În lunile august – septembrie 1947, la granița de vest a României au fost împușcate din ordinul comandantului Regimentului 10 Grăniceri circa 100 de persoane.
Victimele erau adulți, femei și bărbați, dar și copii. În raport este menționată o fetiță de cinci ani, împușcată de trei ori. Printre victime se găsește și un copil de doi ani. Victimele prezentate în raport au fost împușcate de la o distanță între 3 și 10 metri, iar altele din spate după ce căzuseră la pământ. Fiecare fusese împușcată de minim două ori. Unele dintre ele, cele nu muriseră în urma primelor împușcături, au fost omorâte după 5 ore ca o consecință a ordinelor date de ofițeri, cum este cazul lui Gavril Vass. Se remarcă și cazul a 9 germani care s-au „prezentat de bună voie la Pichet” cu scopul de a întoarce în România, după deportarea din Uniunea Sovietică. Aceștia au fost luați de soldați, duși în aproprierea frontierei și împușcați.
Deși documentul nu oferă prea multe informații despre contextul în care au avut loc aceste asasinate, se desprinde ideea că ele au fost o consecință a ordinelor date de comandant și a amenințărilor acestuia că dacă soldații din subordinea sa nu aveau să împuște pe cei care încercau să treacă frontiera, aveau să fie împușcați ei înșiși. După cum reiese din raport, asasinate similare au avut loc și în alte zone. Decidenții erau astfel militari de carieră, ofițeri ai Armatei române, iar executanții în cele mai multe cazuri soldați în termen.
Textul poate fi citit integral pe Facebook, sursa fiind Centrul de Consultanță Istorică. Un alt text, pe aceeași temă și cu aceeași sursă se găsește tot pe Facebook.