Desi cheltuielile militare ale europenilor au scazut destul de mult, iar trendul este in continuare descendent, au luat nastere alte doua piete majore pentru armament. Pe de o parte zona Pacificului de Vest este in febra achizitilor datorita in principal Chinei, iar mai aproape de noi, Orientul Mijlociu este si el angrenat intr-o cursa a inarmarilor febrile, desi aici inamicul nu este tot atat de clar definit ca in cazul Pacificului.
Tarile din zona Golfului si-au majorat substantial achizitile de tehnica de lupta reusind chiar sa compenseze, financiar vorbind, reculul inregistrat in zona europeana si americana. Astfel companiile americane si europene au descoperit un nou El Dorado si fiecare incearca cum poate sa profite la maximum.
“Lisa de cumparaturi” a tarilor din Orientul Mijlociu este bine garnistita dar privita cu atentie are cateva “vedete” incontestabile. Astfel se pare ca arabii au prins gustul in primul rand pentru avioane de lupta si armament aferent acestora, avioane de transport si sisteme de rachete. In cazul sistemelor de rachete putem si aici observa cateva particularitati.
Astfel se vand ca painea calda sisteme AA si anti-balistice: Patriot si THAAD – pe partea defensiva sa spunem si in paralel tarile arabe au prins gustul rachetelor de croziera si a celor balistice cu raza medie, Arabia Saudita fiind aici lider.
Din punct de vedere economic sunt companii americane care reusesc sa-si mentina deschise linile de fabricatie pentru anumite tipuri de produse numai datorita comenzilor din Orientul Mijolociu, asa cum ar fi de exemplu Lockheed Martin cu linia de productie pentru F-16, dar avantajul major al pietei de armament din zona araba este dat de diversitatea incredibila a tehnicii de lupta. Astfel putem intalni in cadrul aceleiasi armate diferite tipuri de avioane, de tehnica de lupta pentru fortele terestre, rachete din 2-3 surse, etc, si astfel diversitatea acestui arsenal face ca sumele investite de catre tarile posesoare in modernizarea si inlocuirea sistemelor mai vechi sa fie cu adevarat considerabile.
Ganditi-va doar la Arabia Saudita care detine cea mai puternica forta militara din regiune dar care are in arsenalul sau tehnica achizitionata de la cam toti producatorii marcanti de armament din lume: F-15, Eurofigther, Tornado, rachete AT de la sase producatori difereti, tancuri Abrams, Patton, AMX-30 si in curand Leopard 2, rachete balistice cu raza medie DF-3 chinezesti si sunt in discutii si cu producatori rusi.
Iar sauditii nu sunt o exceptie, ci dimpotriva o regula in zona, astfel ca viitorul achizitilor militare arata macar foarte promitator, daca nu infloritor de a binelea!
Emiratele Arabe urmeza sa cumpere intre 48 si 60 de avioane multirol noi cat de curand, in prezent operand deja o varianta dezvoltata special pentru ei de avioane F-16 Block 60, iar arabii sunt se pare foarte multumiti de F-16le lor, in aprilie anuntand ca vor mai cumpara inca 25 de aparate Block 60, pe langa mult asteptata competitie pentru cele 60 de avioane multirol.
Qatarul, Bahreinul si Kuweitul sunt si ele foarte aproape de intra in hora achizitilor de avioane multirol, constructorii asteptanndu-se de la o zi al alta sa primeasca comenzi.
Si piata avioanelor de antrenament avansat merge foarte bine in regiune, Arabia Saudita tocmai ce a inceput sa primeasca noile avioane Hawk de la BAE Systems, in timp de Alenia cu al sau M-346 asteapta semnarea contractului pentru 48 de aparate cu Emiratele Arabe, adevarat ca italienii asteapta inca din 2009 semnarea, dar aceasta este alta poveste.
Iar arabii sunt cu adevarat salvatorii unei parti din industria aeronautica occidentala. De exemplu, linia de productie pentru C-17 Globemaster III s-ar inchide in 2015 daca Arabia Saudita nu ar comanda un numar rezonabil de astfel de avioane, comanda care se pare ca va deveni curand certitudine, iar Airbus cu noul sau 400M asteapta si el ceva comenzi din partea sauditilor, in timp ce Lockheed a scapat deja de grija zilei de maine, avand deja comenzi ferme pentru al sau C-130J tot din partea Riadului cu 25 de avioane de transport si cinci cisterne aeriene KC-130J…
Pe piata sistemelor AA si anti-racheta, dupa ce in ambele razboaie din Golf Saddam a folosit rachete balistice SCUD, arabii din zona au dezvoltat o sensibilitate deosebita pentru apararea anti-balistica in particular si cea antiaeriana in general. Astfel sistemul anti-balistic THAAD se afla astazi doar in dotarea SUA si a UAE plus Omanul care l-a comandat si el. De Patriot nu mai rost sa discutam, intregul Golf fiind intesat de astfel de rachete si nu numai, in zona doar Omanul nu dispune de Patriotul american.
Asadar desi criza reducerilor bugetare pentru aparare nu da semne ca ar fi spre sfarsit, companiile producatoare de armament s-au inghesuit deja pe cele doua piete care promit cresteri masive in continuare: Pacificul de Vest si Orientul Mijlociu, cu atat mai mult cu cat noi tari din regiunea araba intra in hora inarmarilor, Egiptul fiind doar ultimul exemplu.
Si acum serios vorbind, ce ar putea americanii sa le reproseze iranienilor?! 🙂 Fapul ca-i scot din criza macar pe segmentul industriei militare?! Pai daca Teheranul ajunge maine un exemplu de democratie si cel mai bun prieten sincer al Israelului, americanii si europenii ce vor face cu zecile de mii de someri si cu capacitatile militare inchise?!
GeorgeGMT