Abraham Lincoln si escortele sale!
…extrem de scumpe! Si nu ne referim aici la salariile si hrana celor 5600 de membrii ai echipajului unui Nimitz Class, sau la combustibilul pentru avioane si piese de schimb, ci doar la nava in sine.
Astfel anul viitor USS Theodore Roosevelt (CVN 71), va iesi din nou in larg dupa o revizie generala si o modernizare foarte extinsa. Pretul-3.2 miliarde de dolari! Adevarat ca nava a primit elice noi, i s-a schimbat practic intrega “insula”, a fost dotata cu o noua electronica, i s-a schimbat combustibilul nuclear, etc, dar totusi…3.2 miliarde de dolari, in timp ce noul portavion din clasa Ford, costa cam 7 miliarde de dolari!
Iar Roosevelt nu este chiar cel mai batran din flota, fiind lansat la apa in 1986, iar de atunci ca o medie, peste 500 de decolari si aterizari au avut loc lunar. Adevarat ca jumatate din an nava sta linistita la ancora, dar in momerntul in care iese in larg, mai ales in misiuni de lupta, numarul de catapultari poate depasi 100 pe zi.
Mentenenta unui astfel de tip de nava este foarte scumpa si ca timp si ca bani. Astfel 20% din viata unui portavion nucleara se petrece in santierele navale, acolo unde se executa menenenta. In cei 50 de ani, durata pentru care Nimitz class a fost gandita sa fie operationala, sunt programate 17 reveniri in santierele navale, pentru diferite tipuri de reparatii sau lucrari de intretinere si modernizari.
Din cele 17 reparatii prognozate, 12 sunt asa numitele Planned Incremental Availability (sau PIA), care se executa cu nava la apa si au ca scop: modernizarea, inlocuirea pieselor defecte, reparatii in caz de avarie sau in urma luptelor. Perioada necesara pentru o PIA variaza de la cateva luni, la maximum un an.
Un al doilea tip de interventie se numeste DPIA (Dry-docking Planned Incremental Availabilities) si dureza 1-2 ani. In acest caz nava trebui dusa intr-un doc uscat si costa in jur de un milliard de dolari.
In total aceste reparatii si modernizari pot depasi chiar si de doua ori pretul initial al portavionului si din acest motiv US Navy a renuntat la doua din cele 1a Battle Group, ramanand astazi cu doar 9 astfel de mini-flote.
Un Battle Group cuprinde, pe langa portavion, alte patru nave de escorta, doua distrugatoare si doua crucisatoare Ticonderonga, un submarin sau doua nucleare de atac si cateva nave auxiliare. In momentul in care portavionul este tras la mal, navele sale de escorta efectiv nu prea au ce face.
Asadar pretul constructiei unui singur portavion este chiar neimportant, fata de sumele necsare pentru a intretine acea nava, pentru navele sale de escorta, pentru grupul aerian care opereaza de pe portavion. Sumele sunt pur si simplu fabuloase si ne arata cat de departe este forta militara Americana fata de celelalte contracandidate. Rusii abia-abia isi permit un portavion de escorta, iar China abia acum isi incearca norocul cu portavion tot din clasa medie.
Pana cand o alta tara isi va permite sa opereze macar un singur Battle Group cu un portavion nuclear de 100000 de tone in centru, va mai trece in mod clar foarte mult timp.
Ca idee, un Ticonderonga costa inca un miliard de dolari, numai cosntructia, si o singura racheta SM-3 din sistemul AEGIS face cam 12 milioane de dolari. Daca mai adaugam si pretul unui singur submarin nuclear de atac, plus mentenenta intregii grupari de nave, ajungem la sume atat de mari, incat putem intelege cat de departe in fata este US Military, fata de noii pretendenti la suprematia militara mondiala.
Pentru ca totul se reduce pana la urma la banii si la capacitatea fiecarei tari de ai cheltui sau nu, pe arme.
Sursa: strategypage
GeorgeGMT