Perspective ale F-16A/B in fortele aeriene romane?

Avand in vedere faptul ca Fortele Aeriene Romane au optat pentru o varianta mai veche de F-16, si anume F-16 A/B Block 15, pentru a realiza o suplimentare a parcului de avioane pana la un mimin de 48 de bucati este recomandat a se cumpara fie avioane noi la standard V, fie, daca se continua pe acelasi trend financiar, recuperarea unor exemplare stocate care mai au inca suficienta resursa pentru douazeci de ani. Ori la acest capitol, stocurile SUA sunt o adevarata mina de aur.

F-16 cocarde tricolore

Plecam de asemenea de la premisa ca un avion apartinand Air National Guard poate avea la activ aproximativ 200 de ore anual iar unul in serviciul US Air Force se apropie de 300 de ore/an/ aparat, rezultand ca un avion care a activat in ambele servicii durate aproximativ egale, ar acumula in medie 250 de ore anual. Structura de rezistenta a unui F-16 era proiectata pentru 8000 de ore de zbor si capacitate de manevra la 9g cu rezervoare interne pline, fiind decizia designer-ilor de la General Dynamics, desi cerinta programului LWF (Light Weight Fighter) era de o resursa de doar 4000 de ore de zbor si manevre la 7,33g cu doar 80% din plinul rezervoarelor interne.

F-16 A/B OCU

Dintre primele serii, cunoastem ca lotul Block1 a inclus 94 de aparate, Block 5 a avut 197 de exemplare iar Block 10 a totalizat 320 de bucati, ulterior si aparatele Block1 si Block5 fiind aduse la acelasi standard Block 10.

F16 A/B Block 15, prima varianta de interes pentru noi, datorita alegerii avioanelor portugheze de acelasi tip dar si produsa in cel mai mare numar de exemplare, contine imbunatatiri semnificative, (cum ar fi radar AN/APG-66(V)2, capacitate marita pentru punctele de acrosaj de sub aripi si legatura radio securizata Have Quick II) si a fost produsa pe parcursul a 14 ani in 983 exemplare, din care 455 destinate fortelor aeriene ale SUA. O parte din aceste avioane, ultimele fiind livrate Tailandei in 1996, au trecut prin mai multe faze de imbunatatire:

• MSIP (Multinational Staged Improvement Programme) Stage I, demarat in noiembrie 1981, a constat in adaugarea a doua acrosaje sub priza de aer, compensate de stabilizatoare de dimensiuni mai mari cu 30%, insa adevaratul scop a fost reducerea costurilor viitoarelor modernizari prin modificar structuale si avionica.
• OCU (Operational Capability Upgrade), care era o modernizare a electronicii avionului si integrarea unor noi sisteme de arme. Cea mai moderna versiune a OCU a fost seria livrata Taiwanului, care includea structura BL-15 OCU, motoare F100-PW-220 si cabina similara BL-50. Aceasta serie a fost denumita Block 20, ultimul derivat al liniei A/B.
• Block 20 detine radar AN/APG-66(V)3 capabil sa ghideze rachete BVR AIM-7M Sparrow si  AIM-120 AMRAAM, rachete antinava AGM-84 Harpoon . O alta imbunatatire este operarea sistemului de navigare si tintire LANTIRN. Computerele au fost si ele imbunatatite si alaturi de afisajele color au reprezentat evolutii integrate ulterior in Block 50/52.

F-16 re-uzinat

Urmatoarele programe de upgrade au generat noi versiuni ale avionului, nefiind modernizari ale BL-15, ci avand la baza diferite ranforsari precum si un salt major in avionica:

• MSIPII a dus la dezvoltarea variantei C/D incepand cu BL-25
• MSIPIII care a dus la Block 30/32 si apoi BL40/42 la care a introdus echiparea alternativa cu motoare Pratt&Whitney F100-PW-220  sau General Electric F110. Tot aici s-au introdus containerele de navigatie si tintire LANTIRN
• BL-50/52 este ultima serie de productie mare, a carei dezvoltare a inceput in 1988, iar pe langa integrarea de noi echipamente, avionica si motoare a necesitat alte ranforsari ale structurii de rezistenta din cauza masei crescute in urma adaugarilor de sisteme.

In urma faptului ca masa crescuta a F16 in urma echipamentelor aditionale coborase durata de viata a versiunii A/B la doar 5500 de ore de zbor, s-a demarat la inceputul anilor ’90 programul FalconUp care a refacut durata de utilizare la 8000 de ore pentru BL40/42

Apoi a fost demarat programul SLIP (Life Improvement Program) care, folosind experienta FalconUP a extins durata de viata a BL25/30/32 la 6000 de ore.

SLEP

In fine, programul SLEP (Service Life Extension Program) s-a adresat F-16 A/B reusind sa re-aduca norma de utilizare la 8000 de ore pentru aceste structuri.

Evolutia motorizarii la F-16 Fihting Falcon:

Bord F-16D

In prezent, pentru varianta V a F-16, derivata din Block 60 destinat Emiratelor Arabe, Lockheed Martin promite atat retrofit pentru variante mai vechi, inclusiv A/B (vezi afacerea Taiwan-ului) cat si un program de extindere a duratei de viata a structurii, cu ranforsari suplimentare, spre 12000 de ore de zbor. Costul acestei extinderi a duratei de viata este anuntat actualmente la 1 mil.$.

 

Evolutia caracteristicilor F-16 (sursa Wiki):

	YF-16	F-16A	F-16C Block 30	F-16E Block 60
Crew	One
Length	48 ft 5 in (14.8 m)	49 ft 6 in (15.1 m)	49 ft 5 in (15.1 m)	49 ft 4 in (15.0 m)
Wingspan	31 ft 0 in (9.45 m)	31 ft 0 in (9.45 m)	31 ft 0 in (9.45 m)	31 ft 0 in (9.45 m)
Height	16 ft 3 in (4.95 m)	16 ft 8 in (5.08 m)	16 ft 8 in (5.08 m)	16 ft 8 in (5.08 m)
Empty weight	13,600 lb (6,170 kg)	16,300 lb (7,390 kg)	18,900 lb (8,570 kg)	22,000 lb (9,980 kg)
Maximum take-off weight		37,500 lb (17,000 kg)	42,300 lb (19,200 kg)	46,000 lb (20,900 kg)
Maximum speed	Mach 2.0
Combat radius			295 nmi (546 km)
Engine	PW F100-PW-200	PW F100-PW-200	GE F110-GE-100	GE F110-GE-132
Thrust	23,800 lbf (106 kN)	23,800 lbf (106 kN)	28,600 lbf (127 kN)	32,500 lbf (145 kN)
Radar		AN/APG-66	AN/APG-68	AN/APG-80

F-16 ADF

Revenind la cazul Romaniei, cautand in baza de date a F-16.net am gasit ca exista in stocurile SUA un numar mare de aparate F-16 A/B stocate, care au la activ pana in 14 ani de utilizare, majoritatea fiind avioane standard ADF, care au avut atat modernizarile OCU cat si cele ale programului Air Defense Fighter (capacitatea de a duce 6 rachete aer-aer BVR AIM-7 Sparrow/AIM-120 Amraam, radar modernizat APG-66A, modificari ale comunicatiilor). Coroborand cu norma de 250 de ore pentru un serviciu activ mixt, putem concluziona ca aceste avioane au cheltuit  sub 3500 de ore din resursa de zbor, care cu ajutorul programului SLEP ar fi de 8000 de ore, ca sa nu mai vorbim de o eventuala extindere la 11000 de ore. Cu rezerva corectitudinii informatiilor, ar exista suficiente aparate din seria Block-15 pentru a echipa cel putin inca o escadrila daca nu mai multe, putand completa astfel parcul fortelor Aeriene Romane printr-o solutie relativ ieftina.

 

Primele 3 avioane din tabel de mai jos au chiar mai putin, adica 11 respectiv 12 ani de utilizare :

 

In al 2-lea extras se observa chiar un aparat cu doar 10 ani de utilizare, adica doar 2500-3000 de ore cheltuite din resursa, in functie de regim:

 

Iar in al treilea tabel, aparate cu norma similara:

 

F-16 al Colorado Air National Guard

Probabil ca modul de cautare nu a fost foarte profesionist, insa las la latitudinea cititorilor sa caute exact datele de operare pentru fiecare aparat in parte. Desi am identificat rapid 18 aparate care arata promitator pe hartie, care au activat in cadrul escadrilelor 148 FS „Kicking Ass”, 136 FS „New York’s Finest” , 159 FS „FANG” si 198 FS „Buccaneers”   ale USAF ANG, pot fi si incoerente sau date eronate. Exercitiul ar fi la fel de interesant si cu restul bazei de escadrile si aparate, avand in vedere ca au fost fabricate aproape 1000 de aparate de acest tip, din care probabil cateva sute sunt stocate.

 

 F-16 cu “golden canopy”

 

Daca aceste aparate ar fi disponibile ca si donabile in stocurile USAF iar Romania ar plati doar extinderea duratei de viata (SLEP) si aducerea lor la standardul V, la un pret aproximativ de 35-36 mil.$/ bucata,  ne-am putea permite ca intr-un timp relativ scurt sa avem livrate inca 24-36 de aparate, aduse la acelasi standard cu primul lot de 12, asigurand minimul necesar pentru protectia aeriana pe urmatorii 20 de ani.

 

Iar la un astfel de volum am putea cere creditare avantajoasa precum si o forma de compensatie mai mult sau mai putin directa, cum ar fi instalarea anumitor pachete de upgrade si mentenanta sa fie executate in tara, la una din uzinele noastre aeronautice. Este ceea ce au facut portughezii in cadrul programului de modernizare a avioanelor lor, devenind centru autorizat Lockheed-Martin. Adaugand  la aceasta compensatie, cateva investitii si parteneriate ale firmelor americane, atat in domeniul militar cat si civil, ne-am apropia de ceea ce un program clasic de offset ar fi trebuit sa faca.

Programul de ranforsari structurale si extindere a duratei de exploatare efectuat pentru aparate cu resursa consumata de pana la 3500 de ore, la care se adauga modernizarea si inlocuirea avionicii si motoarelor, ar putea aduce costurile de exploatare intr-o zona suportabila, apropiate de cele ale unui avion nou, dupa cum am vazut si in analiza efectuata pe avioanele F-18 australiene, evident cu cheltuielile pe care le cunoastem deja.

F100-PW-229

            Sunt curios cum s-ar comporta un F-16A/B, cu o masa mai mica, cu noile motoare F100-PW-229 (EEP) de129.4 kN sau chiar General Electric F110-GE-132 de 144.6 kN, chiar si cu echipamentele suplimentare avand un raport tractiune/greutate superior majoritatii aparatelor F-16 actualmente in uz, un adevarat avion de aparare aeriana.

 

Marius Zgureanu

P.S.

Ideea de plecare a articolului se afla in  „Oportunitati, episodul 2„, de pe Tehnomil.net, idee pe care m-am gandit sa o dezvolt in contextul standardului F-16V si al resursei unor aparate F-16 ADF din stocurile SUA.

 

Cititi si:

Impactul deciziei de achizitie a avioanelor F-16 din Portugalia

F-16V un standard prea indepartat pentru Fortele Aeriene Romane

Afacerea avioanelor F-16 portugheze, nesansa Romaniei

Un viitor program Lancer pentru F16, baza a parteneriatului strategic romano-israelian?

Multirolul construit in Romania

Multirolul si optiunile Romaniei