Care blestem, ati putea intreba?! Pai blestemul motoarelor de calitate indoielnica. Astfel printre multitudinea de probleme cu dezvoltarea PAK FA/T-50 cea mai arazatoare pare a fi realizarea unui motor suficient de fiabil si care sa indeplineasca si cerintele pentru un avion de generatia a V-a. Numai ca asa cum stim cu totii, rusii nu au fost niciodata foarte buni la motoare, avand mari probleme cu durabilitatea lor, de cateva ori mai mica decat a omoloagelor occidentale si necesitand un numar foarte mare de ore de intretinere.
Al-41, de la NPO Saturn, cu tractiune vectoriala
Revenind catre T-50, in anul 2006 NPO Saturn a fost compania selectata sa fabrice si sa dezvolta noile motoare pentru PAK FA, la un cost (de dezvoltare) de aproximativ 3 miliarde de dolari, cam 30%, credeau atunci rusii, din intregul program de cercetare/dezvoltare al T-50, numai ca lucrurile au mers destul de prost inca de la inceput pentru Al-41 (117s), motorul care va propulsa noul T-50.
Mai pe romaneste Saturn a promis sa ofere programului T-50 un motor cu aceleasi caracteristici de fiabilitate precum cele occidentale, dar pana la urma toate prototipurile T-50 folosesc deocamdata un motor mai vechi, AL31 (117A), si tot deocamdata nici nu se intrevede vreo raza serioasa de speranta.
Iar realizarea unui motor performant nu este singura hiba serioasa in programul T-50, pentru ca necazurile nu au ocolit nici noul radar AESA NIIP care va echipa avionul rusesc. Desi acesta a functionat impecabil in teste, odata ce s-a incercat fabricarea lui la scara industriala s-a remarcat ca este foarte dificil de replicat, industrial vorbind, un radar construit intial manual. Probleme similare au aparut si la dezvoltarea materialelor radar-absorbante care ar trebui sa acopere avionul sau la alte sisteme electronice state-of-the-art, iar aceste cauze au dus la amanari de termene si cresteri substantiale de preturi.
Conform ultimelor estimari 2019 ar fi anul in care proiectul T-50 ar putea deveni operational, cel putin asa cred indienii care suporta jumatate din costurile de R&D ale programului si care vad cu neliniste cum bani dati sunt din ce in ce mai multi. In acest moment exista cinci prototipuri ale T-50 care zboara, urmand ca inca cinci aeronave destinate testelor sa fie produse, iar daca totul merge bine ar urma ca prima transa de 70 de avioane sa fie comandata pana in 2016, iar primele avioane operationale sa zboare undeva spre 2019-2020.
Pana una alta T-50 s-ar parea ca nu se ridica, din punctul de vedere al invizibilitatii, la nivelul F-22 sau F-35, nereusind sa atinga nici macar performanta unui avion cu 30 de ani mai batran decat el: B-2 Spirit, un lucru care in sine n-ar trebui sa ne mire atata timp cat T-50 ar fi primul avion stealth fabricat in Rusia, in timp ce americanii sunt deja la a patra generatie functionala.
Dar revenind la carcteristicile avionului, rusii au lasat sa se inteleaga ca au preferat manevrabilitatea, invizibilitatii radar, insa India ar prefer ca avionul sa fie cat mai stealth si sa aiba doua locuri. Iar aici mai putem aduce in discutie si problema electronicii defensive a aparatului, electronica ale carei probleme nu au fost rezolvate, lasand astfel unul dintre avanatajele principale ale unui avion de vanatore, cine pe cine vede primul, in mana avioanelor americane, a caror radare sunt se pare mult mai performante decat cele rusesti, si care combinate cu masurile active si pasive de mascare a avionului, ar putea oferi posesorilor de avioane F-35 un avantaj cu totul deosebit intr-o lupta virtuala cu un T-50 rusesc. Se pare ca exact aceste probleme de electronica sunt principalul motiv de intarziere si ingrijorare pentru rusi.
Apropos de motoare, rusii au promis ca durata de viata a noilor AL-41 de la Saturn va fi de 4000 (patru mii) de ore de functionare si cum motoarele de pe MIG-29 functionau cam 3-400 de ore, putem intelege mai bine problemele extrem de mari cu care se confrunta industria aeronautica rusa. In acelasi timp T-50 ar avea, spun tot rusii, o durata de viata de 6000 de ore de zbor, ceea ce ar fi cu adevarat remarcabil pentru un avion rusesc…
Si cum ivanii radeau de americani si de F-35 lor, vis-avis de cresterile de costuri ale programului JSF, ei bine exact aceasi boala i-a lovit acum si pe rusi, astfel desi T-50 era prezentat ca o varinata ieftina de avion ultramodern, pretul care este astazi pe masa depaseste 120 de milioane de dolari per bucata, dar asta numai daca vor fi construite minimum 500 de T-50, altfel pretul per bucata va fi simtitor mai piperat. In acest pret este luat in calcul si costul cu cercetarea si dezvoltarea aparatului.
Rusii sunt insa optimisti si spera la peste 1000 de bucati vandute, asa ca ar fi de bine, numai de le-ar iesi dracului odata motoarele alea… si electronica aia… si matertialele radar-absorbante…si, etc, etc, etc.
GeorgeGMT