Portavioane americane
Am vazut in capitolul anterior puterea aeriana a portavionului nostru, dar, acesta nu se limiteaza doar la aeronave si elicoptere. Constructia e deosebita, si despre aceasta vom vorbi in randurile ce urmeaza.
O caracteristica definitorie a portavionului e ceea ce echipajul numeste “Insula”. Mai precis, aici se afla comanda navei, creierul am putea spune (inima o formeaza reactoarele nucleare). De aici, OOD/Officer on Deck/Ofiter al Puntii, in carturi de cate 4 ore, raspunde de bunul mers al navei –e o functie ce implica autoritate si responsabilitate, acest ofiter subordonandu-se direct capitanului, fiind numit de catre acesta. Concret, OOD raspunde de siguranta navei, de navigatie, de manevrele efectuate, de comunicatii, de desfasurarea activitatilor de rutina sau planificate si, bineanteles, monitorizeaza activitatea pe punte. Tot pe “Insula” se afla timonierul de cart (printre altele, acesta tine si completeaza jurnalul de bord). Un om important la bordul portavionului este “Air-Boss” (Conducatorul de Zbor), acesta mai este numit si “Dirijorul”, el fiind responsabil cu operatiunile pe punte, decolari, aterizari, parcarea aeronavelor, elevatoare, echipe de urgenta, etc. “Cuibul” Air-Boss-ului se afla in turnul de control, acesta aflandu-se pe “Insula”.
“Insula” portavionului USS Ronald Reagan/CVN-76 este, prin proiectare si modul cum a fost construita, o premiera in constructia unor astfel de nave. Aceasta a fost proiectata pe computer 3D (nu stiu si n-am reusit s-a inteleg ce inseamna asta. Cred ca se refera la programe speciale, daca gresesc, imi cer scuze de pe acum!), fiind realizata dintr-o singura bucata, ceea ce a repezentat o premiera. Anterior, la celelalte portavioane, “Insula” si nu numai, se realiza din mai multe module ce erau apoi asamblate, precum un puzzle, si-asta datorita masivitatii acestora si a puterii de ridicare limitata a macaralelor. Odata cu CVN-76 totul s-a schimbat, reducandu-se costurile de productie si timpul alocat, “Insula”, ce cantareste 650 de tone, fiind ridicata si stabilita pe punte cu ajutorul unei macarale gigant capabila sa ridice sarcini de 900-1000 de tone (despre aceasta am vorbit la debutul articolului).
O alta piesa masiva din constructia navei, si aceasta o premiera, este bulbul provei, acesta cantarind 722 de tone. A fost proiectat pe calculator si, datorita conceptiei futuriste, portavionul se simte excelent pe mare agitata, permitand desfasurarea de decolari/apuntari chiar si pe mare de gradul 5 (posibil si mai mult, insa astfel de date sunt confidentiale. De fapt, multe date cu privire la acest portavion sunt strict secrete, n-am reusit s-a cuprind nici macar 10% din chichitele sale cu toate ca m-am straduit. Atat se stie sau atat putem sti momentan!).
Un echipament vital pe orice portavion este Optical Landing System/OLS/Sistemul Optic de Aterizare, un panou cu lumini dispuse in cruce, numit de catre echipaj Meatball/Chifteaua sau Ball/Mingea. Acest panou contine un panou cu lumini lumini portocalii (dispuse vertical, semnifica “Deviere usoara de la panta de coborare”) si rosii (dispuse vertical, semnifica “Deviere periculoasa de la panta de coborare”), acestea fiind in permanenta aprinse, la mijloc gasindu-se o bara orizontala cu lumini verzi/albastre (are rol de ghidare a aeronavei, aratandu-i pilotului aflat pe panta de coborare la ce inaltime se afla in raport cu pista, semnificand “Aliniere corecta”. Daca pilotul vede luminile peste bara cu lumini verzi/albastre, atunci se afla prea sus in raport cu pista. Daca pilotul vede luminile sub bara cu lumini verzi/albastre, atunci se afla prea jos in raport cu pista. In ambele cazuri pilotul trebuie sa intrerupa aterizarea, cu deosebire atunci cand luminile rosii pulseaza intermittent, ceea ce semnifica “Pericol/Anuleaza”. Comanda i se poate da si prin radio si de catre Lending Signals Officer/LSO/Ofiter Responsabil cu Semnalele de Aterizare, acesta avand prioritate in ceea ce priveste apuntarile, el poate anula aterizarea trimitand pilotul sa faca o noua incercare atunci cand ceva nu-i in regula –acesta poate opera manual panoul cu lumini. Ca fapt divers, Marina Franceza utilizeaza pe portavionul sau nuclear sistemul DALAS/Dispositif d’Aide a l’Appontage au Laser System, bazat pe laser –acesta masoara in timp real distanta aeronavei fata de punte si locatia acesteia). Sunt dotate cu lentile Fresnel cu focalizare liniara (lentila convergenta cu mare putere de focalizare), ceea ce face ca doar o singura lumina sa straluceasca pe acest panou, in functie de unghiul vizual a-l pilotului aflat pe panta de coborare. Oricum, portavionul este dotat cu echipamente de comunicatii de ultima generatie, ca si aeronavele dealtfel, pilotul ce vine la aterizare fiind tot timpul in contact cu Carrier Air Traffic Control Center/CATCC/Centrul de Control al Zborului de pe Portavion, localizat pe “Insula”, acesta fiind luat in “ghidaj” de la 6,40-6,50 km distanta de nava (in conditii optime, o aeronava poate ateriza la fiecare 20-30 de secunde).
Asa cum mentionam anterior, CVN-76 se poate apara singur, si-nca foarte bine. Dupa cum bine se stie, prima linie de aparare a navei o reprezinta aeronavele de la bord. Dar portavionul nu se limiteaza doar la aeronave, acesta avand la bord sisteme de arme si senzori high-tech, armele se “activeaza” atunci cand “ceva” se apropie si “misca” pe o raza circulara de cel putin 33-35 km (bineanteles, raza este cu mult mai mare, insa datele sunt confidentiale. “Gardianul” cu bataie lunga e cel mai nou AWACS din dotarea portavionului, E-2D Hawkeye, rotodomul acestuia detecteaza tot ce misca, pluteste si zboara pe o arie circulara de cel putin 550 km, autonomia de zbor fiind de minim 6 ore. Radarul este de tip AN/APY-9 fabricat de catre Lochkeed Martin/LM, scanand 3600 de tinte la fiecare 10 s, putandu-se focaliza automat asupra tintelor considerate “periculoase”, radarul poate scana tintele mecanic sau electronic.Operationala din 2011, aceasta aeronava e, dupa cum bine spunea cel de-al 28-lea sef al operatiunilor navale si fost comandant al Flotei a II-a, Amiral Michael G.Mullen, citez: “Poarta spre viziune a 1000 de nave ale Marinei”. O astfel de aeronava complet echipata costa undeva la 173-175 milioane de dolari…Buna ne-ar fi si noua, 1-2 de-astea cu baza la sol si “Lacul rusesc” devine romanesc!), precum:
–AN/SPS-48E: radar de cautare aeronave, 3D, PESA, pret 18 milioane de dolari (2014), fabricat de catre ITT Gilfillan din Van Nuys/California, 90 de unitati produse pana in anul 1999; banda E/F, 2-4 GHz; frecventa 2908/2900-3110/3100 MHz; putere maxima 2400 kW/2,2 MW/112 kVA/440 Hz, putere medie 35 kW; rata de scanare 7-15 rpm; frecventa de repetitive a pulsului/PRF, 1250-2000 Hz; raza maxima de detectie 450-460 km; altitudinea maxima de detectie 30 km; lungime antena 5,33 m; latime antena 4,93 m; rezistent la bruiaj si protejat EMP; unghi mare de urmarire, de pana la 69◦; compatibil cu sisteme C4I; greutate antena 2000/2014 kg; greutate totala 7938 kg; functie de autodiagnosticare.
Acesta ghideaza rachetele Sea Sparrow (supersonic, raza maxima de actiune 54/55 km), RIM-116 si Sea RAM CIWS (raza maxima de actiune 9-10 km, supersonica. US Navy are 115 lansatoare RIM-116 pe 74 de nave, acestea fiind utilizate cu precadere impotriva rachetelor nava-nava aflate pe traiectorie finala. CVN-76 are doua RIM-116. Sea Ram e o combinatie intre Phalanx CIWS si RIM-116. Bune ne-ar fi si noua dar exista o mare diferenta de cost! 11 rachete Sea Ram costa 5 milioane de dolari, iar 1500 de proiectile de 20 mm pentru Phalanx CIWS costa doar…40.000/50.000 de dolari. Sea Ram castiga la probabilitatea de lovire,95% rata de succes la distanta de 3 km. Phalanx are doar 65% rata de succes, la 500 proiectile trase de catre tunul Vulcan/Gatling, 6 tevi);
–AN/SPS-49A(V)1: principalul radar de cautare aer-suprafata din dotarea US Navy, 2D, produs de catre Raytheon Systems Company-Sensors&Electronic Systems din Boston/Massachusetts, pret de cost 3,70-4 milioane de dolari, 228 de unitati produse pana in anul 1999 in mai multe variante, inseriate de la V1-V8, cel mai modern fiind AN/SPS-49A(V)1, operational de la jumatatea anilor *90. Acest tip de radar se afla in serviciu din anul 1977 (au acest radar pe 115 nave), Marina intentionand sa-l mentina in serviciu pana in anul 2040 –cu modernizarile de rigoare (se pare ca modernizarea costa, per unitate, 5 milioane de dolari, aducand sistemul in secolul XXI, state-of-the-art, rezistenta la bruiaj, console digitale, protectie EMP, detectarea si ignorarea alarmelor false), ceea ce se face in prezent, gradual, pe nave. Radarul doteaza si nave din Australia, Canada, Noua Zelanda, Spania, Coreea de Sud, Taiwan si Polonia (cele doua fregate din Clasa Oliver Hazard Perry, ex-US Navy, achizitionate in 2002-2003, complet armate –se pare ca polonezii au varianta initiala a radarului, V1.Acest tip de radar a intrat pentru prima data in dotarea US Navy pe o astfel de nava, in 1977. Noi…dam inca cu tunul); banda C; frecventa 300/851/942/1000 MHz; putere maxima 280/360 kW, putere medie 10/12/13 kW (unele surse mentioneaza 86 kVA/440 Hz sau 10,1 kVA/115 V); rata de scanare 6-12 rpm; frecventa de repetitie a pulsului/PRF, 280/800/1000 Hz; raza maxima de detectie 460-463 km; raza minima de detectie 900-1000 m; altitudinea maxima de detectie 45-46 km; polarizare orizontala, 48 de frecvente securizate; necesita intretinere scazuta –peste 600 de ore de functionare continua; dispune de antena IFF, tip AS-2188; lungime antena 7,30 m; latime antena 4,30 m; raza de rotatie a antenei 8,70 m; rezistent la bruiaj si protejat EMP; compatibil cu sisteme C4I; greutate antena 1425/1456 kg; greutate totala 6255/6325 kg; functie de autodiagnosticare;
–AN/SPS-67(V): radar de cautare si supraveghere bi-dimensional, radar de navigatie, solid-state, banda C, produs de catre Northrop Grumman Norden Systems din anul 1983, 162 de exemplare produse -126 V1 si 36 V3; fabricat in trei variante, V1/2/3 (operational din 1990. Prima nava apartinand US Navy dotata cu acest radar a fost distrugatorul USS Arleigh Burke/DDG-51, Clasa Arleigh Burke. Daca-mi aduc bine aminte, asta a fost si pe la noi…); localizare precisa cu emisii reduse, operational pe orice vreme. Radarul e considerat a fi foarte fiabil, extrem de util in rada portului, fiind capabil sa detecteze fara probleme geamanduri si obstacole de mici dimensiuni; rata de scanare 15/19/30 rpm; putere maxima 280 kW; functie de autodiagnosticare, intretinere redusa. Acest radar doteaza si nave din Grecia, Mexic, Turcia, Egipt si Tailanda. Raza maxima de actiune e de 104 km, frecventa 5450-5825 MHz, acest radar ghideaza focul cu tunurile de la bordul navelor; frecventa de repetitie a impulsului, 750/1200/2400 s; functie IFF; protectie crescuta la bruiaj; protejat EMP;
–MK-23 TAS: sistem de detectare/alarmare, urmarire, identificare si evaluare tinte over-the-horizon, produs de catre Raytheon –Radar&Communications Systems din El Segundo/California, 100 de unitati produse doar in anul 1996, pret 9,50 milioane de dolari (2003. Radarul a aparut in US Navy pe fregata USS Downes/FF-1070 in 1975, fiind dezvoltat in doar trei ani, suma alocata fiind de 30 de milioane de dolari). Acest sistem doteaza nave din Danemarca, Norvegia, Coreea de Sud, Germania, Belgia, Canada, Olanda, Japonia si Spania. Ghideaza armele destinate tintelor de mica si mare viteza ce evolueaza la altitudini mici si mari (aeronave, rachete lansate de pe/la nave/aeronave/submarine/sol, UAV-uri), respectiv rachetele Sea Sparrow. Opereaza in tandem cu sistemul de contramasuri AN/SLQ-32 ECM Caracteristici: radar 2D, puls Doppler. Modernizat astazi, 3D; inaltime antena 3,28 m; latime antena 5,87 m; greutate antena 908 kg; greutate totala 4536 kg; banda D, 1215-1400 MHz, 1-2 GHz; poate urmari 54 de rachete simultan; unghi mare de urmarire, de pana la 75◦; IFF-antena MK-12; raza maxima de actiune 160 km, minim 30/37 km (probabil). Detecteaza o tinta de 1 mp de la 37-38 km distanta; rata de scanare 15/30 rpm; putere maxima 200 kW; complet automatizat; se pare ca are 5 variante; rezistent la bruiaj si protejat EMP; exista si varianta modernizata la standard MK-23M, raza maxima de actiune fiind de 278 km, foarte probabil se afla in dotarea noilor superportavioane Clasa Ford;
–SPN-43B/C: radar de control al traficului aerian, 2D, solid-state, produs de catre ITT Gilfillan din Van Nuys/California. Cel putin 29 de sisteme produse pana in 1999, pret 4 milioane de dolari. Caacteristici: lungime 3,05 m; latime 3,81 m; greutate antena 1453 kg; raza maxima de actiune 92-93 km; raza minima de actiune 275 m; altitudine maxima 9100-9200 m; putere maxima 850 kW; frecventa 3,5-3,7 GHz; rata de scanare 15 rpm; polarizare orizontala. US Navy a comandat primele 12 radare SPN-43B (aparut in 1981) in septembrie 1985, toate fiind modernizate in 1994.
CVN-76 dispune si de doua radare AN/SPN-46 (V)3 ACLS/Automatic Carrier Landing System, produse de catre Textron Systems, acestea avand rol major in ghidarea aeronavelor la aterizare –acest radar lucreaza direct cu modulele PALS/Precision Approach Landing System dispuse pe aeronave (F/A-18E/F/G Super Hornet, spre exemplu. PALS, compus din transmitator si receptor, se activeaza automat cand aeronava care vine la aterizare se afla la 15/18/19 km distanta de nava, receptie –banda K, emisie –banda X), asigurand aterizare de precizie chiar si-n conditii meteo dificile si, bineanteles, ajuta pilotul sa gaseasca nava (asigura control si dirijare aeronavelor in apropierea portavionului). Radarul poate ghida doi piloti simultan si, se pare, ca astazi face asta si cu ajutorul laserului (optiune introdusa din 2006, probabil);
AN/SPN 46
–AN/SPN-44A: radar ce indica viteza aeronavelor ce vin la aterizare. Acest radar ajuta Lending Signals Officer/LSO/Ofiter Responsabil cu Semnalele de Aterizare, asigurand dirijare de precizie in faza finala a aterizarii;
–Mk-95: radar de control al focului de tip CWI/Continuous Wave Illuminator (radar de iluminare a tintei), lucreaza direct cu rachetele antiaeriene RIM-162 ESSM/Evolved Sea Sparrow Missiles (supersonica, manevriera, autonomie de minim 50 km, operationala din 2002. Noile superportavioane au lansatoare verticale) din dotarea CVN-76 (portavionul are 3 lansatoare a cate 8 containere cu rachete fiecare. Se pot lansa si rachete RIM-7 Sea Sparrow);
–AN/SLQ-32(V)4: destinat razboiului electronic, se compune din echipamente de bruiaj in toate gamele de frecvente, produs de catre Raytheon -450 de unitati fabricate in diverse configuratii. In uz din 2007 (US Navy il are in dotare din mai 1977-varianta initiala), CVN-76 are doua astfel de sisteme, cate unul pentru fiecare bord –aceste sisteme analizeaza si bruiaza semnale de orice fel emise de radarele inamice (avertizeaza in timp util in caz de iradiere radar a navei, datele sunt confidentiale), inclusiv cele emise de aeronave, rachete AA si anti-nava. Este tot timpul modernizat, conform surselor, adaptat la orice “gaselnita” scoasa de catre rusi –ultima modernizare s-a facut in decembrie 2013, cel putin asa sustine Marina. Este compatibil cu sistemul de contramasuri Mk.36 SRBOC/Super Rapid Bloom Offboard Countermeasures;
– Mk.36 SRBOC/Super Rapid Bloom Offboard Countermeasures -Chaff and Decoy Launching System, produs de catre BAE Systems, peste 1000 de lansatoare sunt in serviciul a 19 Marine, inclusiv US Navy. De regula se compune din 6 tuburi de lansare a momelilor IR/radar/radio (capcane termice si de radiolocatie. Nu-i o certitudine, dar pe bloguri se sustine ca sistemul este capabil sa lanseze dipoli electromagnetici/chaff la maxim 8000 m distanta de nava, capcanele termice/flare fiind lansate la 3000 m distanta de nava) calibrul 130 mm, 4 fixate la 45◦ si 2 fixate la 60◦, dar exista si configuratii cu 8/12 lansatoare. Cel mai probabil, CVN-76 are intre 20-35 astfel de lansatoare;
–AN/SLQ-25A Nixie: SSTD/Surface Ship Torpedo Defence (produs de catre SensiTech. Intreg sistemul costa 1 milion de dolari. Varianta initiala a aparut in 1960, insa astazi se afla in dotarea a peste 300 de nave din intreaga lume), sistem activ/pasiv de bruiaj, constand dintr-un cablu remorcat la a-l carui capat imersat se afla un dispozitiv de bruiaj antitorpila/torpila momeala de tip TB-14A, destinat cu deosebire torpilelor cu ghidaj electric si acustic. Acest dispozitiv dispune de fibra optica, fiind remorcat la pupa navei, fiind capabil sa genereze un zgomot mai puternic decat cel emis de catre elicele navei. Echipajul il porecleste “Pestele” din motive evidente, lungimea cablului (este dispus pe vinci actionat electric) se pare ca ajunge si la 305 m, insa datele sunt confidentiale. Nava poate dispune de cel putin doua astfel de instalatii si, se pare, sunt operationale la viteze cuprinse intre 18-46 km/h. Sistemul a fost modernizat la standard AN/SLQ-25B, avand acum posibilitatea detectarii, localizarii si identificarii torpilelor inamice (inclusiv a directiei de unde au fost lansate), informand prin intermediul fibrei optice “Turnul”.
Despre portavion ar mai fi multe de spus, nava fiind deosebit de complexa, insa datele oficiale sunt “subtirele”. A mai fi multe de spus despre aeronave si sistemele de arme, despre cariera operationala strans legata de aeronavele de la bord, insa complexitatea acestora necesita articole separate –nu se poate altfel, ar fi pacat…
Incheiem cu cuvintele actualului comandant a-l CVN-76, Michael “Buzz” Donnely, spuse la preluarea comenzii, cuvinte extrem de relevante in privinta muncii si vietii la bordul unui portavion: “Fii integru, fa ce stii ca este corect. Integritatea necesita curaj si tenacitate –e cheia succesului nostru. Mediul nostru operational e neiertator si nu tolereaza lipsuri in procedura sau disciplina de sine, esecurile, erorile sau incertitudinile. Impreuna cu Carrier Air Wing 5 formam cea mai eficienta si agila forta de lupta din lume. Capacitatea noastra este construita pe excelenta individuala pe care fiecare dintre noi o aduce, dar succesul nostru general vine doar din capacitatea noastra de a functiona ca o echipa, marinari si piloti impreuna. S-a comunicam, s-a fim constructivi, s-a ne sustinem si s-a avem grija unii fata de altii, pe mare si pe uscat. USS Ronald Reagan e un simbol vizibil pentru aliatii nostri, consfintind angajamentul Americii cu privire la mentinerea stabilitatii si securitatii internationale. Vom fi pregatiti ca atunci cand v-a fi nevoie, cand vom fi chemati, sa luptam si sa castigam!”.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.
news.usni.org › Aviation
www.navsource.org/archives/02/76.htm
www.history.com/shows/…/uss–ronald–reagan
www.iwar.org.uk/…/cvn-76-uss–ronald–reagan….
www.uscarriers.net/cvn76history.htm
www.militaryfactory.com/…/detail.asp?…USS–R…
www.navysite.de/cvn/cvn76.html
www.globalsecurity.org › … › Pacific Fleet
www.navsource.org/archives/10/11/1106.htm
nns.huntingtoningalls.com
www.globalsecurity.org › … › Shipyard
nns.huntingtoningalls.com/about/facilities
www.globalsecurity.org › … › Ships › Past › Shipbuilding
www.ibiblio.org/hyperwar/OnlineLibrary/…/j-holw3g.htm
www.indiastrategic.in/topstories294.htm
countrystudies.us/india/133.htm
www.elevatorbobs-elevator-pics.com
warships1discussionboards.yuku.com/…/Steam-Required-for…
forum.keypublishing.com/showthread.php?111909…catapul
www.f-16.net/forum/download/file.php?id=14
www.naval-technology.com/projects/cvn-21/cvn-215.html
www.ga.com/advanced-arresting–gear
www.globalsecurity.org/military/library/…/14310_ch3.pdf
www.navair.navy.mil/index.cfm?fuseaction=home…
www.cnic.navy.mil/regions/cnrj/…/naf…/cvw_5.html
www.navytimes.com/story/military/2016/02/09/navy…carrier–air–wing…/80062898/
www.seaforces.org/usnair/current-units.htm
www.airspacemag.com/how-things…/the-meatball-8421491/
aviationintel.com/is-the-navys-meatball-about-to-be-cooked/
www.radartutorial.eu/19.kartei/karte510.en.html
www.navy.mil/navydata/fact_display.asp?cid=2100..
www.exelisinc.com/solutions/SPS–48–Radar/…/default.aspx