Politically correctness (PC), sau corectitudinea politica in traducere, este o sintagma din engleza americana care a intrat rapid in circulatia internationala. Are la baza ideea ca oamenii ar trebui sa aiba grija sa nu se exprime sau sa actioneze intr-un fel in care ar putea sa ofenseze, sa excluda, sau marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajati social sau discrmimnati.
Mai direct – am invatat sa folosim rrom in loc de tigan, ca sa fim PC. DEX-ul din 2012, a fost adaptat pentru a deveni Politically correct si a eliminat o serie de semnificatii peiorative ( 30 cuvinte legate de tigan).
Tot asa s-au schimbat definitiile pentru homosexualitate si chiar iubire – care numai este un sentiment de dragoste fata de o persoana de sex opus, ci fata de o persoana.
Ca origine, curentul este considerat cu origini neo-marxiste, egalitatea intre toti – Scoala de la Frankfurt.
In opinia mea este vorba de toleranta, intelegerea si grija fata de cei care nu sunt ca tine, sau ma rog, asa era initia…
Poate cu unele exceptii, aceste idei sunt la baza majoritatii religiilor. In prezent insa cred ca Politically corectness a luat-o razna ca si ideea de comunism. Chiar daca teoretic este buna, in aplicarea practica este aproape utopie si e greu de pus in practica, mai ales cand se face abuziv.
Aplicarea excesiva a PC, a adus Europa in actuala situatie, valuri de imigranti si atentate peste atentate. Aceasta atitudine fals umanitara de PC, a fost interpretata de altii ca o slabiciune si speculata la maxim, a ajutata la „innrobirea” majoritatii de diferite soiuri de minoritati.
Reactia populatiei la exagerarea PC, este ca in orice democratie consolidata, votul.
Englezii au votat BREXIT si americanii Trump, deci impotriva PC.
Exista teama de alunecare catre extreme, care sunt de fapt o opozitie a PC. Asa apar homofobia, islamofobia, xenofobia si alte fobii aferente…
O caracterizare interesanta este ca Politically correctness este o forma de intoleranta foarte periculoasa, intru-cat este deghizata sub forma tolerantei.
S-a intamplat si la noi dupa alegeri. Domnul aflat in fruntea partidului care a castigat alegerile, si-a inchipuit brusc ca a fost o victorie personala, adica a invins EL, singur, deci este Alesul!! Totdeauna politicienii sunt mai vulnerabili la atacul colegilor si asta e de cand lumea. Domnul respectiv, care nu putea sa fie prim ministru din motive de legalitate, s-a gandit ca poate sa exercite functia si in acelasi timp sa fie cu spatele acoperit, prin metoda proxy.
Pentru asta si-a ales o persoana vulnerabila (dintr-o minoritate) care trebuia sa fie total dependenta de vointa sa si care sa nu ii pericliteze visele de preamarire.
A gasit victima care parea perfecta pentru el: femeie. turcoaica, musulmana, casatorita cu un sirian, fina lui. Si s-a mai gandit domnul respectiv ca da lovitura de imagine pentru Romania: singura tara din UE cu un prim ministru musulman, in plus si femeie.
Un politician de astfel de anvergura nu poate pune pe primul loc decat interesul national, ca de aia a fost votat partidul sau.
Parea lovitura perfecta, bazandu-se pe Politically correctness, adica intoleranta totala fata de orice critica a unei persoane dintr-o minoritate. O oferta de nerefuzat! Si a functionat! Toata mass media s-a napustit sa sustina PC, adica pe respectiva doamna.
Nu mai conta nimic, decat sa fi politically correct.
Adica nu ai voie sa critici o persoana dintr-o minoritate, fiindca daca o faci esti naspa! Reflexele formate de PC au functionat din plin. Am auzit inclusiv comentarii de genul: suntem in sec XXI, ce credeti , ca se rasuceste Stefan cel Mare in mormant ca avem prim ministru o turcoaica? Comentarii facute de celebri formatori de opinie!!
Deci domnul de la partid a stiut sa foloseasca reactia”intelighientei” la asa zisa corectitudine politica.
Presedintele a spus nu, in stilul caracteristic, adica fara explicatii. Toata lumea buna a fost bulversata . Sa ne aduca domne dovezi, ca altfel nu e politically correct.
Neamtul, alt minoritar a tacut. Ce putea sa spuna? Ca Romania e membra NATO si ca Erdogan a luat-o razna, ca Rusia si Turcia impreuna cu Iranul vor sa imparta Siria condusa de un dictator considerat criminal de razboi (de unii), ca avem la portile EU cateva milioane de migranti in majoritate sirieni? Ca noi nu avem armata si depindem de umbrela NATO? Toate atentatele sunt facute de islamisti extremisti ? Ca sotul doamnei si amicii de-ai lui au fost de mult luati in colimator de SRI, unii chiar arestati si expulzati?!
Asta ne mai trebuia cand Trump declara ce declara.
Oricum nu conta decat ce isi dorise omul cu mustata, profitand de Politically correctness. Parca era o reprezentatie cu un magician ce scoate un porumbel alb din joben.
Chiar credea ca suntem asa de toleranti si binevoitori, sau a fost o schema ieftina de smecherie tipic romaneasca? Dupa o campanie electorala atacand nume ca Julien sau Klaus, ca nefiind romanesti, domnia sa a venit cu un nume greu de pronuntat. Mi-a trebuit ceva timp pana sa inteleg ca e vorba de o doamna.
Imi pare rau pentru ce a suferit respectiva, dar asa e joaca.
Asa crede politicianul roman ca ii pacaleste pe toti si intern si extern, ca de aia e smecher!
Cred ca domnul respectiv a uitat proverbele izvorate din intelepciunea milenara a poporului roman.
Unul suna cam asa, adica politically correct: de ce ti-e frica nu scapi !
Mai jos e un pamflet ce circula pe net despre Politically correctness:
„Predau șah la unele școli din Occidentul progresist. Am mereu cu mine o tablă de demonstrație, pe care arăt copiilor funcția diferitelor piese și explic regulile de mutare. Copiii, între 7 și 10 ani, băieți și fete, de toate etniile și culorile.
– Deci, incep eu lectia, la șah avem 16 piese albe și 16 negre, care sunt asezate dupa cum vedeti aici…Albul mută primul și…
Un băiețel mai închis la culoare întrerupe:
-E intotdeauna așa? Albul mută mereu primul?
-Da, răspund eu și vreau să continui. Și putem să mutăm ori un pion ori…
-Nu e corect, întrerupe un altul. Ar trebui să mute amândoi primii, sa să mute negrul primul.
– Asta e regula, cineva trebuie să mute primul, albul e doar o culoare oarecare, nu e nimic superior in sine, incerc eu sa depasesc momentul. Cea mai importantă piesă de la jocul de șah este regele…
Clasa murmură. O fetiță ridică mână.
-Mama mi-a zis că regina e cea mai importantă piesă.
-Nu chiar, zic eu cu blândețe, regina e și ea foarte importantă, ca să știți, de fapt, regina este cea mai puternică piesă din joc….
Copiii par mulțumiți cu asta, mai ales fetele afișează un zâmbet de satisfacție.
-Regina e foarte puternică pentru că poate muta ca o tura și ca nebunul.
Fetele protestează.
-Cum puteți spune că o regină joacă la fel ca un nebun?
-Așa este jocul, nu l-am inventat eu, incerc eu sa ma apar. Nebunul este această piesă (o arăt) care merge în diagonală.
Copiii protesteaza.
– Nebun este un cuvânt urât. Nu e frumos să râdem de cei cu dizabilități mentale.
– Bun, dacă nu vă place “nebun”, să știți că în engleză se cheamă “episcop”, ca la biserică. Putem să îi spunem “episcop”, daca vreți.
Alte proteste, si mai intense.
-Dumneavoastră ne vorbiți acum de religie, noi suntem la o școală laică.
-Ok, Ok, încerc să îi calmez, atunci păstrăm numele de nebun. Nu, sau mai bine, bufon. Bufonul care făcea pe rege să râdă. Așa e bine? O să îi spunem bufon.
Copii se calmează. Putem mergem mai departe.
-Cum spuneam, chiar dacă regina e cea mai puternică piesă, totuși regele e cel mai important, pentru că dacă se pierde regele, s-a terminat partida, ai pierdut. Uite, regele este această piesă, care are o cruce pe coroană.
– Crucea este un semn religios, intervine o fetita. De ce nu are o semilună? Sau nici un semn? Cred că ar trebui să îi scoatem crucea, ca să nu ofensăm pe cei de altă religie. Așa am învățat la orele de educație civică.
Mă uit prin clasă și văd un băiat cu figură orientală.
-Cine se ofensează, dragii mei? Mohamed, așa te cheamă, da? Te simți ofensat de această cruce de pe capul regelui?
Băiețelul mă privește confuz.
-Ce înseamnă ofensat, dom’ profesor?
-Ofensat înseamnă supărat. (Mă minunez de mine însumi, ce repede îmi găsesc sinonimele…). Este cum te simți atunci când un alt copil îți ia prăjitura sau jucăria favorită, poftim!
-Eu nu am prăjitură și nici jucărie. Eu sunt venit din Siria.
Trebuie să schimb vorba, discuția asta nu prevestește nimic bun.
-Așadar, sa revenim la rege…
-Există un singur rege? Întrerupe un băiețel blond.
-Unul pentru fiecare culoare. Unul negru și unul alb. La fel și cu reginele. Una albă și una neagră.
-Nu se poate să fie doi regi albi sau două regine albe? întrerupse iar o fată.
-Nu, zic eu categoric.
Un murmur de dezamăgire.
-Păi nu e corect. Noi știm că există și familii cu doi tați sau cu două mame. Ar trebui să se poată.
Încep să îmi pierd răbdarea.
-Uite, la șah este așa. Șahul s-a inventat într-o țară străină, acum foarte mult timp, și așa era pe atunci.
-Păi poate atunci erau mai înapoiați, și femeia nu avea drepturi, și nici cuplurile de același sex, dar acum nu mai este așa. Nu trebuie să mai existe discriminare.
Ar fi bine să trec să explic alte piese, care nu posedă sex, și nici religie. Regele cu cruce și regina m-au băgat în bucluc.
-Așa, deci, continuăm. O altă piese specială este calul. Calul are avantajul unic că poate sări peste alte piese. Un nebun – adica bufon – nu poate avansa aici, la h3 (arăt pe tablă), dacă un pion îi blochează calea. În schimb, calul poate să sară direct de la g1 la f3. (arăt mișcarea).
– Dar nu e corect. Are un avantaj special. Nu este egalitate fața de celelalte piese.
– Da, așa este, zic eu încurcat, dar e normal să îi acordăm unele drepturi, pentru că este singurul animal din joc. Regele, regina, bufonii, pionii – sunt toți oameni, turnul este un obiect, calul este singurul animal. Trebuie să compenseze si el într-un fel.
-Așa da, se luminează copii.
-Dar, dom profesor – sare un alt băiat – nu e corect să exploatăm animalele, mai ales la război. Ele nu au nici o vină pentru conflictele între oameni.
Uf, ce lungă a devenit ora asta! Poate reușesc să scap cu o schimbare de nume, cum am făcut cu nebunul.
-Dacă nu vă place să îi spuneți cal, atunci îi spunem “cavaler”.
Copiii simt că e doar un truc de-al meu, sa scap ieftin.
-Dar cavalerul e cineva călăre pe un cal. Asta inseamna ca chinuim animalele.
Simt că explodez.
-Cal, cavaler, măgar, ce contează? Trebuie să îi spunem într-un fel! Avion e bine, că tot zboară peste ceilalți?
-Da, da! E bine așa. Avion e bine.
Și iata cum calul a ajuns avion. La explicarea capturii, a fost relativ simplu:
-Deci aici, in poziția asta, calul alb, adică avionul, a capturat, adică a luat prizonier un nebun, adică un bufon negru.
-Cum adică prizonier? Ce se întâmplă cu bufonul?
-Nimic, nu mai joacă mai departe. A plecat. A părăsit câmpul de bătălie.
-Aha, se luminează copiii – adică e un fel de refugiat.
-Refugiat! Perfect! Asta e cuvântul potrivit. Merci.
Ajungem în fine să povestim despre pioni.
-Ăștia mici, de aici din față, sunt pionii. Ei sunt un fel de soldați, care avansează în teritoriul inamic. Dacă un pion ajunge cumva pe ultima linie, se poate schimba în regină. Într-o partidă de șah, am putem avea – dacă toți pionii se schimbă în regină, 9 regine alba pe tablă.
Fetele se înfurie, fac gălăgie, iar băieții își ascund un zâmbet de satisfacție.
-Un singur rege și 9 regine???
Mă salvează soneria. Copiii își strâng caietele, băieții mă salută cu respect, fetele ies îmbufnate din clasă.
Întreb un băiat:
-Ce oră ați avut înainte de ora de șah?
-Am avut literatură și am discutat despre desenele animate ale lui Walt Disney. Doamna profesoară ne-a explicat cum Disney a fost rasist, islamofob și misogin. De ce Albă ca Zăpada era albă, de ce în Aladin hoțului i se tăia mâna, de ce in Lion King nu a fost prezentat nici un om african….
Acum înțeleg. Sunt intr-o scoala scoala modernă..Îmi strâng catrafusele și părăsesc școala. Mă bucur că lecția s-a terminat la timp. Tocmai urma să explic o poziție de mat în care albul ar fi sacrificat regina. Nu știu dacă aș fi scăpat întreg….”