Iar lucrurile devin un pic hilare din punct de vedere economic.
Mai clar, daca o tara crede ca va intra in razboi intr-un viitor cat de cat previzibil (sa spunem 5-10 ani) are o foarte mare dilema: cand sa inceapa, chiar si partial, mobilizarea economiei pentru razboi?
Lucrurile sunt de fapt foarte complicate si extrem de riscante. Daca incepi mobilizarea prea din timp, lucrurile treneaza, economia sufera puternic si te poti trezi ca in pragul razboiului ai o economoie sleita de puteri si in pragul falimentului. Daca incepi prea tarziu te prinde inamicul doar partial mobilizat si poti avea necazuri la fel, sau chiar mai mari.
Prin mobilizarea economiei se inteleg cateva chestii relativ simple: alocarea unui procent mare din buget pentru nevoile militare, incorporarea, fie ea si partiala sub forma de armata teritoriala neprofesionista, a unui mare numar de cetateni, mobilizarea partiala a economiei nationale pentru productia de razboi, plus multe altele.
Alocarea de resurse financiare pentru inarmare aduce dupa sine o cerere mai mare de personal militar, solde, locuinte, pregatirea trupelor, depozite si intretinere pentru tehnica de lupta etc, dar una peste alta ai parte de costuri fixe enorme care odata pornite numai pot fi oprite.
Incorporarea oamenilor in armata, fie ea si partiala, iti trage forta de munca din economia civila si iti creste costurile cu manopera destul de exponential. In plus, odata ce acei oameni sunt luati in armata isi cam pierd slujbele.
Mobilizarea economiei nationale pentru razboi se face exclusiv pe banii statului. Daca te hotaresti ca dintr-o fabrica de tractoare sa faci una de tancuri ai parte de costuri foarte mari dar si de o problema in viitor. Cate tancuri sa fabrici si in ce cadenta? Si daca razboiul nu vine acum, ce faci cu ele, pentru ca uzina trebuie sa produca, iar tancurile se pot dovedi perimate dpdv tehnic.
Dar in realitate, pregatirea unei natiuni pentru razboi este un lucru de o enorma complexitate si odata ce ai pornit pe acea cale greu sa mai dai inapoi. Macar din acest punct de vedere atacul preventiv este de preferat pentru ca ai sansa sa ataci cand crezi tu de cuviinta. Desi nici inamicul nu este orb si surd…
Aici deschidem o mica paranteza, daca prezumtivul inamic intelege ce faci si vede ce eforturi mari depui pentru pregatirea de razboi, poate ataca inainte ca tu sa fii gata, sau dimpotriva, te lasa cativa ani sa-ti epuizezi resursele economice si cand ramai fara suflu, te ia de gat…
In cazul polonezilor, contractele de achizitie sunt cu totul si cu totul de neinchipuit. Discutam despre achizitia a sute de tancuri de te si gandesti daca Polonia are destule echipaje pentru ele. Despre baze de intretinere, depozite de piese, carburanti nici nu mai merita discutat.
Dar merita luata in considerare situatia reala din linia frontului, acolo unde un tanc nu merge la lupta doar impreuna cu alte tancuri ci insotit de batalioane de MLI-uri si TBT-uri, in functie de tipul unitatii unul sau doua astfel de batalioane la unul de tancuri.
Iar in spate vin alte batalioane: geniu, intretinere (aici este mare balamuc: combustibil, piese de schimb, motoare, mecanici etc), munitie, artilerie (astia vin cu propria munitie, propriul combustibil, propria intretinere etc), anti-aeriana, aviatia de lupta, hrana si multe altele. Asa ca atunci cand cumperi 54 de tancuri (58 de tancuri per batalion in cazul polonezilor), sa spunem, cumperi de fapt inca cateva sute de vehicule si mii de oameni, pe langa echipajele tancurilor in sine.
Dar cand te arunci la 250 de Leopard 2, + 200 de Abrams si sute de K2, atunci eu ce sa cred, ca in armata poloneza doar arma tancuri va avea in compunere zeci de mii de oameni?
La artilerie la fel, sute de obuziere auto-propulsate pe senile, sute de lansatoare de rachete sol-sol americane si sud-coreene, basca cele produse de Polonia. Cate lansatoare de rachete sol-sol vor fi in armata poloneza? Cateva sute, peste o mie? Cate rachete sol-sol sa ai in depozite?
Sigur ca un argument ar fi ca se cumpara sa fie acolo, dar o parte vor fi stocate…
Serios?! Pai lucrurile nu merg asa, mai ales in cazul tehnicii de lupta noi. Aici nu discutam despre rachete (orice tip) pentru ca acestea sunt special proiectate pentru stocare ci despre tancuri, MLI-uri, radare etc, chestii care sunt al naibii de pretentiose la stocare, mult mai pretentioase decat Abramsurile americane tinute in desert.
Aici discutam despre sisteme mecanice care in mod regulat trebuie pornite, sisteme hidraulice foarte sensibile, senzori, chiar si senile. Ori ca sa le poti tine gata de lupta ar trebui rotite in dotarea unitatilor active, ori asta costa enorm, practic intregul parc de tancuri, sa luam un exmplu, trebuie sa fie la cheie.
Si mergem mai departe cu avioane (F 35A, F/A 50 si F 16), elicoptere in curand, AH 64 Apache – 96 de unitati. Cat costa sa tii operationale peste 150 de avioane militare de lupta si sa le mai dotezi cu rachete, bombe ghidate, piloti, tehnicieni, baze aeriene, stocuri pentru piesele de schimb si macar 160 de ore de zbor/an/pilot?!
In privinta celor 96 de Apacheuri, probabil ca si americanii isi fac cruce, mai ales ca ora de zbor pe Apache este destul de ridicata, conform britancilor, dar daca mai pui si armamentul, personalul, piesele de schimb, infrastructura de la sol poti ajunge la niste cifre cu totul monumentale si mai ales nesustenabile dpdv economic.
Daca ne uitam cu un pic de atentie pe structura de forte care va rezulta in urma programelor de achizitie, fortele armate poloneze par a fi croite, macar la nivelul trupelor terestre, pe profil american, ceea ce o fi de dorit dpdv operational dar probabil ca se va dovedi imposibil de realizat din punctul de vedere al bugetului alocat.
Varsovia a anuntat ca bugetul apararii ar putea urca spre 4% din PIB in 2023, dar acest lucru este aproape de nesuportat pentru o economie nationala daca discutam despre o alocare pe multi ani. Ok, americanii n-au probleme, dar ei isi fabrica singuri intregul arsenal, asadar banii alocati (oricat de multi ar fi) merg si invart economia americana, platesc salarii si taxe catre americani, dar evident ca nu acesta este cazul Poloniei, unde marea majoritate a achizitilor militare vin din import.
Cat timp va suporta economia poloneza un astfel de stres? Nu stiu, ceea ce mi se pare insa evident este ca 3% nu este o cifra indestulatoare pentru ceea ce Varsovia doreste sa faca, cu atat mai mult cu cat mai sunt programe de dotare de anuntat, in marina de exemplu.
Si cu toate acestea, Polonia va cumpara sisteme Patriot in valoare de 15 miliarde de dolari. 48 de unitati de lansare, 644 rachete anti-racheta PAC 3 MSE si 12 radare noi, la 360* LTAMDS. Asta dupa ce vor cheltui alte cateva miliarde de dolari pentru sistemul AA cu raza medie bazat pe racheta CAMM.
In lumea dotarii cu sisteme de armament problema n-a fost niciodata achizitia in sine. Faci rost de bani, cumperi ce-ai nevoie, adevarata provocare vine dupa aceea pentru a tine respectivele sisteme in stare de operativitate. Ai nevoie de personal permanent pregatit, munitie, unitati militare adecvate, piese de schimb si de o crestere a personalului. Iar in unele cazuri, cum ar fi tancurile, achizitia sistemului in sine este doar inceputul pentru ca ai nevoie de alte sisteme complementare intru sustinere celui dintai.
Si in cazul Patriot este la fel, bateria principala are nevoie de sisteme SHORAD si VSHORAD, de o retea de descoperire timpurie pentru tintele care vin la joasa altitudine, eventual de protectie aeriana. Mai departe iti trebuie rachete, tehnicieni, radare de rezerva, unitati militare pentru depozitare, intretinere si sustinerea unitatii de foc in timpul luptei.
Daca numaram doar achizitiile de tehnica de lupta te sperii un pic, daca insa ne apucam si numaram cele necesare sustinerii in lupta a achizitiilor principale te apuca urlatul, pentru ca asa cum spuneam, un “amarat” de batalion de tancuri – 54 de unitati, are nevoie de sute de alte vechiule pentru functionare, iar daca bagi batalionul la stocare, tot la stocare trebuie sa ai si vehiculele de sprijin direct sau indirect, pentru ca fara ele degeaba ai batalionul de tancuri.
Asadar, ce stiu sau ce vad polonezii si numai ei? Ori poate au febra cumparaturilor cu cardul de credit…
GeorgeGMT