Pentru cei din generatia Y, Z etc, adica pentru cei mai putin aplecati spre cititul cartilor de istorie, “Perfidul Albion” este nimeni alta decat Marea Britanie pe vremea cand era imperiu si are legatura cu metodele mai putin morale prin care britanicii isi tineau imperiul sub ascultare. Sau asta era opinia francezilor. Expresia in sine se pierde in negura istoriei si este, se pare, de dinaintea accederii lui Napoloen Bonaparte la putere, de dinaintea Revolutiei Franceze.
In fine, Albionul cel Perfid s-a transformat astazi intr-o tara normala cu bunele si relele ei, dar are urmasi, de-un sange cu ea: americanii. Dar lasand gluma la o parte si trecand la afaceri avem o situatia interesanta.
Astia din urma, americanii, imediat ce au scapat de pro-rusa doamna Merkel de la conducerea Germaniei au initiat mai multe afaceri foarte lucrative de altfel cu Berlinul: F 35A, ar fi un exemplu, CH-47F Chinook un alt exemplu, Arrow 3 israeliano-american, fabricarea de HIMARS pentru Europa in Germania, fabricarea de rachete Patriot in Germania si una peste alta colaborarea germano-americana este la un nivel de neconceput atunci cand frau Merjkel ne explica tuturor ca Rusia este o tara demna sa ai relatii normale cu ea, mai ales daca-i pompezi si cateva sute de miliarde de euro per an in buzunare.
Astfel incat Berlinul se misca cu fermitate spre un alt contract-mamut cu americanii – elicoptere de atac. Stim deja ca germanii nu s-au raliat initiativei franco-spaniole de modernizare a flotei de elicoptere de atac Tiger la standardul Mk III si au anuntat chiar ca acestea vor fi retrase din dotare gradual pana in 2031.
Si cum capitolul “Tiger” este la sfarsit de cariera in Germania s-a pus problema viitorului: ce elicopter de atac va deservi fortele armate germane, mai ales in contextul razboiului din Ucraina ca si al faptului ca Berlinul s-a angajat ca in foarte scurt timp sa aloce pentru aparare 2% din PIB.
O prima varianta discutata a fost Airbus H 145M dotat cu HForce, inclusiv rachete AT Spike, dar germanii au respins ideea pe motiv ca protectia pentru echipaj pe acest tip de aeronava este practic doar in mainile Domnului, iar surse din presa germana au declarat ca o astfel de decizie ar fi una pur politica, in totala contradictie cu nevoile operationale. Basca ca Airbus si elicopterele militare nu fac, se aude, casa buna.
Cea de-a doua varianta – si cea mai cunoscuta – are in vedere, bineinteles, pe vedeta elicopterelor de atac din lumea libera, puternicul si inegalabilul: AH-64E Guardian a celor de la Boeing. Ba chiar germanii au facut o intrebare catre americanii inca din 2020, dar deocamdata nimic solid n-a iesit la iveala. Lucrurile ar fi cu atat mai normale cu cat CH-47F Chinook si AH-64E au aceeiasi “mama” – Boeing.
A treia varianta nu este una oficiala ci una disperata tot asa cum inecatul se agata de un pai. Americanii de la Bell Helicopter – intr-o lipsa acuta de comenzi pentru aparatul lor – au venit cu o oferta cu totul deosebita si, conform celor de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, compania americana s-a oferit sa mute in Germania intreaga productie de AZ-1H Viper, daca Bundeswehr comanda macar 60 de aparate.
Cei de la Bell sunt chiar transanti si anunta ca orice comanda pentru AZ-1H Viper, inclusiv din partea guvernului american, va fi livrata de pe linia de productie din Germania. Adica, Bell isi va “emigra” elicopterul de atac in Tara lui Goethe.
De asemenea, Bell sustine ca poate aduce totul in Europa intr-un interval de timp de 18-24 de luni.
Trebuie insa sa intelegem ca Bell este o companie disperata din punctul de vedere al productiei de de AZ-1H Viper. Acest elicopter de atac este folosit doar de corpul de infanterie marina al Statelor Unite, in rest s-a vandut sporadic prin lume. In America, elicopterul de atac cu pondere este AH-64E Guardian, la fel si in cazul exportului. Bell cu AH-1, desi a facut istorie in lumea elicopterelor de atac, nu s-a putut modela suficient de repede dupa razboiul din Vietnam si a pierdut masiv in fata concurentei.
Astfel inca, orice solutie, cat de absurda ar parea ea, este una acceptabila daca esti disperat. Interesant in acesta potentiala afacere este faptul ca Bell nu are nici o indoiala ca guvernul de la Washington isi va da acordul ca o intreaga linie de productie – asamblare finala ca sa fim corecti – sa fie mutata pe un alt continent. Pentru ca nu discutam despre dislocarea in Germania a intregului lant de productie ci doar a liniei de asamblare finala si a unor componente.
Daca germanii vor lua in considerare propunerea, daca aceasta chiar este una serioasa si daca se va ajunge la un acord ramane sa vedem, cert este ca americanii, cu voie- AUKUS, sau fara voie – Bell, le trag francezilor presul de sub picioare cu destula hotarare.
Dar pana la urma este vorba de o piata relativ libera, economie de piata globalizata si lucruri care pana mai ieri pareau tabu: exportul de submarine nucleare, de rachete de croaziera sau de linii de fabricatie, devin astazi banale.
O fi aceasta noua normalitate… normala?
GeorgeGMT