Submarine-Launched Ballistic Missile (SLBM) – M 51
În fața recentelor declarații, unele halucinante, altele de-a dreptul prostești ale noii administrații americane, francezii și-au oferit serviciile, readucând în discuție arsenalul nuclear pe care Parisul îl are la dispoziție.
Evident că o astfel de idee necesită foarte multă muncă și prezintă destule dificultăți pentru a fi pusă în practică, pentru că, chiar dacă Franța ar declara că arsenalul sau nuclear acoperă întreaga Uniune, controlul asupra acestuia va rămâne ferm în mâna președintelui francez.
Cu toate acestea, nu ar fi un mare impediment pentru că Uniunea se află astăzi, tehnic vorbind, sub o umbrela nucleară tripartită: americană, franceză și britanică, cel mai serios arsenal fiind evident în mâna americanilor, la comanda președintelui Statelor Unite.
Un arsenal nuclear care să aparțină Unuinii Europene este o chestiune suficient de dificilă pentru a nu fi luată în discuție prea curând, dar revenind la francezi, ei bine, ei sunt până la urmă și singura putere europeană, membră a UE, care deține un arsenal nuclear și mai mult decât atât, are acest arsenal cu totul independent de Statele Unite.
Britanicii dețin și ei rachete balistice intercontinentale la bordul submarinelor din clasa “Vanguard”, dar rachetele sunt americane ca și întreaga secțiune a rachetelor de pe submarine, britanicii fiind responsabili doar pentru fabricarea încărcăturii de luptă, a bombelor termonucleare propriu-zise.
Teoretic, fiecare submarin “Vanguard” (patru unități active) ar putea să aibă la bord 16 rachete Trident II D5, dar se pare că în realitate navele au la bord mai puține.
Francezii în schimb sunt 100% autonomi: submarinele lor, rachetele lor, bombele lor termonucleare, fără să depindă de nimeni cu nimic.
Cu destul de mulți ani în urmă, Franța se baza pe o triadă nucleară: rachete intercontinentale lansate de la sol, din buncăre speciale, submarine cu rachete intercontinentale și rachete de croazieră ASMP-A cu încărcătură nucleară lansabile de către avioane Mirage 2000N și Rafale.
Între timp, rachetele intercontinentale cu baza la sol (ICBM) au fost scoase din dotare și Franța are în prezent patru submarine lansatoare de rachete SLBM din clasa “Triomphant”, fiecare cu câte 16 rachete M 51. Fiecare rachetă, la rândul ei, poate fi dotată cu până la zece încărcături de lupta independente.
Pe zona rachetelor de croazieră ASMP-A, Parisul ar dispune de 50 de astfel de arme.
Teoretic, arsenalul francez ar fi suficient pentru a descuraja orice atac asupra UE, însă este la limită, atât timp cât cele patru submarine nu sunt active toate în același timp și cel mai probabil maximum două nave ar putea fi pe mare, iar rachetele de croazieră sunt vulnerabile atât în faza de pre-lansare (avionul poate fi doborât) cât și în faza de zbor independent, deși ASMP-A este creditată cu o viteză care ar putea atinge Mach 3.
Oferta franceză, deși mai mult simbolică deocamdată, este și singura disponibilă Europei în lipsa americanilor, atât timp cât britanicii depind de Washington în materie de rachete.
Asta nu înseamnă că alte țări membre ale UE nu își pot dezvolta propriul lor arsenal nuclear destul de repede. Evident, Germania are această capabilitate, Italia poate și ea etc. Este foarte adevărat că pentru a începe un astfel de program de la zero este nevoie de mulți bani, atât în domeniul dezvoltării vectorilor de transport – rachete intercontinentale, cât și al dezvoltării și fabricării armelor nucleare în sine.
Deși teoretic toată lumea știe cum se fabrică, detaliile nu sunt chiar atât de publice și ai nevoie de infrastructură, capacitatea industrială, miniaturizarea încărcăturii de lupta, dezvoltarea rachetei. Francezii știu cum se face și ar fi posibil ca alte țări europene, cu ajutor francez, să treacă mai repede și mai ieftin peste începutul de program, reușind să dezvolte capabilități de descurajare nucleară într-un termen relativ scurt.
Deocamdată stăm și ne uităm la circul de peste ocean, ne întrebăm cum au putut americanii să voteze un astfel de individ și deși există destule circumstanțe atenuante pentru votanții lui Trump, lucrurile tot sunt greu de explicat.
Sperăm totuși să nu fie nevoie ca țările UE să-și dezvolte singure arma termonucleară, dar așa cum arată astăzi lucrurile cine ne poate garanta ceva din partea americană?
GeorgeGMT