…sau “90.000 de tone de diplomatie”, dupa cum spunea comandantul unei Task Force. Da, asa si este, nu-i nicio exagerare! Ei bine, sunt sigur ca deja stiti despre ce-i vorba –portavionul. Cea mai impunatoare nava de pe planeta, cea mai scumpa de operat, plina de tehnologie de varf si nicidecum la indemana oricui. Multi au vrut astfel de nave, putini au si reusit achizitionarea/constructia lor, dar, dintre “fericitii posesori” (multi le-au luat sh), putini isi permit sa le opereze (Argentina –inoperabil, piesa de muzeu; Tailanda –via Spania, cele 8 AV-8S/Harrier fiind retrase in 2006. HTMS Chakri Naruebet este un “pitic”, are doar 11.400 de tone, Marina Tailandeza folosindu-l astazi ca portelicopter; India, Coreea de Sud, Brazilia, Rusia, China, Italia, Spania, Japonia. Singurul portavion european ce-ar putea sta alaturi de cele americane apartine Frantei –“Charles de Gaulle”/R91, singurul portavion nuclear din afara SUA si cea mai mare nava militara galica, intrat in serviciu pe data de 18 mai 2001, deplasament 40.000 de tone, 40 de aeronave ambarcate.
USS Enterprise (CVN 65), acum retras din servicul operativ si Charles de Gaulle (R91)
Interesant e faptul ca galicii nu pot efectua de pe puntea portavionului lor lansari si aterizari simultane, datorita faptului ca paravanul de protectie impotriva jetului reactiv intersecteaza puntea oblica/puntea unghiulara. Ei bine, pe portavioanele americane acest lucru e posibil, existand speculatii in Franta ca portavionul lor nuclear ar fi fost proiectat gresit. Oricum, portavionul galic e impresionant cu sau fara teorii ale conspiratiei, cu toate ca deficiente a avut/are cu duiumul –dar asta este alta poveste. Ca fapt divers,conform surselor franceze, se poate lansa un avion la fiecare 30 de secunde, efectuandu-se 20 de aterizari in doar 12 minute. Se pot lansa aeronave Rafale M3 si pe mare de gradul 5-6, greutatea maxima la lansarea cu ajutorul catapultei nu trebuie s-a depaseasca 20 de tone. Si Rafale M3 e un vis de aeronava, conform francezilor, 2 astfel de escadrile ar fi echivalentul a 4 escadrile de F-18 Hornet, asta datorita complexitatii multirolului francez. Da’, ma-ntreb, o fi vorba despre Super Hornet, ultimul venit in “familia Viespilor”americanesti!?Eee, frantuzeasca, frantuzeasca, da’ elevatoarele/lifturile ce ridica maxim 36 de tone tot americane sunt…). Da, insa niciunul nu se poate pune cu cele 11 portavioane operationale ale US Navy, cele mai mari din lume –unele dintre acestea au greutatea cel putin dubla fata de portavioanele/portelicopterele/navele de asalt amfibiu britanice, franceze, spaniole, indiene, sud-coreene, japoneze, chineze si rusesti, acestea osciland intre 20.000-30.000-40.000-53.000 de tone.
Pentru americani, aceste nave de pana la 40.000-50.000 de tone sunt considerate Amphibious Assault Ships/LHA/Nave de Asalt Amfibiu sau portelicoptere, nicidecum portavioane (mda, ca fapt divers, US Navy a avut primul portavion de 45.000 de tone inca din data de 10 septembrie 1945 –USS Midway/CVB-41. Prima aeronava cu reactie din istorie ce-a executat apuntari/decolari de pe un portavion a fost de tip FD-1 Phantom, la mansa aflandu-se comandorul James Davidson –USS Franklin D.Roosevelt/CVB-42, 21 iulie 1946. Pe data de 5 mai 1948, US Navy are deja operationala prima escadrila ambarcata dotata cu aeronave cu reactie de tip FD-1 Phantom, fiind vorba despre VF-17A, 16 aeronave, USS Saipan/CVL-48. Dar asta-i o alta poveste!).
SIGLA FLOTEI A III-A
In sfarsit, America are cea mai mare si mai puternica Flota de portavioane din lume (10 Clasa Nimitz+1 Clasa Gerald Ford. Clasa Gerald Ford va avea pana in 2058, zece unitati. Prima unitate, USS Gerald R.Ford/CVN 78 e gata, cea dea doua unitate, USS John F.Kennedy/CVN 79, va fi gata in 2020. Ritmul intrarii urmatoarelor unitati din aceasta clasa in serviciu, prognozat, una la fiecare 5-6 ani), acestea fiind impartite celor sase flote active –Flota a III-a (San Diego/California, estul Pacificului. Are in componenta sa 4 portavioane Clasa Nimitz –USS Nimitz/CVN-68 in cadrul CSG 7; USS Carl Vinson/CVN-70 in cadrul CSG 1; USS Ronald Reagan/CVN-76 in cadrul CSG 9; USS John C.Stennis/CVN-74 in cadrul CSG 3)/a IV-a (Mayport/Florida, sudul Atlanticului.
SIGLA FLOTEI A IV-A
Are in aria de responsabilitate America Centrala si de Sud, Caraibele, Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific. Ca fapt divers, aceasta Flota e cel mai urat cosmar al lui Hugo Chavez, ciudatul prezident al Venezuelei)/a V-a (Manama/Bahrein/Orientul Mijlociu.
SIGLA FLOTEI A V-A
Are in aria de responsabilitate Golful Persic, Marea Rosie, Marea Arabiei si o parte din Oceanul Indian)/a VI-a (Napoli/Italia –Europa. Are in aria de responsabilitate Europa si Africa)/a VII-a (Yokosuka/Japonia –vestul Pacificului. Face parte din Flota Pacificului, avand in aria de responsabilitate Japonia si Coreea de Sud.
SIGLA FLOTEI A VI-A
SIGLA FLOTEI A VII-A
Are in componenta sa portavionul Clasa Nimitz, USS George Washington/CVN-73, acesta plimbandu-se si pe la Flota a V-a. USS Ronald Reagan/CVN-76 avea s-o inlocuiasca incepand din anul 2015)/a X-a (Fort Meade/Maryland –SUA, Oceanul Atlantic). Pentru mai multe detalii cu privire la portavioanele americane in uz si aria lor de responsabilitate, aici: www.rumaniamilitary.ro/flota-statelor-unite-portavioanele. Surse americane sustin ca Flota SUA este capabila sa acopere cel putin 25 de state din Europa, Africa si Asia, o suprafata estimata la 20 de milioane de kilometri.
SIGLA FLOTEI A X-A
Inainte de a merge mai departe este util a vedea modul american de organizare/standardizare al portavioanelor, incepand cu finalul WW II -US Navy le numea, generic, Grupuri/Gupari/Escadre Aeriene de Portavioane/GAP. Astfel, incepand cu data de 29 iunie 1944, in cadrul GAP apar urmatoarele desemnari: CVB/Aircraft Carriers, Large, grupuri/grupari/escadre aeriene de portavioane mari/grele (se refera la noua Clasa Midway, nave de 45.000 de tone, prima de acest fel, USS Midway/CVB-41 aflandu-se atunci in constructie. 3 unitati au fost construite in perioada 1943-1947, USS Midway/CVB-41, USS Franklin D.Roosevelt/CVB-42 si USS Coral Sea/CVB-43); CVG, grupuri/grupari/escadre aeriene de portavioane medii (incert, foarte probabil sa fie acelasi lucru cu CVL, o confuzie); CVL/Aircraft Carrier Light/Portavioane Usoare, grupuri/grupari/escadre aeriene de portavioane medii (portavioane a caror carena era identica cu cea a crucisatoarelor usoare Clasa Cleveland, planificate 52, produse 27. 9 exemplare au fost definitivate ca portavioane, botezate Clasa Independence, 11.000 de tone); CVE, grupuri/grupari/escadre aeriene de portavioane de escorta/escortare, poreclite de catre marinarii americani “Jeep Carriers” (la acea data, US Navy opera 4 nave Clasa Sangamon, in uz intre anii 1942-1959, 24.665 de tone, 25-32 de aeronave ambarcate. USS Sangamon/CVE-26, USS Suwanee/CVE-27, USS Chenango/CVE-28 si USS Santee/CVE-29.
LPH 6
Aceste portavioane au fost realizate prin reconversia a patru petroliere civile rechizitionate de catre US Navy, Clasa Marad Type T3-S2-A1/Clasa Cimmaron-1939. US Navy avea sa renunte la portavioanele de escorta abia pe data de 17 mai 1957, data la care ultimul astfel de portavion, USS Badoeng Strait/CVE-116,Clasa Commencement Bay -19 construite din 33 planificate -10.500 tone, 30-34 de aeronave ambarcate, a fost dezafectat la Bremerton/Washington. Desi nu s-au bucurat de gloria si mediatizarea marilor portavioane, aceste portavioane s-au dovedit a fi vitale in operatiunile desfasurate in Africa de Nord, Pacific si Atlantic, fiind adevarata mana cereasca pentru convoaie/debarcari. Datorita faptului ca erau slab blindate si aveau viteza mica in comparatie cu marile portavioane, basca armamentul redus, echipajele “Jeep Carrier” si-au poreclit navele, pe baza clasificarii CVE –Combustible, Vulnerable, Expandable/Combustibil, Vulnerabil, Expandabil. Ca fapt divers, portavioanele de escorta si-au adus din plin contributia la Batalia Atlanticului, anuland cu totul ofensiva submarinelor germane –nu mai existau “vremuri fericite”); CV/Fleet Aircraft Carrier (denumire pe care au avut-o in perioada 1921-1975. Din anul 1975 pana-n prezent, sunt denumite Aircraft Carrier/AC sau Attack Aircraft Carrier/CVA), grupuri/grupari/escadre aeriene de portavioane de escorta/escortare (la acea data, US Navy opera 2 clase de astfel de nave, Clasa Bogue si Clasa Casablanca/Kaiser. Clasa Bogue, 13.890 de tone, 23-28 de aeronave ambarcate, 44 de unitati, dintre acestea 33 au fost transferate Royal Navy, s-a obtinut prin reconversia cargourilor Clasa C3, iar din 1955, 10 unitati au fost transformate in Helicopter Escort Carriers/CVHE/Portavioane pentru Elicoptere de Escortare. In 1958, cinci dintre acestea au fost re-transformate devenind Utility Escort Carrier/CVU/Portavioane pentru Utilitati, ulterior devenind Aircraft Ferry/AKV/Feribot pentru Aeronave, operand in cadrul US Maritime Sea Transportation Service/US MSTS/Serviciul Maritim de Transport al Statelor Unite, in Vietnam. Aceasta reclasificare a portavioanelor US Navy s-a facut, oficial, pe data de 12 mai 1955 –CVHE si CVU.Clasa Casablanca/Kaiser, 50 realizate, 10.900 de tone, 21-23 aeronave ambarcate, nave noi a caror ritm de constructie ajunsese in vara lui 1944 la una pe saptamana. Mda, nu-i niciun dubiu, puterea economica a SUA era colosala, neegalata de nici un beligerant. Da, s-ar putea lua in calcul faptul ca americanii n-au suportat bombardamente si distrugeri de obiective industriale si economice pe teritoriul national, dar ma-ndoiesc de faptul c-ar fi contat acest fapt, avand in vedere experienta sovietica cu stramutarea fabricilor in Urali. Pe rusi, bombardamentele i-au intarziat nu i-au stopat, fiindca productia de razboi a mers inainte, si-nca foarte bine. Ca fapt divers, primul portavion US Navy dotat cu Assault Helicopter Carrier/Elicoptere de Asalt a fost USS Thetis Bay/CVHA-1/1955-1957,nava ce initial a fost inmatriculata CV-90/1944-1955 –portavion din Clasa Casablanca.
CVHA-1
Pe data de 28 mai 1957 este modificata si transformata in Amphibious Assault Ship Helicopter/Landing Platform Helicopter-6/LPH-6, intrand din nou in “paine”. Ca CVHA-1, avea la bord 20 de elicoptere Sikorsky HR-2S/CH-37 Mojave, capacitate de transport 22 militari, putand la bord aproximativ 1000 de infanteristi marini); CVT/Aircraft Carrier Training/Portavion destinat Antrenamentului, ulterior botezat AVT/Auxiliar.
USS Antietam/CVA-36
Primul astfel de portavion destinat antrenamentului pilotilor navali a fost USS Antietam/CVA-36, primul portavion SUA dotat cu punte unghiulara (termenul de “punte unghiulara” a aparut in terminologia US Navy pe data de 24 februarie 1955. Puntea unghiulara, conform expertilor, se refera la pista ramificata peste linia carenei portavionului –numita astazi si “pista dubla/punte oblica”. Pana la CVA-36, portavioanele aveau o singura pista, dreapta, dispusa deasupra carenei), devenit operational in cadrul Naval Air Training Command/NATRACOM din Pensacola/Florida, pe data de 21 aprilie 1957;
CVS/Antisubmarine Aircraft Carrier sau ASW Carrier/Anti-Submarine Warfare Carrier/Portavion de Lupta Antisubmarin, categorie ce nu mai exista in prezent in US Navy –marile portavioane avand tot ce le trebuie la bord, arme, senzori si aeronave/elicoptere dedicate acestui rol. Aceste portavioane aveau la bord aeronave si elicoptere destinate gasirii si vanarii submarinelor, cu precadere a celor nucleare sovietice in perioada Razboiului Rece. US Navy a avut 3 LPH de mare capacitate obtinute prin modificarea a trei portavioane Clasa Essex (USS Boxer/CV-21 –LPH 4, 1959-1969. Aceasta nava este si posesoarea unui record, aceasta traversand Pacificul, intre 14-22 iulie 1950, in doar 8,50 zile, avand la bord 150 de aeronave ale USAF si US Navy+1000 de soldati. Un “caraus” foarte rapid pentru acele vremuri; USS Princeton/CV-37 –LPH 5, 1959-1970; USS Valley Forge/CV-45 –LPH 8, 1957-1969. Ocazional, aceste nave luau la bord si 4 aeronave Douglas A-4 Skyhawk pentru misiuni CAP/Combat Air Patrol –in Vietnam au avut astfel de aeronave la bord), 24 produse, 34.000-37.000 de tone. Din data de 1 octombrie 1952, US Navy hotaraste ca toate portavioanele sale clasificate anterior CV si CVB, s-a fie clasificate Attack Aircraft Carrier/CVA, clasificare ramasa pana-n ziua de astazi, cu o singura adaugire datorata aparitiei portavioanelor cu propulsie nucleara, acestea fiind clasificate Nuclear Attack Aircraft Carrier/CVAN/Portavion de Atac cu Propulsie Nucleara (usual apar drept CVN. Primul portavion cu propulsie nucleara al US Navy a fost USS Enterprise/CVN-65, in uz 25 octombrie 1961-1 decembie 2012). Din aceasta noua si ultramoderna clasa de portavioane face parte si eroul articolului de fata, USS Ronald Reagan/CVN-76, o bijuterie tehnologica, “90.000 de tone de diplomatie”…
Povestea acestei nave deosebite incepe, asa cum se si cuvine, cu…insotitorii. Si-asta deoarece aceste nave, portavioanele, n-au navigat nicicand singure, cu atat mai mult pe timp de razboi ori in zone “nesigure” si “misiuni diplomatice”. In jurul unui portavion navigheaza o adevarata Flota. Doar o singura nava din SGC, din multe puncte de vedere, depaseste Marinele multor state luate la un loc si ridicate la patrat, la cub, la mama naibii –noi si bulgarii suntem doar un trist exemplu (tot respectul pentru marinarii militari romani, fac ce pot cu ceea ce au, mama ei de treaba!). Si-asta fiindca din Grupul de Insotire/Atac al unui portavion din Clasa Nimitz, numit de catre US Navy, Strike Group Carrier/SGC (fiecare portavion are propriul SGC, 11 portavioane operationale=11 SGC. Spre exemplu, USS George Washington/CVN-73 are SGC cunoscut drept George Washington Carrier Strike Group/GWCSG. Forta aeriana ambarcata numita si Carrier Air Wing/CAG, de regula, pe un portavion US Navy contine astazi: 4 escadrile Boeing F/A-18 E/F Super Hornet, vanator multirol, superioritate aeriana si misiuni aer-sol; o escadrila Lochkeed S-3 Viking, Anti-Submarine Warfare/ASW; o escadrila Northrop Grumman EA-6B Prowler, Electronic Warfare/EW/Razboi Electronic; o escadrila Northrop Grumman E-2C/D Hawkeye, AWACS; o escadrila de elicoptere multi-misiune, SH-60F Seahawk/HH-60H Seahawk, varianta navalizata a celebrului UH-60 Black Hawk.
Carrier Air Wing
O forta aeriana ce impune respect, cu muult peste ceea ce pot alinia multe state, inclusiv noi. US Navy mai numeste Grupul de Lupta al unui portavion si Carrier Battle Group/CBG, acesta avand rol ofensiv si defensiv. Practic, navele de lupta si submarinele din escorta formeaza mai multe “scuturi” in jurul portavionului, acesta fiind in centrul “atentiei”, bariere ce nu sunt usor de penetrat din aer, pe apa sau pe sub apa –conform US Navy, rusii au alta parere, astia sustin ca-i fac praf la orice ora din zi sau din noapte. Da’ pana acum n-au probat in lupta asta, si nici n-o sa probeze vreodata, si ma refer strict la rusi!
FA-18 E Super-Hornet
Northrop Grumman E-2C Hawkeye
Cert este faptul ca ar avea cu ce, dar nici “aerodroamele plutitoare” nu-s plute…), spre exemplu, fac parte: crucisatoare/CG purtatoare de rachete ghidate, 1-2 unitati, multi-misiune (Air Warfare/AW; Undersea Warfare/USW; Naval Surface Fire Support/NSFS; Surface Warfare/SW), Clasa Ticonderoga (9754 tone, cost per unitate un miliard de dolari. 22 de unitati operationale), aceste nave au la bord rachete Tomahawk. Unele dintre crucisatoare sunt dotate cu radar Aegis, deci au capacitate de lupta impotriva rachetelor balistice (Ballistic Missile Defense/BMD); distrugatoare/DDG purtatoare de rachete ghidate, 2-4 unitati, Clasa Arleigh Burke (9700 tone, 62 de unitati operationale, 6 aflate in constructie. Le urmeaza Clasa Zumwalt, 3 unitati in constructie pana acum, adevarate Obiecte Acvatice Necunoscute pentru multi. Inca!), multi-misiune (Anti-Air Warfare/AAW; Anti-Submarine Warfare/ASW; Anti-Surface Warfare/ASUW); submarine de atac cu propulsie nucleara/SSN, 1-2 unitati: Clasa Los Angeles (7011 tone in imersiune, 39 de unitati operationale), Clasa Seawolf (9138 tone in imersiune, 3 unitati operationale) si Clasa Virginia (7800 tone in imersiune, 12 unitati operationale). Aceste nave sunt purtatoare de rachete de croaziera Tomahawk si alte minuni la care Marina noastra poate doar visa –vai mama noastra…
Northrop Grumman EA-6B Prowler
Aceste submarine deosebite, de inalta tehnologie, sunt capabile s-a indeplineasca misiuni multiple –Special Operation Forces/SOF, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance/ISR, Mine Warfare/MW, operatiuni de suport si sprijin pentru grupul operativ de lupta; nave de suport si sprijin/nave logistice, 1-2 unitati per SGC –acestea pot duce la bord 24.780-25.000 de tone de combustibil in rezervoare cu autoetansare, si pana la 2150-2200 de tone de munitii. La bordul lor exista compartimente frigorifice unde se depoziteaza pana la 250 de tone de alimente perisabile in conditii de maxima securitate alimentara si sub strict control fito-sanitar. Exista si containere special destinate depozitarii a 500 de tone de alimente uscate, neperisabile.
CLASA SUPPLY T-AOE-6
Toate aceste compartimente, frigorifice sau nefrigorifice, sunt perfect izolate/protejate NBC (cele mai moderne sunt cele 3 unitati active din Clasa Supply -49.600 tone, inmatriculate T-AOE 6/7/8/10, ultima, cea dea patra, fiind inactiva). O forta navala absolut impresionanta cu care nu-i bine s-a te pui, o Forta vizibila si activa pentru orice bambiduc pe care-l mananca undeva, o Forta ce arata/demonstreaza puterea Americii si rezolva rapid orice criza mondiala. Daca se mai indoieste cineva ca America nu-si merita renumele de “jandarm mondial”, atunci inseamna ca-i orb si surd, ori…rus (desi ar vrea “altfel”, Rusia fata de SUA in privinta puterii navale nu-i decat o gluma. N-am cazut in extazul Americii, nu ma-njurati, e doar o constatare de bun simt. Cel putin asa cred!). In fine, Forta fie cu ei! Interesant e faptul ca inainte de plecarea in Lume fiecare CSG se antreneaza pe mare cu toate fortele din compunerea sa, aeriene, navale si submarine, astfel de exercitii purtand numele de Composite Training Unit Exercise/COMPTUEX/Exercitiu Compus de Antrenament al Unitatii.
VFA-22 SUPER HORNET
Acest exercitiu se desfasoara, de regula, pe o perioada de doua-trei saptamani. Dupa etapa primara de antrenament ce vizeaza, printre altele, si ridicarea graduala a capacitatii de lupta a CSG, se intra in etapa finala de certificare in vederea operatiunilor pe mare, certificarea constand in misiuni aero-navale simulate ce pot dura intre 3-18 zile. Au fost cazuri cand COMPTUEX a durat, cap-coada, si 40 de zile (spre exemplu, in perioada 10 noiembrie 2003-19 decembrie 2003, la COMPTUEX a participat USS George Washington/CVN-73 –se pregatea in vederea deplasarii in Golful Persic -acestea durand…40 de zile. Costurile unui astfel de exercitiu sunt imense, unele surse mentionand zeci de milioane de dolari. Oricum costa mai mult decat intregul buget al Marinei Romane, asta-i o certitudine la cat de “minuscul” e asta! Inca un exemplu ca portavionul, exploatarea acestuia, nu-i la indemana oricui…Dupa COMPTUEX, portavionul, conform strategiei de utilizare a acestuia in cadrul US Navy, poate pleca sa restabileasca ordinea prin Lume si “sa apere dreptul Americii la libertatea marilor si suveranitatea Statelor Unite”. Da, dragi cititori, sa restabileasca ordinea in Lume, aceste nave extraordinare aflandu-se sub directa conducere a Presedintelui SUA.
PUTERE LA SUPERLATIV
O intrebare uzuala a presedintilor SUA cand apare o criza politico-militara oriunde in lume, este, conform surselor americane, aceasta: “Unde se afla acum cel mai apropiat portavion al nostru?”. Mda, ca fapt divers, eu cred ca asa e! Iata doar un singur exemplu din anul 1998. Irak, Saddam refuza accesul inspectorilor ONU la instalatiile militare secrete unde se realizau rachete balistice –despre acestea am vorbit intr-un articol anterior. Presedintele SUA de-atunci, Bill Clinton, ordona portavionului Clasa Nimitz, USS John C.Stennis/CVN-77, nava cu nr.7 din aceasta clasa, sa se deplaseze rapid in Golful Persic. Ceea ce s-a si facut, distanta dintre Baza Navala Norfolk/Virginia si Golful Persic, de 14.816 km, fiind parcursa in doar 303 ore/ceva mai mult de 12 zile, cu viteza medie de aproximativ 49 km/h. Deci, o dovada clara ca-n ciuda marimii sale, datorita puterii atomului, un portavion ajunge rapid oriunde in lume. Si, asa cum se astepta toata lumea, cand a ajuns acolo Saddam s-a razgandit, a uitat sa fie belicos, permitand accesul inspectorilor ONU, neingradit! Cele 90 de aeronave de la bord erau prea de-ajuns sa-l faca praf…).
Va urma…
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.
news.usni.org › Aviation
www.navsource.org/archives/02/76.htm
www.history.com/shows/…/uss–ronald–reagan
www.iwar.org.uk/…/cvn-76-uss–ronald–reagan….
www.uscarriers.net/cvn76history.htm
www.militaryfactory.com/…/detail.asp?…USS–R…
www.navysite.de/cvn/cvn76.html
www.globalsecurity.org › … › Pacific Fleet
www.navsource.org/archives/10/11/1106.htm