare a tuturor rachetelor fiind cuprins intre 5-7 secunde.
M-30 RAMA
M-31 a aparut in 1943 si a avut doua variante de instalatii, mobila si statica.
BM-31 PE STUDEBAKER US6
STUDEBAKER US6 LANSAND KATIUSA
Varianta statica era lansata de instalatia M-30 „Rama”. In martie 1944 a aparut si varianta mobila BM-31-12 montata pe GAZ-AA, ulterior ZIS-5/6 si Studebaker US6/6×6 (foarte probabil a existat doar un prototip GAZ-AA BM-31-12. Din 1948 astfel de instalatii au fost montate pe GAZ-63/4×4, celebrul „Molotov”. Elevatia era cuprinsa intre 10◦-50◦, lansatorul putand fi miscat stanga-dreapta 20◦. Pe „Molotov” au existat si instalatii M-8-48, insa acestea au fost reduse ca numar fiind operate doar de catre sovietici –se spune ca mai erau in uz la sfarsitul anilor *60/sec.XX).
BM-31-12 ANDRIUSA
M-31 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 310 mm (300 mm dupa unele surse); deriva din M-30; raza maxima de actiune 4325/4800 m; greutate totala 92,50 kg; greutate incarcatura exploziva HE 28,90 kg; greutate combustibil solid 11,20 kg; lungime 1,76 m; viteza maxima 255 ms/918 kmh. Timpul de lansare a tuturor rachetelor fiind cuprins intre 7-10 secunde, instalatia BM-31-12 cantarind 7,10 tone. A existat si varianta M-31 UK, avand raza de actiune scazuta la 4000 m si precizie marita, incarcatura exploziva ramanand aceeasi, 28,90 kg. Si ne oprim aici, in capitolul urmator vom vedea copia germana a Katiusei si alte lucruri interesante…
Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.
https://defencyclopedia.com/…/greatest-world-war-ii-weapon…
https://www.militaryfactory.com/armor/detail.asp?armor_id…
https://ww2db.com/photo.php?source=ll&color…
www.o5m6.de/redarmy_old/chevy_7117.html
www.artillery-museum.ru/…/the-history-of-rocket-armament…
https://historicspacecraft.com/Rockets_Russian.html
hram-tbm-spb.ru/2015/11/rzhevskiy-poligon/
https://www.rbth.com/history/328229-katyusha-5-facts-about marksrussianmilitaryhistory.info/ROCKARTY.html