1812
Cea mai puternica, mai bine echipata, mai experimentata si in mod neindoielnic mai bine comandata, armata din lume – la acea data, Marea Armata Franceza, intra in Rusia. Motivul este simplu, Tarul Alexadru al II-lea al Rusiei nu si-a respectat cuvantul. Mare surpriza, am spune noi astazi, obisnuti cu faptul ca Moscova n-are onoare…
Astfel, cea mai puternica armata a vremii sale, comandata de unul dintre cei mai mari generali din istoria umanitatii intra in lupta. Rezultatul il cunoastem cu totii, armata franceza practic nu are cu cine lupta, rusii s-au retras, ajunge la Moscova iar la final, Napoleon isi pierde armata, in fata iernii rusesti, si tronul. Franta este infranta fara lupta. Epoca Napoleoniana se incheie in Europa, toti regii si printisorii respira usurati. Cel mai probabil, orgoliul l-a impins pe Napoleon la aceasta greseala fara de margini.
2022
Vladimir Putin, fara nici un motiv aparent, ataca Ucraina, crezand-o prada usoara. Se impotmoleste, isi tradeaza slabiciunile structurale si deocamdata se chinuie sa limiteze pagubele. Si aici tot orgoliul pare sa fie de vina, diferenta constand doar in faptul ca Marea Armata Franceza a fost invinsa de iarna, armata rusa de propria sa neputina (a se citi coruptie).
In aceste zile putem vedea la stiri cum este sa ajungi dintr-o super-putere, a doua forta militara a lumii, de rasul tuturor. Si aflam la stiri ca toate tarile europene cauta sa-si creasca bugetele apararii, cu Germania in mare forma, comenzile pentru armament sunt asteptate sa curga garla, iar investitorii – salivand dupa profit – cumpara actiuni la marile companii care se ocupa cu producerea si comercializarea de fieratanii aducatoare de pace prin forta…
Oare chiar asa sa fie, sa fi intrat “Sfanta Spaima” in buricul europenilor (frica aia care-ti face stomacul sa simta fluturi)? Poate ca a intrat, dar daca stam oleaca linistiti, la o cana de ceai, si contemplam situatia din Ucraina, motive prea mari n-ar avea nimeni sa ia drumul codrului de spaima rusilor.
Ba dimpotriva, rusii par sa fi luat drumul infrangerii in razboiul lor cu ucrainenii si par a fi un exemplu de manual de forta armata buna de nimic.
Si atunci stai si cugeti, la ce sa cumpar eu – tara democratica, membra UE si NATO – maldare de armament, sa dau cu banii de pereti daca ivanii nu sunt in stare sa dea peste cap o forta militara ucraineana care este cumva atipica unei forte militare nationale.
Ucraina ii tine pe loc pe ivani cu ajutorul armamentului usor, nu ataca masiv cu corpuri de armata, rar foloseste tancurile sau aviatia, artileria din cand in cand si cu toate acestea reuseste sa tina frontul cu Javelin, NLAW, Stinger, pe baza unei mobilitati foarte bune a trupelor, a unei uimitoare unitati de comanda, a unei flexibilitati tactice de invidiat.
Ba rusii s-au facut de ras aratand ca exact acolo unde mama oricarei armate locuieste – logistica – narozii de ivani au uitat sa-si aduca mancare, combustibil, nici macar suficiente camioane de transport nu au si le fura taranilor ucraineni gainile de prin curte.
La nivel de electronica, ivanii iarasi si-au aratat limitele extrem de joase. Razboi electronic? Pai ei nu sunt in stare sa-si securizeze propriile comunicatii, daraminte sa le blocheze pe cele ucrainene. Rachete de croaziera? Vedem cate mai au de aruncat, deocamdata Kalibr nu da semne de foarte mare precizie, poate le-or bruia americanii GPSul?!
Una peste alta, de unde sa inceapa o noua cursa a inarmarilor in Europa? De ce ar cheltuii europenii bani pe armament cand este foarte clar ca si o tara precum Polonia, cu putina pregatire si ajutor logistic substantial, ar da probabil peste cap – de una singura – intregul corp expeditionar rusesc?
Pai daca mai adaugam Franta, Marea Britanie si inca vreo doua, europenii ar ajunge la Moscova fara mari batai de cap, excludem aici ultima optiune, cea nucleara.
Si atunci unde sa fi graba, de unde optimismul investitorilor, care urgenta si unde sa se vada marile contracte de armament aruncate de europeni pe piata? Poate germanii sa faca exceptie, dar acestia sunt oricum mult ramasi in urma si au mult de recuperat.
Armele rusesti, de temut pana acum o luna, s-au facut de ras, armatele rusesti chiar mai mult. Taranii ucraineni le-au furat tancurile, sistemele anti-aeriene si transportoarele cu ajutorul tractoarelor agricole, ziua in amiaza mare. Tancurile rusesti nu fac fata rachetelor AT vestice, iar batrana Stinger da jos cu voiosie elicoptere rusesti, desi ivanii ar trebui s-o cunoasca bine.
Practic armata rusa este un circ ambulant, populat cu soldati vai de mama lor, dotati ca-n anii “80 (inca folosesc rachete anti-radiatie vechi de aproape 50 de ani -KH-31P), iar ceea ce mai au dupa anii “80 se comporta la fel de bine ca inaintasele lor, adica chestii sovietice bune fix de nimic, care iau foc cu maxima eleganta de fiecare data.
Putin a fost pacalit, mintit, atat de armata cat si de servicile secrete (sau poate nu a dat crezare rapoartelor primite). I s-a spus ca totul este bine, trupele pregatite, ucrainenii abia asteapta sa fie eliberati. Dar coruptia loveste Rusia din toate unghiurile, soldatii sunt cu totul neinstruiti (pierderi mari par sa fi fost si in cadrul unitatilor de elita ale VDV sau Spetsnaz), comandati de incapabili, dotati in bataie de joc.
Radarele ruse nu par a face fata si, repet, sistemele lor de comunicatii si razboi electronic arata cat de jos este de fapt armata rusa la modul real.
Stiti care este diferenta intre un leu si o hiena? O leoaica isi prinde prada si o asfixiaza, o ucide relativ repede si fara dureri, hienele, in schimb, o haituiesc, o sfasie de vie, incep s-o manace inca inainte ca aceasta sa-si dea duhul.
Diferenta vine din forta, leoaica isi poate suprima prada foarte repede, hiena nu si atunci o chinuie indelung.
Cam asta face acum Rusia cu Ucraina (asta pare sa fie noua tactica), nu este nici pe departe in stare s-o invinga decisiv si repede si atunci o chinuie. Nu chinuie armata ucraineana (aici putem spune ca este exact pe dos) ci chinuie populatia, incearca sa-i faca pe ucraineni sa se predea distrugandu-le orasele, infrastructura civila, infometand populatia.
Razboiul a fost intotdeauna o afacere murdara, dar in cazul rusilor este si a fost mereu, una cu adevarat mizerabila. Rusia – tara care niciodata n-a avut onoare si nu-si respectat cuvantul. Rusia – tara mujicilor, a analfabetilor si a coruptiei cronice in stare de cangrena.
In aceste zile dezastrul incepe sa fie vizibil la intreaga sa magnitudine, rusii bat in retragere, nu au fost capabili sa ocupe Mariupolul, ba au inceput luptele si in Herson, oras ocupat de rusii fara lupta dar in care ucrainenii au inceput contra-atacul.
S-a putut vedea inca odata, de aceasta data cu ochiul liber (adica armata rusa in actiune) cum sistemele de armament vestice isi fac treaba fara probleme – aici pliantul si aici tancurile rusesti arzand – in timp ce tehnica de lupta rusa da rateuri peste rateuri. Doar 40% din rachetele de croaziera si-ar fi atins tinta, sustin americanii si chiar daca putem presupune ca propaganda se face simtita si de partea occidentala a frontului, chiar si un procent de doar 30% esec este enorm pentru zilele noastre si pentru aceasta categorie de arme, una extrem de scumpa.
Dar lasand la o parte rezultatul final al acestui razboi, dezastrul asupra Rusiei a venit si greu va mai pleca. Acesta ofensiva dementa a lui Vladimir Putin, fara nici un sens sau motiv real, isi va arata efectele mult timp de acum incolo, multe generatii. Ce a reusit Vladimir Putin cu adevarat? Vorbim aici de rezultatele concrete, de nediscutat, deja palpabile? Pai sa le luam pe rand:
- Uniunea Europeana si Statele Unite au o relatie atat de apropiata (militar, politic si economic) incat Putin a reusit sa creeze un monstru cu doua capete. Toti aliniati in spatele NATO. Macron, bietul de el, cred ca-si blesteama consilierii care l-au pus sa declare public moartea cerebrala a NATO. Si poate mai rau, Moscova chiar l-a crezut. Evident ca nu este cazul, NATO n-a mai fost atat de unit de pe vremea crizei cubaneze. Bravo Putin, reusita absolut deplina;
- Uniunea Europeana mai face cativa pasi importanti pe calea strangerii legaturii intre statele membre. Achizitia comuna de gaze naturale, un subiect extrem de controversat in Uniune, un subiect respins constant de tarile mari, dar sustinut de cele mai mici, a devenit acum litera de lege. Asa va fi de acum incolo;
- Uniunea Europeana s-a hotarat in sfarsit sa puna banul jos pentru o forta militara de reactie rapida, a facut front cvasi-comun in fata Rusiei si a Chinei. Dizidenta Ungariei chiar nu conteaza;
- Intarirea cu totul fara precedent a relatiilor economice intre cele doua maluri ale Atlanticului cu foarte puternice reverberatii pentru mult timp de acum incolo;
- Rusia s-a ales, pe langa rezultatele directe din razboi: sanctiuni economice monstruoase, izolarea tehnologica si financiara pentru mult timp de acum incolo, cu o apocalipsa economica de proportii. Chiar daca maine – cu totul prin absurd – Vladimir Putin va fi inlaturat si noua conducere va incerca sa dreaga lucrurile, increderea in Moscova s-a dus dracului pentru generatii de acum incolo;
- Miscarile politice pro-ruse din Europa si-a pierdut obiectul muncii, nimeni nu mai percepe Rusia ca pe un partener. Miliardele de dolari aruncati de rusi in propaganda de-a lungul timpului i-au cheltuit degeaba, Putin a sters toate eforturile de imbunatatire a imaginii Rusiei in lume;
- Dar raul abia acum isi iteste capul. Uniunea Europeana s-a hotarat s-o rupa cu Rusia pe zona energiei. Indiferent cine va veni la Kremlin, indiferent de cat de docila ar putea deveni Moscova, prin absurd, Europa se rupe de gazul, petrolul si carbunele rusesc odata pentru totdeauna, dintr-un motiv extrem de simplu: lipsa oricarei increderi in Moscova. Iar odata ce infrastructura pentru GNL va fi definitivata si contractele pe termen lung semnate, sah mat pentru totdeauna la gazul rusesc;
- Rusia va ramane o tara singura, fara aliati, fara contracte economice, fara clienti pentru resursele sale minerale. O tara izolata de fluxurile mondiale de capital si tehnologie, exclusa din piata mondiala, o Coreea de Nord supra-dimensionata, mult mai bogata dar tot izolata;
- Dar pe plan politic si economic, Vladimir Putin a reusit – pentru prima data in istoria Rusiei – sa conduca tara spre o stare de vasalitate in fata Chinei. Beijingul va fi singura natiune care va sustine, intr-un fel sau altul, Rusia si de aici pana la subordonare politica si economica nu este decat un pas. Rusia poate face afaceri doar prin bancile chineze, se poate finanta doar prin China si tot catre China se vor indrepta in curand si exporturile de gaze si titei ale rusilor, Beijingul ramanand singurul client si in acelasi timp si singurul furnizor de tehnologie, frigidere sau cipuri pentru Moscova;
- O astfel de relatie uni-directionala nu poate genera decat vasalitate si va duce la subordonarea fostei super-puteri (Imperiul Tarist/URSS/Rusia) in fata unei Chine ramase singurul punct de sprijin pentru Moscova.
Chiar daca maine Putin cade si la Moscova vine alt lider nu cred ca cineva mai crede ca Rusia ar putea deveni in cativa ani o tara normala, democratica, cu o societate libera si o presa deschisa, cu alegeri libere. Nu, acest lucru nu se va intampla, macar si pentru ca acel “cineva” care ar prelua puterea ar face-o pentru el si amicii lui, nu intru beneficiul poporului rus, care popor – lasat cu adevarat liber – nici nu stiu cat este de rus sau cat isi doreste sa mai fie. Sa nu uitam ca Rusia este o federatie compusa din foarte multe republici, multe dintre ele extrem de diferite cultural, religios si economic si de aici pana la fragmentarea Rusiei nu este decat un pas.
Dar trebuie sa-i recunoastem lui Vladimir Putin si meritele, atunci cand le are. A reusit sa creeze o legatura extrem de puternica in lumea occidentala, o legatura atat de puternica incat nici un analist politic nu banuia macar ca ar mai fi posibila. Dar s-a reusit si NATO/UE vor iesi mult mai intarite din aceasta criza, mult mai bine pregatite pentru viitor. Uniunea, mai ales, a mai facut cativa pasi foarte importanti catre crearea unei uniunii in adevatul sens al cuvantului. Mai intai pandemia, acum razboiul din Ucraina.
China pe de alta parte s-ar putea sa nu se bucure prea mult de decaderea Rusiei macar si pentru ca, ne aducem aminte, semnele unui mini-razboi economic intre UE/SUA si China erau vizibile de ceva timp, ori acum Beijingul are de infruntat un balaur cu doua capete care s-ar putea sa se comporte ca unul cu o singura minte. Una era sa discute Beijingul cu Washingtonul si 3-4 capitale europene, alta astazi cand ar putea ajunge sa discute cu unul singur, iar celalalt “vestic” sa fi acolo doar pentru a sustine cererile primului.
Aceasta “unire” intre cele doua maluri ale Atlanticului ar putea fi de scurta durata, dar semnele indicau spre acest lucru de indata ce Biden a preluat Casa Alba. Politica americana de pe vremea lui Trump a fost imediat aruncata la cos americanii au venit cu ramura de maslin catre europeni, iar acestia au raspuns foarte pozitiv, iar odata cu Ucraina lucrurile s-au aprofundat si mai mult.
Gazul american (si din Orientul Mijlociu) va curge catre UE, iar cele doua entitati occidentale vor deveni chiar mai interdependente decat erau inainte, toate aceste lucruri catre directul “beneficiu” al Moscovei si Beijingului.
Asadar, inca o data, n-a avut Occidentul in toata istoria sa un agent de influenta mai eficient decat Vladimir Putin, un om care printr-un singur gest sa aduca atat de multe beneficii pe termen mediu si lung Vestului si in acelasi timp sa-si distruga economia la un nivel de catastrofa naturala, ba mai mult decat atat, sa antameze viitorul Rusii lasand-o saraca si la mana Chinei.
GeorgeGMT