Înaintea începerii războiului din Ucraina, Uniunea Europeană aprobase / urma să aprobe un set de măsuri legislative de natură a transforma radical producția de energie a continentului și nu numai. Pachetul legislativ a fost intitulat European Climate Law și conține numeroase măsuri de „înverzire” a producției de energie electrică. Ceea ce, pe termen lung, ar urma să diminueze influența Federației Ruse în Europa.
Între timp, lucrurile au luat o turnură dramatică pentru țările dependente într-o mare măsură de gazul rusesc, așa cum este Germania care, de-a lungul timpului, a reușit să se vulnerabilizeze de una singură și, o dată cu ea, și o întreagă Europă.
În acest context, noutățile tehnologice care vin din zona producției de energie (regenerabilă sau nu) prezintă un interes deosebit din punct de vedere al securității energetice care are implicații geopolitice.
Vorbeam într-un articol trecut (disponibil aici) despre „transmiterea” curentului electric produs în spațiu celor care au nevoie de el pe Pământ și acum suntem cam în aceeași zonă: Marea Britanie dorește să exploreze serios conceptul și speră să urce un demonstrator pe orbită până în 2035 în timp ce primul sistem operațional va livra energie electrică în sistem până în 2040. În acest scop, s-a format o asociație – Space Energy Initiative din care fac parte companii foarte respectabile și care urmărește să dezvolte conceptul de… parc solar spațial.
Această perspectivă ar putea aduce beneficii majore, dar haideți să vedem cam ce presupune acest sistem. Prima generație de sateliți ar intra în funcțiune la mijlocul anilor 2040 urmând să înlocuiască treptat sursele britanice de energie bazate pe combustibili fosili. Este vorba de o imensă constelație de sateliți care va trebui să fie urcată pe o orbită geostaționară. Fiecare satelit va fi dotat cu panouri solare și cu un sistem de oglinzi capabil să focalizeze razele Soarelui pe panourile solare generând în jur de 3,4 GW per satelit. Energia este mai apoi convertită cu o eficiență de circa 85% în unde radio cu o frecvență de 2,45 GHz estimându-se că aproximativ 2,9 GW vor fi trimiși pe Pământ. Antena aflată la „primire” în Marea Britanie va converti energia electromagnetică în curent continuu care, la rândul lui, va fi trecut printr-un invertor care va livra în sistem circa 2 GW de curent alternativ.
Cheia unui astfel de sistem este puterea generată estimată în KW per kg, calculele indicând un cost de producție de mai puțin de 5 lire sterline (aprox. 5,84 euro) per MWh.
Vedem acum cât de important este să reducem costul per kg ridicat în spațiu pentru că un astfel de sistem este deopotrivă greu și voluminos. Oportunitatea de a exploata comercial spațiul cosmic într-un mod eficient din punct de vedere economic va conduce la dezvoltarea mai multor industrii conexe, una dintre ele fiind ridicarea pe orbită a unor sarcini din ce în ce mai mari la costuri cât mai reduse.
Beneficiile unui astfel de parc solar spațial ar putea fi mari. În primul rând, vorbim de independența unui astfel de parc solar față de condițiile atmosferice. În al doilea rând, pentru a fi eficient economic la nivelul tehnologic actual, un parc solar are nevoie de foarte mult teren (de la 50 ha în sus) care, de cele mai multe ori, este teren agricol. Mutându-l în spațiu, degrevăm terenurile agricole care pot fi folosite în continuare pentru producția de hrană.
O alternativă „regenerabilă” a parcurilor solare sunt parcurile eoliene. Dar acestea nu sunt tocmai o mostră de eficiență, poza de mai jos fiind elocventă.
În goana ecologiștilor după surse regenerabile de energie, cea eoliană fiind una dintre ele, a fost neglijat impactul unui astfel de parc eolian asupra mediului înconjurător. Iar realitatea este că, pentru moment, nu prea avem habar de modul în care parcurile eoliene (sau solare) de mari dimensiuni afectează mediul înconjurător deși au început să apară studii științifice pe subiect iar rezultatele lor nu sunt tocmai încurajatoare (un exemplu de astfel de studiu aici).
În aceste condiții, ideea britanicilor pare să aibă viitor.