Daca in celelalte articole ne-am axat mai mult pe fotografiile forte proaspete-atunci-si pe comparatii intre T-72 si P-125, acum va vom oferi si ceea ce putini stiu: viitorul incredibil pe care acest proiect, P-125/TR-125 l-ar fi avut in productie, viitor pe cale il studiase si il oferise faimoasa companie „Krauss-Maffei”.
Haideti sa va prezint intai datele tehnice reale plus cotele sale de gabarit, dupa care sa „lucram” exact pe „materialul clientului”, adica…pe studiul facut de ei in anii ’90:”Prezentarea rezultatelor studiului efectuat privind optimizarea proiectului TR125″.
Greutate: -48,5 tone
Echipaj: -3 soldati
Putere specifica: -18,45 cp/tona
Presiune specifica: -0.87 kg/cm2
Viteza maxima: – sosea -60 km/h
– teren -30-40 km/h
Consum mediu: -5 l/km
Distanta minima de lupta: -1100 m
Tun – 125 mm, 39 lovituri rezerva
Ansamblu de incarcare – 22 unitati/foc
Tip munitie – neacuplata
Telemetru laser – 4000 m, +-20-30m
Stabilizator – hidraulic
Plus tehnic de exploatat: spatiu mare motor interior (se proiectase in ideea unui viitor motor si mai puternic)
Cote: L=7800 mm
l=3500 mm
h=2800 mm
O sa incepem cu cateva desene ale lui P-125 (in continuare o sa-l numim TR-125), care va vor da detalii interesante.
Va rog sa urmariti pe parcursul acestei expuneri transformarile „suferite” de aceasta platforma si mai ales faptul ca, fiind de fapt TREI proiecte derivate din prototip, la toate trenul de rulare pierde un galet si se fac modificari de suspensie, totusi nu majore, iar cutia sufera transformari infime, acestea dovedind doua lucruri:
1-deosebit de buna proiectare initiala,
2-economicitatea constructiei celor trei derivate, existand deja fluxul tehnologic si SDVistica implementate. dar si elementele in industrie.
In cursul expunerii voi folosi date din studiul original pe care le voi marca cu font special, pe marginea carora voi face adaugiri.
Proiectele discutate au fost denumite „B”, incepand cu „B1”. Dupa cum vedeti, acum aveti ocazia sa vizualizati si interiorul TR 125, cu detalii deosebit de interesante. Sa va dau ceva detalii si despre inceperea acestui proiect impreuna cu „Krauss Maffei”.
Contractul de colaborare a fost incheiat la 11 mai 1994 (!). Lucrarile pentru studiu de abia pe 15 mai 1996 (!!!).
Lucrarile s-au desfasurat in patru etape. De ce a durat patru ani demararea studiului…nu am idee.
Din cate inteleg eu, documentatia completa a fost primita de catre partener tarziu. Motivele…Necunoscute. Interesant este ca in etapa a doua s-au facut propuneri de optimizare si in masura posibilului (ce o insemna asta…), acestea s-au prezentat sub forma de hard(?).
Aceste optimizari se refera la urmatoarele puncte:
1-agregatul energetic:motorul si transmisia,
2-mecanismul de rulare cu suspensia si amortizarea,
3-instalatia electrica de bord,
4-sistemul de conducere a focului,tunul/sistemul de actionare a armamentului de bord.
Aceste puncte erau oricum in planul dezvoltarii TR125, luate in calcul de catre fabricantul roman, unul dintre aspecte fiind acela ca din start compartimentul energetic a fost gandit mai mare, calculatorul de bord fiind rusesc si se lucra la unul romanesc mult mai performant, celelalte puncte „venind” logic in tandem cu acestea.
Deci, nimic nou sub soare. De luat in seama sunt ultimele puncte din aceasta a doua etapa:
Cu acestea s-au aflat in atentie in mod deosebit:
1-respectarea cerintei tehnico-tactice,
2-avandu-se in vedere nivelul tehnic acum posibil, realizarea unei performante de sistem bine puse la punct,
3-asigurarea unui grad suficient de fiabilitate a sistemului complet.
Articolul integral pe SuntemRomania