U 212
Referitor la o viitoare achizitie de submarine noi pentru marina poloneza toata lumea ar fi nemultumita.
Motivul proastei dispozitii generale este procedura prin care Polonia vrea sa achizitioneze 2 submarine, cu o optiune pentru un al treilea. Daca acum ceva timp se zvonea ca Polonia ar urmari sa inchirieze doua submarine aflate in uz, situatia a evoluat si noul obiectiv este achizitia a doua submarine noi.
Marii favoriti sint germanii de la (ThyssenKrupp Marine Sytems) TKMS/HDW cu U212, la capitolul “si altii” fiind trecuti francezii de la DCNS cu Scorpene.
Vestea bomba a venit din partea Ministerului Apararii care a anuntat ca U212 nu a indeplinit cerintele stabilite prin caietul de sarcini. Si totusi acolo unde este vointa se gaseste si posibilitatea: tranzactia va putea totusi continua! Polonezii au gasit solutia salvatoare: au constituit o comisie care va cerceta cum a fost posibil ca cerintele operationale poloneze sa pice la testul cu U212. Sau invers.
Candidatul este de familie buna asa ca mai merita o sansa, doua, oricate va fi necesar.
Procedura de achizitie, catolica precum Papa adica complet neortodoxa, este urmarita intr-un cor de vaiete de francezi care amintesc pe diferite tonuri si in diferite articole ca si ei ar avea ceva de vandut si nu le convine sa stea pe bara atatea ture cat e necesar ca germanii sa iasa pe locul intai. Intr-un articol din 2012 francezii examinau dansul polonez: a fost trimis mai intai un RFI la care au primit oferte atat din partea germana (U214, la acel moment) cat si franceza (Scorpene) insa s-au orientat rapid spre o negociere directa cu germanii, ceea ce ar incalca procedurile de achizitii militare din UE.
Stransi cu regulamentele UE, polonezii au facut o pirueta si, dupa putin timp, au anuntat ca revin la procedura de achizitie prin competitie, DCNS primind astfel de doi bani speranta.
In timp ce francezii faceau miscari de incalzire pe margine, germanii semnau cu polonezii o intelegere de cooperare care cuprindea, printre altele, si un capitol referitor la infiintarea unei autoritati comune de operare a submarinelor. In practica asta conferea germanilor titlul de favoriti semi-oficiali in competitie. Un raport neoficial mentiona chiar posibilitatea ca Germania sa furnizeze Poloniei doua submarine U212A printr-un acord de leasing, ocolind astfel complet procedura de achizitie anuntata.
Intr-un final desi varianta asta a fost abandonata, germanii si-au consolidat imaginea de furnizori preferati, aflati in pole-position pentru cererea de oferte estimata sa fie lansata in 2014.
Apoi a aparut vestea legata de neconformitatea U212 cu cerintele caietului de sarcini dar, pana sa deschida DCNS sampania, polonezii gasisera deja solutia cu pasta corectoare iar U212 e din nou in cursa. Desi DCNS inca pastreaza sanse teoretice, in realitate, conform unei alte analize, germanii sint dati drept castigatori, avand in vedere acrobatiile arbitrilor polonezi.
Francezii remarca un lucru pe care nu l-au observat atunci cand achizitiile militare mergeau bine in toata Europa dar care iese in evidenta acum: Polonia a cumparat avioane din SUA, tancuri din Germania, rachete din Israel, coopereaza in domeniul transportoarelor cu Finlanda, in domeniul tancurilor cu Regatul Unit si in domeniul obuzierelor auto-propulsate din nou cu Israelul (aici in dauna directa a francezilor de la Nexter), pe scurt cumpara de la oricine cu exceptia Frantei.
Cum Polonia a ramas cam singura tara europeana care mai achizitioneaza (sau are in plan achizitia, ca sa fim corecti) diferite echipamente militare, Franta a inceput sa fie foarte atenta la atitudinea si mesajele transmise de cel mai mic membru al Triunghiului de la Weimar. Cu mult mai atenta decat atunci cand a incheiat contractul pentru navele de tip Mistral cu Rusia, ignorand protestele polonezilor si nu numai ale lor.
Polonia nu a uitat si se pare ca nici nu a iertat pana acum episodul si, luand aminte la sfatul lui Chirac, nu pierde nici o ocazie sa taca si sa taie firmele franceze de pe lista furnizorilor de echipamente militare.
Facand o paranteza: alti mici nemultumiti din lumea constructorilor de submarine sint suedezii de la Kockums, detinuti de aceeasi germani de la TKMS care au ajuns astfel in pozitia de a avea in portofoliu doua divizii constructoare de submarine aflate in competitie directa: Kockums si HDW.
Momentul de rascruce l-a constituit competitia lansata de Singapore, germanii torpiland ofera diviziei suedeze prin anuntul facut de TKMS catre autoritatile din Singapore conform caruia suedezii nu au capacitatea tehnica de a finaliza proiectul A26, care va cunoaste astfel intarzieri si depasiri de costuri, oferta alternativa fiind, bineinteles, un membru al familiei U212/214.
Suedezii au ajuns pana in punctul in care incearca sa-si salveze contructorul prin schimbarea proprietarului si atragerea SAAB in locul TKMS.
Revenind la polonezi si planurile lor legate de achizitia de submarine din Germania, se pare ca Norvegia ar fi in cautarea unui partener cu care sa imparta costurile unei achizitii comune. Legaturile dintre Norvegia, Polonia si Germania in domeniul operarii submarinelor sint mai vechi: Polonia a primit intre anii 2002-2003 4 submarine uzate norvegiene (+1 spre a fi canibalizat pentru piese de schimb) din clasa Kobben care este o versiune a proiectului german U205. O viitoare achizitie care sa implice aceleasi parti ar multumi pe toata lumea.
Mai putin pe francezi, evident.