Ne oprim asupra unui proiect venit de unde nici nu ne-am gandi, Argentina! Da, Argentina anilor *70/sec.XX, tara care se poate lauda cu proiecte militare ce s-au vrut de top, proiecte relativ putin cunoscute deoarece nu a facut si nu face parte din “greii” lumii noastre desi si-a dorit asta. Sunt proiecte interesante, unele cu nimic mai prejos decat proiecte similare ale unor state muult mai avansate, si ne referim la anii *50-*70/sec.XX…Unul dintre aceste proiecte a fost “Pescador/Pescarul”, racheta aer-sol. Da, racheta aer-sol, si in acei ani cate state se puteau lauda cu asemenea Arme specializate? Ne ajung degetele de la o mana pentru a le enumera, cu siguranta! Dar haideti sa vedem inainte putintica istorie si istorie tehnica aeronautica argentiniana, ce-au fost, ce-au ajuns, ce-au facut, ce era si cu ce se ocupa, CITEFA. Scurt si pe repede inainte, pana la rachetele noastre vom vedea cateva proiecte argentiniene, unele deosebite, din perioada anilor *50-*80/sec.XX, proiecte influentate/realizate inclusiv cu ajutor strain, insa nu inainte de a arunca un ochi asupra situatiei Argentinei de astazi!
Despre Argentina, astazi, putem spune ca e o tara esuata care se zbate intr-o criza economica profunda, stare de fapt care se vede si in situatia Ejercito Argentino/EA/Armata Argentiniana. Despre EA putem spune clar, de la extaz la agonie, si vom vedea imediat de ce! Argentina&EA=cronica dezastrului!
SOLDATI ARGENTINIENI-1938
EA, ca multe armate din America Latina, a fost influentata de doctrina militara prusaca, ulterior germana, in 1938, spre exemplu, uniforma purtata de soldatii argentinieni era identica Wehrmacht-ului (serviciul secret militar, foarte probabil, a fost tot creatia nemtilor! Insa astazi, Argentina nu mai are serviciu de informatii militar, rolul acestuia fiind preluat oarecum de catre Agencia Federal de Inteligencia/AFI/Agentia Federala de Informatii, urmasul Secretaria de Inteligencia de Estado/SIDE desfintat in 2015. Serviciul secret militar cunoscut drept Batallon de Inteligencia 601/Batalionul 601 Informatii a fost un dezastru ocupandu-se in principal cu asasinate, rapiri si incalcari ale drepturilor omului, zbirii/tortionarii acestui serviciu secret creat de junta militara fiind spaima dizidentilor argentinieni. Slab organizati pe linie de informatii externe, principala sursa de informatii fiind bineinteles, ca in toata lumea, atasatii militari, insa astia erau corupti si total incompetenti, numiti pe criteriul atasamentului fata de junta. Asta s-a vazut in Malvine cand argentinieni si-au calculat prost toate miscarile! Nici n-au crezut ca “Perfidul Albion” va veni rapid si letal peste ei! Ehhh, CIA, prin Ambasada SUA din Buenos Aires, a colaborat cu astia in anii *70/sec.XX, Bolivia, Peru, Honduras, dandu-le bani si arme si trimitandu-i sa antreneze unitati Contra in Honduras. Scopul scuza mijloacele, asa a fost si asa ramane intotdeauna! Si daca tot vorbim de influenta germane in America Latina amintesc Chile, o tara care intr-adevar are Armata dotata “cu de toate” –deci, exista succes!).
Da, cu ajutor strain, nu e niciun secret, argentinienii chiar se mandresc cu asta, dupa 1945, fortele aeriene au reusit sa atraga la colaborare proiectanti de top precum Emile Dewoitine/Franta, Cesare Pallavecino (fusese proiectant la Caproni si unul dintre creatorii primului jet italian, Caproni Campini N1 –“zburat” deja de noi intr-un articol anterior), Kurt Tank/Germania (taticul teribilelor Focke Wulf si nu numai) si Reimar Horten/Germania (cu proiectele sale inovatoare, planoare si bombardiere tip aripa zburatoare). Mai mult decat atat, FAA/Fuerza Aerea Argentina a reusit sa-l “inroleze” pe renumitul as de vanatoare german Adolf Galland, acesta fiind considerat “taticul” aviatiei de vanatoare cu reactie argentiniene (1948-1955. I-au dat gradul de general-locotenent in FAA si casa in Buenos Aires. Oficial era “consultant” FAA, in realitate, instructor de zbor si lupta aeriana. A zburat pe Gloster Meteor argentiniene. Astazi, FAA are 13.400 personal activ).
LINIE DE GLOSTER METEOR ARGENTINIENE -1948
Si trecem la proiecte…Ei bine, putina lume stie ca Argentina a fost a sasea tara din lume dupa SUA, URSS, Anglia, Franta si Suedia care a construit avioane cu reactie, si prima din America de Sud. Si daca tot vorbim despre Aviatia argentiniana, haideti sa vedem cum s-a numit de la inceput si pana astazi, fabrica de aeronave din Cordoba, fabrica cunoscuta astazi sub numele de Fabrica Argentinas de Aviones “Brigadier San Martin” S.A/FAdeA: Fabrica Militar de Aviones, 1927/1930, primul avion produs aici sub licenta a fost biplanul britanic de antrenament, vanatoare si bombardament usor, Avro 504 Gosport. Ulterior au produs sub licenta si vanatorul monoplan francez, Dewoitine D21 si bombardierul usor FMA Ae.MB2 Bombi/400 kg bombe; Instituto Aerotecnico, 1943.
In acel an au venit cu o premiera, FMA 21, trainer avansat complet metalic cu tren de aterizare retractabil, prima astfel de aeronava realizata in America de Sud –un singur prototip realizat datorita lipsei de materie prima. In 1946 au venit cu bombardierul bimotor I.Ae 24 Calquin/800 kg bombe/1040 km autonomie de zbo/440 kmh viteza maxima, bombardier ce seamana leit cu Mosquito britanic, pe care l-au zburat pana in anii *60/sec.XX. Asta a fost reproiectat de italianul Cesare Pallavecino, prototipul numit I.Ae.30 Nancu atingand 600 kmh in zbor orizontal; 1955, Direccion Nacional de Fabricaciones e Investigaciones Aeronauticas/DINFIA. Si ca orice fabrica au si rezultate!
IA-58C PUCARA&MP-1000
Incepem cu o aeronava proiectata 100% in Argentina, o aeronava contrainsurgenta/COIN extrem de rezistenta si exceptional de bine inarmata, aeronava ce s-a dezvaluit lumii aeronautice in Falkland. IA-58 Pucara (Fortareata, 108 exemplare in dotarea FAA), aeronava biloc de atac la sol echipata cu doua turbopropulsoare care a facut primul zbor pe 20 august 1969, este reprezentativa pentru Argentina si capacitatea industriala la care ajunsese la sfarsitul anilor *60/sec.XX. Robust, puternic, simplu de intretinut, biloc capabil sa acroseze 1500 kg de rachete, bombe si rezervoare cu napalm, a fost cat pe ce sa se bucure de succes la export, Egipt -50 aparate, Republica Centraficana -12 aparate, Irak-20 de aparate insa din motive neclare, guvernul argentinian nu s-a lasat induplecat.
Un numar mic de aeronave au fost totusi exportate, Uruguay – 6 aparate, Columbia -3 aparate si Sri Lanka -4 aparate, insa IA-58 Pucara ar fi putut mai mult. Despre fortareata argentiniana vom vorbi intr-un articol separat! Si daca tot am amintit de Falkland, mentionam ca Aviatia argentiniana (Fuerza Aerea Argentina) a inregistrat atunci o premiera mondiala, ultimul conflict de mare anvergura la care au participat A-4 Skyhawk (75 de exemplare, Argentina fiind unul dintre cei mai mari operatori externi. In 1997, 36 de exemplare au fost modernizate local cu sprijin LM si aduse la standard A-4AR Fightinghawk), Dassault Super Etendard (la acea vreme aveau operationale 5 aparate din cele 14 comandate Frantei. Spre norocul englezilor au avut doar 5 rachete antinava AM-39 Exocet.
SUPER ETENDARD&EXOCET -ARGENTINA 1982
Chiar si asa, Etendardurile&Exoceturile argentiniene s-au descurcat admirabil in Falkland, trimitand pe fundul Oceanului Atlantic distrugatorul HMS Sheffield/D80/Type 42 si nava de aprovizionare SS Atlantic Conveyor. Se pare ca mai zboara 8 exemplare), Mirage IIIEA (45 misiuni, unul cazand victima Harrier-ului britanic. La acea vreme, aceste aeronave tocmai primisera din Franta rachete aer-aer moderne, Matra R-530/semi-activ radar si Magic R-550/IR. Au avut 22 de exemplare in dotare, in present pensionate) si IAI Dagger (Mirage 3 produs in Israel, 39 de exemplare in dotarea FAA din 1978 pana in 2002 –eee, ca fapt divers,israelienii i-au decimat de Yom Kippur/1973 pe arabeti cu aceste aeronave, 207 doborate versus 10 pierdute. Insa in Falkland, Dagger a suferit cele mai mari pierderi, 133 de misiuni, 11 aeronave doborate, 5 piloti ucisi.
IAI DAGGER -FUERZA AEREA ARGENTINA 1982
Au avut si 10 Mirage 5 cumparate din Franta in 1982, zburate sub numele de AMD M-5 Mara –in prezent retrase. Au zburat si varianta israeliana a Mirage 5 numita IAI Nesher, pensionat in 2015). FAA, per ansamblu, s-a descurcat bine in Falkland tinand cont ca la izbucnirea conflictului pilotii argentinieni n-aveau experienta de lupta, chiar si operatorii singurului radar tactic argentinian adus in zona, de tip AN/TPS-43/mobil/3D/putere 2,80 MW/frecventa cuprinsa intre 2900-3100 MHz/6 rpm/450 km raza de detectie a aeronavelor, nu erau familiarizati cu el (radarul a fost capturat de britanici la Port Stanley dupa ce au incercat de doua ori sa-l distruga cu rachete antiradiatie AGM-45 Shrike, fara a avea succes. Englezii l-au dus la baza RAF Buchan din nord-estul Scotiei, unde l-au operat pana in 1994. Argentinienii au astazi, foarte probabil, 10 astfel de radare in uz, posibil modernizate cu sprijin american. In 1982, aveau 6 radare AN/TPS-43 operationale).
Si mai mentionam ceva, Marina Argentiniana, in Falkland a avut un distrugator Type 42! Eeee, asta a fost singurul Type 42 construit in afara Marii Britanii si s-a numit ARA Santisima Trinidad/Sfanta Treime/D2 fiind realizat la Santierul Naval Rio Santiago, intrand in uz pe 1 iulie 1981, cu mare intarziere fiindca a fost sabotat –o mina improvizata pusa pe cand se afla pe cala in santier de catre scafandri organizatiei Montoneros/gherila urbana pe 22 august 1975. Ehhh, marinarii argentinieni nu stapaneau deloc nava la momentul Malvine, rachetistii, spre exemplu, abia in noiembrie 1981 incepusera sa invete despre rachetele sol-aer Sea Dart/GWS 30. Mai mult decat atat, nava fusese prevazuta cu 4 lansatoare MM-38 Exocet pe punte, insa rachete n-avea, iar unicul elicopter ambarcat Westland Lynx, versiunea HAS 2/Mk.23, cumparat in 1977, s-a zdrobit de puntea distrugatorului datorita unei defectiuni mecanice la apuntare pe 2 mai 1982! (dupa Falkland, celalalt HAS 2, frate cu asta, a fost vandut Danemarcei in 1985 din lipsa de…piese de schimb).
Astazi, situatia Marinei e praf, seria de “ghinioane” tinandu-se lant! Ultimul “ghinion” major fiind cel al submarinului ARA San Juan/S42, acesta facand implozie in sudul Atlanticului in urma unei defectiuni electrice majore pe 15 noiembrie 2017. Proasta intretinere si deprofesionalizarea echipajului –in 2016 au efectuat doar 19 ore in imersiune din cele 190 de ore planificate datorita lipsei de fonduri! Oricum, lipsa de fonduri la Marina e proverbiala, ARA Libertad/Q2, nava-scoala a Marinei argentiniene similara cu Bricul Mircea, a fost arestata in portul Tema din Ghana datorita unei datorii de 370 de milioane de dolari. Lucrul la ARA Espora/P41, corveta clasa MEKO 140A16/4 MM-38 Exocet (inoperabile astazi) aflata in Africa de Sud pentru reparatii capitale, a fost oprit peste 73 de zile datorita faptului ca argentinienii n-au platit (pe 31 mai 2016 au pierdut-o si pe asta datorita erorii umane, nava ciocnindu-se in largul bazei navale Puerto Belgrano cu petrolierul Saturn/Insulele Marshall, fiind grav avariata –nu a mai fost reparata din lipsa de fonduri). Ehhh, nici munitii nu mai au, in 2019 foloseau la trageri, limitat, munitii din anii *50! Iar din cele 6 aeronave de patrulare marina Orion P-3C doar unul mai zboara, limitat si asta!
Din pacate pentru ARA/Armada de la Republica Argentina/Armata Republicii Argentina, dupa Falkland si caderea juntei militare condusa de generalul Leopoldo Fortunato Galtieri Castelli, situatia s-a degradat permanent, aceasta aflandu-se intr-o zbatere continua pentru fonduri si dotari. Au trecut progresiv de la extaz la agonie…Serviciile de informatii argentiniene/Secretaria de Inteligencia de Estado/SIDE, post-Falkland, au banuit dupa Falkland ca Serviciile britanice saboteaza/monitorizeaza toate incercarile ARA de a cumpara armament si tehnica de lupta de pe piata externa, cu deosebire Franta si Germania. Asa a fost, asa este! Argentinienii stiu, via Franta, ca agenti britanici au stopat o livrare de rachete AM-39 Exocet catre peruani, francezii fiind informati ca urma o vanzare paravan de 200 de milioane de dolari, rachetele urmand a ajunge in Argentina via Peru. Francezii, nervosi si suparati, au anulat vanzarea! Si asta e doar un singur exemplu, implicarea Marii Britanii in declinul Armada de la Republica Argentina fiind certa! Situatia ajunsese dezastruoasa in 2019, supersonic de vanatoare nu mai aveau (mai zboara cu A-4 AR Fightinghawk, insa asta atinge doar 1080 kmh -doar 6 exemplare mai sunt operationale astazi/2020), rachetele antinava MM-38/40 Exocet aveau nevoie de revitalizare (nu s-a facut nimic pana acum, foarte probabil rachetele sunt…moarte).
Criza armatei “Tarii Tangoului” se adanceste pe zi ce trece, conform expertilor straini capacitatea de lupta fiind deja sub 50% la fortele terestre datorita constrangerilor bugetare permanente, guvernul argentinian planuind fuzionarea Ministerului Apararii cu cel de Securitate/Ministerul de Interne in vederea reducerii cheltuielilor –nu s-a facut pana acum dar nu se stie ce va fi in 2021. Recent, Ministrul Apararii argentinian, Agustin Rossi, a acuzat Marea Britanie de “aroganta imperiala” deoarece a pus punct intentiei de a cumpara aeronave KAI FA-50 din Coreea de Sud (daaa, 6 componente majore provenind din Marea Britanie fac parte din zburatoarea misto coreeana, FA-50 Fighting Eagle. Argentina negocia cumpararea a 10 aeronave inca din 2016, insa nu e sigur ca aveau si bani!). Deci, cu certitudine, embargoul impus de Marea Britanie post-Falkland functioneaza si astazi foooarte bine, stiu britishii de ce! Ehhh, situatia Aviatiei argentiniene, a intregii Ejercito Argentino de fapt, e dezastruoasa! S-au facut de ras in martie 2016 cand aeronava Air Force One care il aducea pe Barack Obama in vizita oficiala la Buenos Aires a trebuit sa fie escortata de catre 4 F-16 USAF deoarece argentinienii nu aveau cu ce –au propus americanilor drept escorta FMA IA-63 Pampa/trainer subsonic inarmat (820 kmh la 7000 m altitudine, realizat cu suport Dornier/Germania –deriva din Dornier Alpha Jet. Fara rachete aer-aer, 2 tunuri de bord calibrul 30 mm DEFA-554- de pe MIRAGE III. 6 exemplare modernizate in perioada 2018-2019 si aduse la standard Pampa III, avionica digitala+motor revizuit. Au inlocuit componentele britanice cu componente rusesti, israeliene, germane si franceze. Scaunul de catapultare britanic, spre exemplu, a fost inlocuit cu omologul rusesc Zvezda K-36. Au si vandut 2 Guatemalei pentru 28 milioane de dolari!), fiindca asta mai zbura deoarece supersonicele fusesera retrase in 2015.
Pampa III
Bineinteles, responsabilii cu securitatea Presedintelui SUA pe timpul zborului/vizitei nici n-au vrut sa auda spunandu-le clar responsabililor aviatiei argentiniene ca “aeronava nu se preteaza protectiei largite a Presedintelui”. Acest fapt a declansat un imens scandal media in Argentina, acuze si injurii fiind lansate catre decidentii politici si militari –“incompetenta, proasta gestionare, dezinteres, saracie, sabotaj intern si extern, etc, etc” (parca ne suna cunoscut aceste vorbe “grele “ si “dureroase” dupa 1989, nu credeti!?). Fortele aeriene nu si-au imbunatatit situatia in 2019, din lipsa de fonduri si pentru economii facute la current electric si alimente, programul personalului a fost redus, acesta venind la serviciu intre orele 8.00-13.00. Nu s-au gasit bani pentru revitalizarea si repunerea in stare de zbor a supersonicelor MIRAGE III, piese de schimb se gaseau peste tot, inclusiv la francezi care s-au si oferit sa le reanimeze…Extraordinar, asa ceva e de neinchipuit, si ma gandesc ca noi am avut “mare” noroc cu MIG-urile 21 aduse la standard Lancer, fiindca altfel treceam in rand cu argentinienii! Armata a reusit sa mai repare ceva tancuri TAM si elicoptere Huey, insa nici astia n-au motiv de bucurie, munitii expirate, combustibil cu pipeta, piese de schimb prin canibalizare cat s-o mai putea! (militarii argentinieni, prost platiti, din disperare au devenit o sursa de procurare armament pentru tot felul de bande locale sau din America de Sud, din depozite disparand armament de infanterie, munitii, chiar si rachete antitanc TOW, conform rapoartelor CIA). Pai cum sa nu fie dezastru general in Ejercito Argentino cand intre anii 2004-2013 abia au incropit un buget militar de maxim 0,80% din PIB, si din banii si-asa insuficienti, intre 78%-90% merg catre cheltuieli de personal! (eeee, suna cunoscut!?).
DINFIA IA 38
Continuam, revenim la “vremurile bune”! Argentina se poate mandri si cu alte proiecte aeronautice, industria aeronautica locala fiind muuult mai potenta decat am crezut avand cateva proiecte interesante. Iata doar cateva dintre acestea, multe interesante si unice, multe ramase doar pe hartie: DINFIA IA-38/1960/aeronava de transport tip aripa zburatoare (proiectant Reimar Horten –similar Horten HO-VIII/Germania. Este ca n-ati auzit de IA-38? Nici eu, insa de proiectele fratilor Horten am auzit cu totii, chiar am si “zburat” cu ele pe aici!); DINFIA IA-35 Huanquero (Bondarul. Initial i-au spus “Justicialista del Aire/Justitiarul Aerului”.
DINFIA IA 35 Huanquero
FMA IA-59 UAV
Tare, nu-i asa!?)/1953 –Kurt Tank/monoplan de transport usor cu 2 turbopropulsoare (oarecum similar IL-14 si DC-3. Peste 50 de exemplare construite in mai multe variante, inclusiv bombardament usor si recunoastere foto); FMA IA-59/UAV/1970; DINFIA IA-46 Ranquel/1958/scoala, transport usor si legatura, aviatie utilitara; FMA I.Ae. 27 Pulqui 1, primul turboreactor conceput local si proiectat de catre Emile Dewoitine in 1947, avand motor Rolls-Royce Dervent 5/16 kN (motorul a fost luat de pe un Gloster Meteor F4. Fuerza Aerea Argentina/FAE comandase 100 de F4 in Marea Britanie in 1947 -50 sh+50 noi. Au fost inlocuite incepand din 1970 cu Mirage III si Dagger). A urmat II/III, aceste aeronave nefiind cu nimic mai prejos decat omoloagele sovietice, franceze si britanice de la acea vreme (MIG-15, spre exemplu. Astea derivau din proiectul lui Kurt Tank, Focke Wulf TA-183 Huckebein. Pulqui II a fost pilotat la primul zbor de locotenentul Edmundo Osvaldo “Pincho” Veiss, unul dintre primii piloti de reactoare din cadrul FAE/Gloster Meteor si primul pilot de test argentinian brevetat la FMA in 1946.
Pinco si Pulqui II
Cand programul de dezvoltare Pulqui II a fost terminat in 1954, ajunsese la gradul de capitan. Ei bine, in 1954, experti din URSS, Egipt si SUA au venit in Argentina pentru a vedea jetul proiectat local! Vizita a avut urmari ciudate…Desi FAA intentiona sa cumpere 100 de Pulqui II, fabrica anuntand fortele aeriene ca poate livra 10 exemplare rapid, celelalte esalonate pe 5 ani, din motive neclare s-a reorientat spre SUA si F-86 Sabre. Asta a insemnat sfarsitul pentru jetul local, FAA luandu-si o mare teapa, primind doar 30 de exemplare de Sabre, veterane din razboiul coreean, si asta abia in 1960, aeronave pe care le-au zburat pana in 1986. Surse argentiniene mentioneaza drept cauza a esecului achizitiei de Pulqui II, CORUPTIA politica si MITA. Suna cunoscut pe la noi, cumva!!??); FMA I.Ae.30 Nancu, 1948, similar britanicului De Havilland DH-103 Hornet; FMA I.A.50 Guarani I/II, 1963, transport, 2 turbopropulsoare (l-au pensionat in 2006, II Brigada Aerea din Parana, 35 exemplare produse); I.Ae.34 Clen Antu, planor tip aripa zburatoare proiectat in 1949 de Reimar Horten. Acesta mai e cunoscut drept Horten XV, doua exemplare au participat fara succes in 1952 la Compionatul Mondial de Planorism, ambele apartinand FAE.
I.Ae. 34 Clen Antu
FMA I.Ae. 37
A avut si varianta biloc numita FMA I.Ae.41 Urubu, 5 exemplare in dotarea FAE/1953; FMA I.Ae.37/1953/Reimar Horten, interceptor subsonic cu aripa tip delta fara ampenaj orizontal, atingea 902 kmh/motor RR Derwent 5-1832 kgf, 12.000 m altitudine, raza maxima de zbor 1000 km, 4800 kg la decolare (despre acesta intr-un articol viitor deoarece e deosebit de interesant si…avansat pentru acele vremuri. Deh, proiectantii germani si visele lor futuriste!);
MS-760 PARIS -FUERZA AEREA ARGENTINA
FMA SAIA 90
Morane Saulnier M.S 760 Paris, trainer biloc cu reactie produs sub licenta din 1959. FAA a avut 48 de exemplare, 36 dintre acestea fiind produse local sub licenta, pe care le-au zburat intre anii 1959-2007. Asta a fost prima aeronava cu reactie construita in serie in America Latina –o noua premiera argentiniana. A fost inlocuit incepand din 1983 cu trainerul avansat FMA I.A. 63 Pampa/24 exemplare in dotarea FAA. In 1990 au avut un proiect interesant in colaborare cu Dornier/Germania, un vanator supersonic multirol cu caracteristici stealth din generatia a 4-a numit FMA SAIA 90/2,25 Mach/autonomie 3380 km/plafon maxim 15.000 m/2 GE F-404/5000 kg de arme acrosate pe 14 piloni externi/radar capabil sa detecteze in mod aer-aer o tinta de 5 mp aflata la 90 km distanta/aer-suprafata, necunoscut. Se spune despre aceasta aeronava ca era similara cu F-18 Hornet in multe privinte, fiind avuta in vedere pentru unicul lor portavion – ARA Vienticinco de Mayo/V2/Clasa Colossus -20.000 tone, 192 m lungime, portavion usor/portavion de escorta, fost HMS Venerable/R63 in WW II, cumparat de la olandezi in 1968 (olandezii l-au luat de la britanici in 1948 si l-au botezat HNLMS Karel Doorman/R81. In 2000, unicul portavion argentinian a ajuns in India pentru dezmembrare. In 2009 nu mai exista fizic…ARA-Armada de la Republica Argentina/Armata Republicii Argentina).
Si cam atat despre proiectele aeronautice, unele dintre acestea le vom trata in articole separate fiindca trecem la…rachete. Da, rachete, deoarece argentinienii se pot lauda cu asemenea “jucarii” realizate local, cu sau fara ajutor extern! Chiar multe! Reusite sau nereusite, au existat! Inca exista!
Acestea au fost proiectate de catre Instituto de Investigaciones Cientificas y Tecnicas de las Fuerzas Armadas/CITEFA/Institutul de Cercetari Stiintifice si Tehnice al Fortelor Armate. Sa le vedem…
Incepem cu Martin Pescador MP-1000/PESCARUL, racheta aer-sol care a dotat FAA si Comando Aviacion Naval/COAN/Comandamentul Aviatiei Navale din cadrul Marinei argentiniene. Dezvoltata in perioada 1971-1979, racheta avea urmatoarele caracteristici: racheta aer-sol, 50 de exemplare produse intre anii 1979-1982; intrata in dotarea COAN si FAA in 1981, platforme de lansare T-28 Trojan/Fennec (COAN), Aermacchi MB-326 (COAN) si IA-58C Pucara (FAA). Initial, MP-1000 era destinat doar aeronavelor Super Etendard, cele mai moderne din dotarea COAN la inceputul anilor *80/sec.XX, insa “trecerea” MP-1000 pe acest avion ambarcat nu s-a facut niciodata; dezvoltator si producator CITEFA; diametru 22 cm; lungime 2,95 m; anvergura 73 cm; greutate totala 140 kg; greutate ogiva HE 40 kg; motor racheta cu combustibil solid; autonomie 9-10 km (unele surse mentioneaza 19 km, putin probabil sa fie asa); radioghidata.
AERMACCHI MB-326&MP-1000
Sistemul de ghidare era oarecum similar AGM-12 Bullpup/SUA si Kh-23 Grom/AS-7 Kerry/URSS. Pilotul identifica vizual tinta, lansa racheta si o ghida pana la tinta (experti SUA&Marea Britanie au examinat aceasta racheta in 1985 concluzionand ca sistemul de ghidare e “arhaic”, raza de actiune “prea mica” iar ogiva “slaba”. Cum au reusit s-o examineze nu se stie cu certitudine, posibil via Uruguay, stat care la acea vreme avea in dotare Pucara/din iunie 1981, avand intentia sa-l doteze cu MP-1000. Nu au facut asta niciodata!). Containerul cu sistemul de ghidare era montat pe pilon sub aripa, racheta fiind dispusa pe pilonul de pe cealalta aripa. Se pare ca a existat si o versiune ghidata prin fir destinata elicopterelor, insa nu exista date certe cu privire la aceasta, posibil sa fi existat doar ca proiect dupa 1982 cand embargoul britanic era deja o realitate –autonomia era de 4,50 km, in acest caz; in uz 1983-1990; prima tragere cu MP-1000 a fost facuta in 1983 de catre Capitan Rodolfo Alberto Castro Fox, pilot pe T-28 COAN pe atunci, fost comandant al 3a Escuadrilla Aeronaval de Caza y Ataque “Halcones”/Escadrila Aeronavala 3 de Vanatoare si Atac “Ulii” in Falkland/portavion Vienticinco de Mayo&A-4Q Skyhawk (in cadrul Grupo Aeronaval Embarcado/Grupul Aeronaval Ambarcat. A suferit un accident la apuntare cu A-4Q fiind ranit usor).
CAPITAN RODOLFO CASTRO FOX&A-4Q SKYHAWK 1982
Rachetele MP-1000 care au supravietuit, probabil 10 exemplare, au fost donate in 1990 producatorului, CITEFA, in vederea dezvoltarii AS-25K. Astazi, MP-1000 nu se mai afla in uz, insa ultimele exemplare ar fi fost trase de IA-58 Pucara si IA-63 Pampa, conform surselor independente argentiniene (Pampa-incert, Pucara –cert). Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.
www.escuadronfenix.org.ar › …
www.militariarg.com › fma-fa…
www.hscentre.org › argentinas…