Cand m-am angajat la INMT (1986), inca nu terminasem facultatea, dar mi-au echivalat cumva primii ani si m-au angajat ca tehnician. Am avut nevoie de „acces la secret” (adica aviz de la secu’) si aveam paza militarizata, plus 8% spor la salariu (spor de secret).
Si m-au dat unde era mai interesant … asistenta tehnica prototipuri si prototipul in lucru atunci era P125 (TR -125).
Eram o echipa de 4 oameni (un inginer, doi mecanici si cu mine) care urmaream „produsul” la teste. Apartineam de „Colectivul” M3 care proiecta motorul … eram 22 de oameni (inclusiv desenatoarele, care trageau in tus desenele).
Echipa de asistenta tehnica avea un atelier separat, in care nimeni in afara de cei 22 nu avea acces si un ARO243 cu numar militar (de la FMGS) cu care faceam naveta aproape zilnic intre INMT, FMGS, „111” si Mihai Bravu unde era poligonul de teste.
Dupa vreo 2 ani de „stagiu” pe teren, am trecut la planseta (in acelasi colectiv), unde mi-am stricat ochii pana in ’91, lucrand la acelasi „produs” (asa-i spunea toata lumea, nu aveam voie sa pronuntam cuvantul tanc).
In atelierul nostru gaseai tot felul de minuni, de la motorul original Maybach 331 al Leopardului (releveuri la greu), pana la un motor de tanc american M60 (un Continental V12 racit cu aer). Cum si de unde l-au adus, nu stiu, stiu ca a venit cu un vapor, noi l-am luat din port). Chiar ar fi interesant de aflat ce s-a intamplat cu el, probabil a fost „reciclat” (era din aluminiu)…
Motorul era cu carter uscat (ca la avioane)…
Aveam 2 pompe de transvazare si un rezervor de ulei din care tragea pompa principala (cea care facea ungerea motorului). Au fost probleme cu dimensiunea si amplasarea bidonului (noi asa-i spuneam), erau vreo 60 de litri de ulei…
Responsabil cu „bidonu” era un inginer Mihai Minca… pescar….
Eram pe malul garlei duminica (sambata lucram), ne uitam la bambine si comentam…
– Da’ ai incercar sa….
-Da, nu merge…
-Hmmmm…
-Da’ daca-l pui pe dreapta, sub compresor?
-M-am gandit… dar dau de teava lu’ Stelica …
– Mda… si nu are unde s-o mute…
– Vezi ca misca !!!
Nu aveam desene in fata, eram la pescuit si motorul era in capul nostru… cu toate cotele…
Nu am nici un document de atunci, nici nu mi-a trecut prin cap, planurile sunt arhivate undeva si pe unele planse se gaseste si numele meu…
Mai tin minte cifre – nu cred ca au importanta – dar mi-au ramas in cap. Telefonul prietenei mele nu-l stiu acum, dar stiu ca P125 avea aleazul de 185 si cursa de 170 (cursa scurta, pistonul Mahle original de la Maybach 331), de aici si numele de 331 (3,31 litri/cilindru). Pe pistonul original scria : MTU – Motoren und Turbinen Union – MAN-Maybach-Merced Benz.
Am taiat pistonul felii ca sa facem releveul – forma interioara era ciudata – am folosit un pantograf cu palpator si am decupat din carton sectiunile, le-am cantarit ca sa determinam aria (stiam cat are cartonul in g/mc).
Nu se plictiseau neuronii … Si intre 1986 si 1991 am reusit sa reducem consumul specific de la 185 la 168 g/CP*h
🙂 Insa am avut mari probleme cu scurgerile de ulei, dupa cateva ore de functionare incepea sa curga. Dupa 1001 de referate explicative si 10746 de aprobari, am primit in sfarsit aprobarea pentru „elemente de etansare din import”. Cum am pus simeringuri nemtesti… a mers motorul ca la nemti 🙂 .
Adrian