ORGILE LUI STALIN (partea 4)

George GMT

6 ani ago

HIMMLERORGEL

Acest articol este „dedicat” germanilor, mai bine spus „Orgilor lui Himmler”, si asta deoarece germanii au copiat Katiusa sovietica fiind impresionati de potenta ei pe campul de lupta. In capitolele anterioare am atins tangential Katiusa copy-paste germana, insa acum vom „lupta” cu acesta arma. Bineinteles, parerile sunt pro si contra in privinta reusitei armei germane de inspiratie sovietica, depinde de care parte a baricadei ne situam, insa un lucru este cert, sunt rare cazurile cand germanii au copiat armament inamic. Aceasta Arma este una dintre acele rare cazuri fiind putin cunoscuta datorita faptului ca n-a depasit 300 de exemplare produse, o raritate de putini vazuta in armata germana, Raketen-Vielfachwerfer.

Katiusa germana

Raketen-Vielfachwerfer/Lansator Multiplu Rachete 80 mm, numit de catre soldatii care l-au operat „Himmlerorgel/Orgile lui Himmler”, este copie aproape fidela dupa sovieticul BM-8. Katiusa germana a aparut in 1942-1943 la comanda Waffen-SS, aripa militara a partidului nazist. Arma nu a intrat limitat si in dotarea Wehrmacht-ului, ea nu a fost realizata in numar mare datorita faptului ca fabricile germane erau suprasaturate cu comenzi nemaiputand-o introduce in fabricatie pe scara larga, basca faptul ca resursele erau insuficiente. Dar sa vedem de unde au inceput germanii…Katiusa.

GERMAN INSPECTAND BM-13-16 KATIUSA MONTAT PE STZ-5

Asa cum mentionam in cursul capitolelor anterioare, germanii au capturat lansatoare Katiusa inca din 1941, insa acestea erau avariate. Conform surselor rusesti au capturat primele Katiuse in stare de functionare in 1942, modelele BM-8 si BM-13, inclusiv rachete M-8 si M-13. Desi Statul Major al Wehrmacht-ului era interesat de aceasta noua arma sovietica, debutul studierii sale n-a apartinut Armatei ci SS-ului. Asta deoarece la ordinul lui Heinrich Himmler, SS-ul avea un program strict secret de studiere intensa a armamentului si tehnicii inamice, program initiat cel mai probabil dupa caderea Frantei – acest program a adus, categoric, imbunatatirea tehnicii germane si implementarea in dotare proprie a tehnicii inamice care s-a dovedit eficace, chiar superioara in multe privinte, tehnicii autohtone. Exemple avem cu nemiluita, cu deosebire tehnica franceza, cehoslovaca, sovietica si britanica (dupa Dunkerque), tehnica capturata fiind deseori adaptata si modernizata in fabrici germane si cehoslovace si introdusa in dotarea diverselor categorii de forte.

INSTALATIE BM-13 CAPTURA GERMANIA

Dam doar doua exemple: senileta Renault UE pe care germanii au adaptat-o pentru diverse scopuri –transport, vehicul de zapada/folosit in URSS, legatura, transport munitie, geniu, tractor de artilerie usoara, tractor de evacuare, tun autopropulsat Pak -36/37 (700 de unitati. Toate au fost inghitite de frontul rusesc. In 1944 cateva mai erau in uz), vehicul de comanda. Germanii ii spuneau generic UE 630(f) Schlepper; Lorraine 37L(f) Schlepper, tractor de evacuare Lorraine 37L pe care germanii au pus mana in numar mare –la momentul capitularii francezii aveau 500 de exemplare in dotare.

Categoric, Franta si Cehoslovacia au mecanizat masiv armata germana…mare noroc pe ei. Multe au fost transformate in tunuri autopropulsate de catre compania Alkett, 15cm.s FH 13/1 (Sf)/SdKfz 135/1/150 mm/a aparut in Africa de Nord in 1942 (SF-Selbstfahrlafette/Tun autopropulsat). Ultimele exemplare au fost vazute in iunie 1944 dupa Normandia, acestea apartinand Diviziei 21 Panzer – se pare ca mai existau cateva in Batalia Berlinului. Despre tehnica cehoslovaca nici n-are rost sa mai vorbim, stim prea bine ce-au facut germanii cu tancurile Skoda si camioanele Tatra (Tatra T111/6×6 a fost masiv folosit pe frontul sovietic. In 1945 inca mai mergeau fiind vazute la Berlin).

ORGILE LUI HIMMLER

Pe langa frantuzoaice si cehoslovace germanii au capturat o imensa cantitate de…rusoaice. Tehnica sovietica capturata dupa 22 iunie 1941 a fost imensa si spre norocul lor si ghinionul sovieticilor, nemtii s-au hotarat s-o foloseasca. Din datele existente, date recunoscute de catre istoricii militari rusi, Armata Rosie a „imbogatit” Wehrmacht-ul cu: 900-1200 tancuri T-26; 300-500 tancuri BT; peste 40 de tancuri T-28; peste 45 de tancuri T-34 si KV-1 (se stie ca germanii au introdus inca din toamna lui 1941 tancuri T-34 in dotare. Primele unitati germane dotate cu T-34 au apartinut Diviziilor 1/8/11 Blindate insa acestea n-au intrat in lupta imediat datorita faptului ca echipajele trebuiau instruite, ceea ce s-a si facut cu ajutorul prizonierilor rusi trecuti in slujba germanilor. In octombrie 1941 in evidente existau 100 de tancuri sovietice de captura, toate in stare de functionare, blindate care asteptau schimbarea „tinutei” sovietice cu cea germana –cu alte cuvinte asteptau pe langa unitatile de intretinere vopsirea in culori germane si svastica de rigoare, plus echipajele aferente. La sfarsitul lui 1941, exemplare de T-34 au fost trimise la reparat la fabrica din Riga. In 1942 in evidentele armatei germane figurau 50 KV-1 si un numar nespecificat de KV-2. Germanii capturasera la Harkov peste 50 de T-34/76 complet operationale. Din 1943, prizonieri sovietici reparau blindate T-34, KV-1/2, autotractoare, tractoare de artilerie si multe altele la fabricile Mercedes-Benz/Marienfeld, Daimler-Benz/Berlin si Wumag/Goerlitz. La Harkov in mai 1942, germanii au capturat, cu siguranta, lansatoare BM-13-16 pe platforma STZ-5 –nu se stipuleaza numarul acestora si starea tehnica. La Orel au capturat instalatii BM-8-24 pe platforma T-40/60 –veterani germani sustin ca unele Katiuse sovietice de captura mai erau in uz la sfarsitul lui 1944).

19 SEPTEMBRIE 1941 -OREL

Revenim la SS si programul strict secret de „copiere” a armamentului inamic…Ei bine, acest program viza si realizarea de tehnica militara care urma sa intre doar in uzul SS-ului, un bun exemplu fiind Raketen Sprenggranate 8 cm/Raketensprenggranate 8 cm (alte surse), rachete copiate dupa sovieticele M-8. Odata cu ele germanii au realizat si sistemul de lansare, acesta fiind copie dupa BM-8. Interesant e faptul ca expertii SS care au studiat BM-8 Katiusa au concluzionat ca „sistemul este un dispozitiv simplu, ieftin, mult mai usor de fabricat decat Nebelwerfer 15 cm/150 mm”. Categoric asa si era insa germanii, conform surselor rusesti, n-au reusit sa copieze pulberea fara fum folosita de catre sovietici, rachetele germane folosind drept combustibil solid Diglycol/Diglicol, un compus format din Etilen Glicol-Dinitrat/EGDN (mai este cunoscut drept Nitroglicol. Compusul este similar Nitroglicerinei dar este mai volatil ca aceasta si mai vascos in compozitie) si Triglicol-Dinitrat (compus chimic putin volatil, nitroceluloza gelatinizata mai buna si mai puternica decat nitroglicerina. Sper c-am reusit sa inteleg bine chimia, daca n-am reusit imi cer scuze anticipat –nu ma „impuscati” va rog! Orice corectie este binevenita din partea celor care cunosc chimia explozivelor). Conform Raportului strict secret din septembrie 1945 al Serviciului de Informatii al Marinei SUA, combustibilul pentru rachete era fabricat de Dynamit AG la Schlebusch-Leverkusen in Renania de Nord-Westfalia si Krummel/Westerwald in Renania-Palatinat (eee, astia produceau explozivi aici inca din 1925. Bineanteles, conform Tratatului de la Versailles doar pentru „uz civil”. Americanii au inspectat fabricile din Schlebusch si Krummel in 28 iunie 1945 si 15 iulie 1945. Concluzia, germanii folosesc o tehnologie foarte moderna in fabricarea compusilor explozivi). De asemenea, se fabricau combustibili pentru rachete si de catre companiile Schmitt und Meissner GmbH din Sinsheim/Germania si Biazzi/Elvetia (eee, astia produceau explozive inca din 1936. Aveau contracte masive cu armata germana, inclusiv pentru medicamente. Livrau masiv germanilor Nitroglicerina/NG si Etilen Glicol-Dinitrat/EGDN. Aveau si o sucursala in Italia numita Biazzi Co., fabrica aflandu-se la Cremona in Lombardia, producea explozivi pentru germani si italieni).

PROIECTIL BM-13 DE CAPTURA

Raketen Sprenggranate 8 cm a fost proiectata de catre Erich Engler, colaborator al lui Wernher von Braun la V-2, pe baza studiului rachetei sovietice M-8. Dezvoltarea s-a facut in baza ordinului emis de Himmler. Raketen Sprenggranate 8 cm avea urmatoarele caracteristici: calibrul 78 mm; raza maxima de actiune 5300-5760 m. Raza de actiune era mai mica decat la M-8, cu cel putin 300 m; lungime racheta 70,40-72,40 cm; diametrul aripioarelor de ghidare 20,30 cm. Racheta avea 4 aripioare de ghidare dispuse la unghi de 2◦. Asta imprima rachetei dupa lansare o miscare de rotatie ceea ce facea ca aceasta sa fie mai precisa decat omoloaga sovietica. Aprinderea se facea electric ca si la sovietica; greutate totala 6,88-6,90 kg; greutate ogiva 2,86 kg; greutate incarcatura exploziva 600 grame; greutate combustibil solid 990 grame-1,90 kg; viteza maxima 1044 km/h, mai mica cu 180 km/h decat omoloaga sovietica – 1224 km/h. Nu se cunoaste numarul de rachete produs, insa specialistii sunt de acord cu faptul ca copia germana era mai fiabila decat originalul sovietic.

KATIUSA GERMANA & SEMISENILAT SOMUA

Productia Katiusei germane a fost incredintata fabricii Waffenwerke Brunn (fosta Ceska Zbrojovka din Brno, sud-estul Cehiei. In germana Brno=Brunn), aici fiind produs si lansatorul de rachete, si acesta copie dupa BM-8. Instalatia germana a purtat numele de Raketen-Vielfachwerfer 8 cm.

KATIUSA PE Sd.Kfz.4

Au existat mai multe vehicule purtatoare, insa cele mai relevante au fost SOMUA S35/S307(f) si Sd.Kfz.4/1 Panzerwerfer 42 (8 cm) „Maultier”–numarul de lansatoare produs n-a depasit 300 de exemplare.

Raketen-Vielfachwerfer 8 cm Maultier

Surse rusesti sustin ca multe sine de lansare folosite de catre germani pe vehiculele lor erau de captura, acestea provenind de la Katiuse originale (incert, Surse germane nu confirma acest fapt). Cert e faptul ca Raketen-Vielfachwerfer 8 cm putea lansa si rachete originale sovietice M-8. Raketen-Vielfachwerfer 8 cm a fost realizat sub supravegherea lui Alfred Becker, inginer si ofiter de artilerie, excelent organizator. A fost artizanul transformarii fabricii Hotchkiss situata la periferia Parisului intr-un mare centru de mentenanta, modificare, chiar fabricare a vehiculelor militare de captura. Peste 1800 de vehicule de captura au fost modificate aici, multe fiind blindate cu placi din otel trimise de Alkett (spre exemplu, intre 1943-1944, Maior Becker s-a ocupat masiv de dotarea Diviziei 21 Panzer. A transformat tanchete franceze in tunuri autopropulsate, vehicule mentionate la inceputul articolului. A fost comandantul Sturmgeschutz Abteilung 200, batalion de tunuri de asalt, in Normandia, acest batalin avand in dotare tunuri autopropulsate pe platforma franceza –apartinea Diviziei 21 Panzer, la acel moment comandata de catre General-Maior Edgar von Feuchtinger. A fost capturat in Alsacia, decembrie 1944). La Brno s-a facut montarea finala a Raketen-Vielfachwerfer 8 cm, mai bine spus aici au fost montate pe platforme sinele de lansare. Surse germane sustin ca prototipul initial a avut 4 randuri de sine paralele, putand lansa 96 de rachete, insa vehicolul s-a dovedit prea greu. Lansatorul intrat in productie mica avea doua randuri de sine de lansare realizate din otel perforat dispuse in paralel, cate 12 sine per rand, putand lansa 48 de Raketen Sprenggranate 8 cm/germane sau M-8/sovietice/24 rachete per rand, lungimea sinelor fiind de 2 m (un atuu important pe campul de lupta. Dualitatea lansatorului german usura aprovizionarea, nu se stie cate rachete M-8 au capturat germanii in cursul razboiului dar au fost multe. Norocul rusilor ca Raketen-Vielfachwerfer 8 cm n-au fost multe). Sinele de lansare se puteau roti 360◦, elevatia fiind cuprinsa intre 0◦-37◦, timpul de lansare a 48 de rachete fiind de 20-40 secunde. Rachetele faceau praf totul pe o suprafata de 162-265 m.

KATIUSE GERMANE PE OPEL MAULTIER

Se stie sigur cine a utilizat pentru prima data Raketen-Vielfachwerfer 8 cm pe front, Waffen SS. In 1943 apar si in Wehrmacht, Divizia 21 Blindate avand in dotare 6 astfel de lansatoare pe platforma SOMUA, cariera lor operationala fiind limitata (alte surse sustin c-au avut 16 exemplare. 10 pe platforma Opel Maultier+6 pe platforma SOMUA).

Gleisketten Lastkraftwagen 2t

Lansatorul Raketen-Vielfachwerfer 8 cm a avut propriul transportor de munitie/Munitionskraftwagen, numit Gleisketten-Lastkraftwagen 2t (un semisenilat Opel Blitz 3,6/36 S/SSM Maultier. Peste 4000 de astfel de vehicule au fost fabricate, au fost folosite ca transportoare de trupe, materiale sau munitie, tractoare de artilerie, artilerie autopropulsata).

Munitionskraftwagen Maultier

Conform surselor germane, primul prototip al Raketen-Vielfachwerfer 8 cm a fost finalizat la Brno in primavara lui 1942, lansatorul fiind dispus pe platforma Opel Maultier ci nu pe platforma SOMUA, cabina vehiculului fiind extinsa (interesant e faptul ca Opel Maultier s-a nascut pe baza experientei triste a germanilor pe frontul sovietic. Iarna 1941-1942 a fost cumplita, vehiculele pe roti s-au dovedit vulnerabile si ineficiente, cele pe senile descurcandu-se relativ bine. Germanii au sesizat rapid nevoia de vehicule semisenilate insa acestea erau scumpe si greu de realizat in conditiile in care fabricile lucrau intens la producerea de tancuri. S-a gasit o solutie de compromis dar economica si usor de pus in practica, transformarea unor camioane in semisenilate. Drept urmare, camioane Opel Blitz S/preponderent si Daimler-Benz au fost modificate, axa spate fiind inlocuita cu ansamblul senilat ce provenea de la Panzer II. A fost o idee stralucita deoarece Panzer II care era scos din productie la acel moment inca se gasea din plin prin parcurile unitatilor de blindate deci, cu alte cuvinte, aveau de unde lua calea de rulare. Conversia camioanelor s-a dovedit ieftina si rapida, aceste vehicule s-au bucurat de aprecierea militarilor germani, cu deosebire pe frontul sovietic.

Pana in 1944 s-au realizat 21.945 astfel de vehicule „bune la toate”. Insasi denumirea Mautier/Catar spune multe despre acest vehicul…Din 1943 „Catarul” a dus in carca si Nebelwerfer 15 cm/150 mm, camionul Opel Blitz fiind blindat si inregistrat in inventarul armatei germane drept Panzerwerfer 42 SdKfz 4/1 Maultier. Tragea 10 rachete calibrul 150 mm, elevatia fiind de maxim 80◦, lansatorul putand fi rotit 270◦. Problema era ca rachetele produceau mult fum dand de gol pozitia de lansare –germanii n-au reusit sa copieze pulberea fara fum sovietica, insa Panzerwerfer 42 SdKfz 4/1 Maultier era mobil si se muta rapid. Sursele rusesti, se pare, au dreptate, si spre norocul sovieticilor germanii au produs doar 300 de astfel de lansatoare. Alte 289 exemplare au fost transportoare de munitie blindate/Munitionskraftwagen, alte 19 exemplare fiind obtinute in iunie 1944 prin conversia unor Panzerwerfer 42. In comparatie cu productia babana de Katiuse este…un mizilic. Oricum productia acestor vehicule a fost scurta,putin mai mult de un an, intre aprilie 1943-martie 1944). Se pare c-a fost unicul exemplar cu aceasta configuratie deoarece vehiculele care i-au urmat aveau cabina normala.

SINELE DE LANSARE-DISPUNERE

Din cate se cunoaste, Raketen-Vielfachwerfer 8 cm pe platforma Opel Maultier avea urmatoarele caracteristici: lungime totala 6 m; latime 2,28 m; inaltime 2,50-2,55 m fara lansatorul de rachete. 3,05 m cu lansatorul de rachete; greutate: complet incarcat 6,85-7,30 tone/gol 6,20 tone; echipaj 6, dintre care 3 servanti; motorizare Opel, 75 CP, benzina, 6 cilindri, 9,40 CP/tona; capacitate rezervor de combustibil 82 L; viteza maxima pe sosea 40 km/h; autonomie: pe sosea 130 km/in teren accidentat 60-80 km; blindaj cuprins intre 6-10 mm, in unele parti fiind inclinat la 45◦; multe exemplare au avut cate o mitraliera MG-34/42 calibrul 7,92 mm pe cabina, aceasta fiind destinata apararii apropiate si AA; era echipat cu sistem radio FuG Spr G1, greutate 150 kg, emisie-receptie 455 m.

Prima Baterie de rachete calibrul 8 cm a avut rol experimental, de testare, conform surselor germane, in 1943 si a purtat numele de Vielfachwerfer-Batterie, aceasta avand in dotare 4 lansatoare de rachete autopropulsate calibrul 8 cm (ulterior devine SS-Vielfachwerfer-Batterie 521). Primele trageri lupta au avut loc, experimental, pe Frontul de Est in cadrul SS-Polizei Regiment 2/SS-Pol.Rgt.2 care lupta impotriva partizanilor, la acea vreme sub comanda SS-Standartenfuhrer Gunter Anhalt (SS-Standartenfuhrer = Colonel in Wehrmacht. Regimentul s-a format in 1942 in cadrul Ordnungspolizei/Orpo –raspundea de impunerea si mentinerea ordinei in teritoriile ocupate, insa se ocupa si de dezertori. Din 24 februarie 1943 este preluata de catre SS si rebotezata SS-Polizei Regiment 2. Regimentul a luptat contra partizanilor in cadrul operatiunilor Adler/iulie-august 1942, Wisent/noiembrie 1942, Zauberflote/aprilie 1943, Hermann/august 1943 inregistrand pierderi uriase in oameni si tehnica. Bateria experimentala a fost alocata acestei unitati).

INCARCARE KATIUSA GERMANA

Conform surselor, Arma nu s-a dovedit prea eficienta, raza de actiune initiala a rachetelor fiind considerata prea mica, aceasta fiind de doar 2500 m (incert totusi deoarece majoritatea surselor conspectate dau raza maxima de actiune de 5300-5760 m. Posibil sa fie vorba despre elevatia mica a lansatorului. Unele surse sustin ca initial sinele de lansare erau mai scurte, ulterior fiind marite la 2 m. Posibil sa fie vorba despre primul prototip Raketen-Vielfachwerfer 8 cm, cel care avea 4 randuri de sine paralele putand lansa 96 de rachete, vehicul ce s-a dovedit prea putin fiabil datorita greutatii). Surse cehesti sustin ca la fabrica Zbrojovka din Brno s-au produs pana in martie 1944 doar 50 de lansatoare de rachete calibrul 8 cm pe platforme Sd.Kfz.4/1 si Somua MCL. Aceleasi surse sustin c-au fost produse aproximativ 15.000 de rachete 8 cm la fabrica „Explosia” din Semtin langa Pardubice pana in toamna lui 1944 (fabrica dateaza din anul 1920/sec.XX si a purtat initial numele de Fabrica Cehoslovaca pentru Substante Explozive din Semtin. A fost cel mai important producator cehoslovac de explozivi, aflandu-se si astazi in functiune. Compania cu capital integrat de stat are o pozitie de top in productia explozivilor industriali pentru Cehia, UE si intreaga lume. Produc inclusiv explozivi cu destinatie militara. Ehhh, cu amaraciune si furie o spun, noi ce-am facut? Unde e Nitramonia Fagaras lichelelor post-decembriste ce-ati condus la dezastru aceasta tara? Bine ca ne-ati transformat in clientii cehilor!)

Asa cum mentionam anterior, prima unitate operationala dotata cu Raketen-Vielfachwerfer 8 cm a apartinut Waffen-SS si a purtat numele de SS-Vielfachwerfer-Batterie 521 aflata sub comanda SS-Obersturmfuhrer Hermann Schanzlin, unitate formata intre martie-mai 1943 la Langlingen/Saxonia Inferioara-Germania (SS-Obersturmfuhrer=Oberleutnant/Locotenent in Wehrmacht). Unitatea avea in aprilie 1943 patru lansatoare Raketen-Vielfachwerfer 8 in dotare si un numar nespecificat de tunuri antitanc 7,5 cm Pak 40/75 mm (unele surse sustin ca aveau doar un singur Pak 40 in dotare, acesta fiind utilizat pentru reglarea focului. Posibil ca germanii sa se fi inspirat dupa sovietici, unitatea lui Flerov). In mai 1943, SS-Vielfachwerfer-Batterie 521 este atasata Corpului 2 Panzer SS aflat la acea data sub comanda Oberst-Gruppenfuhrer Paul „Papa” Hausser, fiind inclusa in SS-Werfer-Abteilung 102/SS-Wfr.Abt.102. Pe 3 iulie 1943 unitatea ajunge la Harkov fiind inclusa in nou formatul SS-Wfr.Abt.105 ca Bateria Nr.5 (Wfr=Werfer –Lansatoare de rachete sau grenade. Abteilung=Batalion). A luat parte la Batalia de la Kursk, ulterior la apararea Harkov-ului. Pe 9 august 1943 a fost retrasa de pe Front datorita epuizarii stocului de rachete, insa germanii au apreciat avantajele mobilitatii, cadenta mare de foc si efectul demoralizator avut asupra unitatilor inamice. Cu toate acestea, rapoartele n-au fost 100% pozitive, efectul rachetelor de 8 cm la tinta era inferior celor de 15/21 cm.

In octombrie 1943, SS-Vielfachwerfer-Batterie 521 revine la Langlingen pentru reechipare primind in dotare mai multe Raketen-Vielfachwerfer 8 cm (pe 3 noiembrie 1943, SS-Obersturmfuhrer Hermann Schanzlin moare intr-un accident de automobil fiind inlocuit la comanda de SS-Hauptsturmfuhrer Flecke. Haupsturmfuhrer=Hauptmann/Capitan in Wehrmacht). In evidente apar acum cu 6 lansatoare de rachete, doua plutoane, fiecare avand cate 3 lansatoare in dotare.

OPEL MAULTIER & RAKETEN-VIELFACHWERFER

In aprilie 1944 ajunge pe frontul de la Narva/Estonia. In 30 aprilie este consemnata in registre ca luptand alaturi de Werfer Regiment 3/Wfr.Rgt.3 –avea in dotare Panzerwerfer 42 SdKfz 4/1 Maultier –pentru apararea orasului Narva. Masivul atac sovietic a fortat unitatea sa se retraga. Pe 17 septembrie 1944 unitatea este inclusa in SS-Panzeraufklarungs-Abteilung 11 „Nordland” luand parte la luptele din Peninsula Courland/Lituania (unitatea facea parte din grupul operational „Narva”, parte componenta a Heeresgruppe Kurland/Grupul de Armata Courland –Armata 16+Armata 18). A fost retrasa de pe front datorita lipsei de munitie fiind evacuata in Germania pentru refacere (unele surse sustin ca o parte dintre ofiteri si subofiteri au fost detasati la unitati aflate in prima linie pentru completarea efectivelor. Acestia au ramas in Peninsula pana la predarea fortelor prinse acolo). Au ajuns la Lubbinchen langa Guben/Germania unde au fost reechipati cu 10 Raketen-Vielfachwerfer 8, primind si noi oameni in efectiv. La sfarsitul lui februarie 1945 a fost subordonata pentru scurt timp SS-Wfr.Abt.506 din 2 martie 1945. Nu se stie daca a avut vreun rol in incercarea disperata de a opri ofensiva sovietica de la Vistula-Oder insa SS-Vielfachwerfer-Batterie 521 devine parte a V.SS-Gebirgskorps/V.SS-Geb K/Corp de Munte fiind dispusa in apararea orasului Frankfurt pe Oder, pe malul de vest al raului Oder. Dupa ce sovieticii si-au reluat ofensiva spre Berlin unitatea a fost dizolvata, personalul care a supravietuit fiind redistribuit la alte unitati. Nu se stie daca au existat lansatoare Raketen-Vielfachwerfer 8 care au supravietuit asaltului sovietic, cel mai probabil astfel de vehicule n-au supravietuit. Insa se stie ca la Berlin sovieticii au distrus cateva Panzerwerfer 42 SdKfz 4/1 Maultier.

Rakaten-Vielfachwerfer pe SOMUA MCG

Au mai fost si alte unitati similare SS-Vielfachwerfer-Batterie 521, precum: SS-Vielfachwerfer-Batterie 522, creata in septembrie 1944, ulterior redenumita SS-Werfer-Batterie 512. Din 16 decembrie 1944 este inclusa in 6.SS-Panzerarmee/Armata 6 Panzer apartinand Waffen SS, luand parte la ofensiva din Ardeni (Armata 6 Panzer s-a format in toamna lui 1944. A fost comandata de SS-Oberstgruppenfuhrer Josef „Sepp” Dietrich. In martie 1945 le spunea catranit subordonatilor „Noi ne numim Armata 6 Panzer fiindca mai avem doar 6 Panzere in uz”. Oberstgruppenfuhrer=General-Colonel in Wehrmacht). In februarie 1945, SS-Werfer-Batterie 512 ajunge in Ungaria unde in perioada 17 februarie 1945-24 februarie 1945 participa la incercarea disperata de recucerire a Budapestei si a Dunarii. Se pare ca au pierdut doar un singur lansator, acesta fiind distrus de catre servanti datorita defectarii motorului. Pe 1 martie 1945, ce a mai ramas din unitate, 6 lansatoare, este inclus in 1.SS-Panzerkorps participand la Operatiunea Fruhlingserwachen/Reinvierea de primavara/6-16 martie 1945, ultima mare ofensiva germana din WW II, mai este cunoscuta drept Ofensiva Lacul Balaton/Ungaria (obiectivul era recuperarea ultimelor zacaminte de petrol la care Germania mai putea spera. La lupte a luat parte si ceea ce a mai ramas din Armata 6-SS Panzer dupa esecul suferit in Ardeni). Dupa terminarea rachetelor, foarte probabil, lansatoarele au fost distruse. Soarta personalului este incerta, cel mai probabil supravietuitorii au luptat in continuare ca infanteristi; SS-Vielfachwerfer-Batterie 524, creata pe 1 martie 1945. A avut in componenta sa doua plutoane de Raketen-Vielfachwerfer 8. A fost incorporata in 32.SS-Freiwillingen-Grenadier-Division „30 Januar”, unitate formata pe 30 ianuarie 1945 din unitati de stransura. Avea in februarie 1945 in „inventar” 12.000 de oameni, a luptat pe Oder, supravietuitorii predandu-se americanilor la Tangermunde.

Gepanzerter Artillerie Schlepper 630(r)

Pe 16 aprilie 1945, SS-Vielfachwerfer-Batterie 524 este localizata in zona Vogelsang-Furstenberg situata la 56 km nord de Berlin (eee, in 1957 sovieticii au construit aici o baza strict secreta de lansare a rachetelor balistice cu ogiva nucleara R-5 M „Pobeda”/SS-3 Shyster/8K51, MRBM -1200 km raza de actiune, ogiva termonucleara 1 Mt. In 1959 aveau 12 rachete operationale aici, baza aflandu-se atunci pe teritoriul RDG). Pe 23 aprilie 1945 sunt ultimele consemnari legate de SS-Vielfachwerfer-Batterie 524, unitatea aflandu-se la Beeskow. Mai departe soarta unitatii este necunoscuta. Foarte probabil au existat in cadrul Waffen SS si alte 2-3 mici unitati de Raketen-Vielfachwerfer 8 a caror importanta este redusa, insa nu exista date certe cu privire la acestea. Unele surse sustin ca astfel de lansatoare au fost incluse ad-hoc in diverse unitati SS spre finalul razboiului, unele ajungand chiar si la alte unitati din Wehrmacht. Clar e faptul ca germanii au utilizat sporadic aceste lansatoare, in mod cert mult sub nivelul utilizarii sovietice, si asta datorita numarului mic de masini produse si a insuficientei cantitati de munitie.

Nu se stie cu certitudine cate Raketen-Vielfachwerfer 8 pe platforma SOMUA S307(f) au existat in inventarul SS, dar cel mai probabil au fost doar 6 exemplare S307(f), toate realizate la inceputul lui 1944. Semisenilatul francez fusese produs de catre Societe d’Outillage et d’Usinage d’Artillerie din Saint Ouen sur Seine, fabrica apartinand concernului Schneider. Producea din 1914 camioane militare si civile, tractoare de artilerie, vehicule blindate, autobuze. Grecia si Turcia au operat mult timp dupa WW II semisenilate SOMUA, considerandu-le masini fiabile.