Domnul ministru al apararii patriei noastre dragi, Corneliu Dobritoiu, a anuntat in cursul zilei de joi, 25 octombrie, semnarea scrisorii de intentie catre omologul sau portughez pentru achizitia a 12 avioane F16 in uz (a cata mana, este deja un subiect ultra-comentat pe acest blog). Acest lucru inseamna demararea procesului de achizitie iar negocierea se va incheia cu semnarea acordului intre cele 2 guverne implicate.
Sursa: Blog Adelin Petrisor
Nu stiu daca acest comunicat se vrea o replica la anuntul vecinilor nostri bulgari, cu care ar fi trebuit, teoretic, sa achizitionam la comun un “nou” aparat de lupta (vezi si “Bulgaria va cumpăra 8 avioane de vânătoare”). Dincolo de vechimea avioanelor si de faptul ca aceste avioane vor intra in inzestrare abia din 2015-2016 (ma intreb daca portughezii le vor tine la sol pana atunci sau vor consuma in continuare din resursa si asa decimata, ramasa pentru “exploatarea” lor inca 20 de ani sub cocarde tricolore), este bizara suma totala vehiculata pentru contract.
Pana la urma pe ce se cheltuie cei 677 mil.$? Avioanele in sine ar costa 120 mil$ (potrivit declaratiilor domnului ministru 12bucati x10 mil.$), hai sa zicem ca piesele de schimb si inspectia mai costa inca 100 mil$ si poate antrenamentul de baza al personalului de intretinere si al pilotilor in Portugalia inca vreo 60-80 mil$ (cifra scoasa din burta, tinand cont ca pachetul de antrenament avansat pentru piloti in SUA este estimat la 40 mil$. per pilot, in Portugalia fiind totusi mai ieftin, desi este probabil vorba de un numar mai mare de specialisti ce trebuiesc formati), maxim 100 mil$!
Armele sunt evaluate si achizitionate separat, inghitind inca 100 mil.$ minim, si infrastructura separat, cu cele aproximativ 14 mil.$!
Upgrade nu este prevazut, sau cel putin asta declara la TVR1 acum o luna domnul ministru, nivelul Bk. 15 (botezat impropriu “40”) fiind considerat suficient pentru politie aeriana!
Cu rezerva unei estimari gresite ale unora dintre costurile prezentate mai sus, suntem foarte curiosi ce este deci inclus in diferenta de 357 mil$?
Asta ca sa nu mai pomenim de faptul ca, incetul cu incetul, cheltuielile insumate legate de aceasta achizitie se apropie 900 mil.$! Daca se va continua acest trend in urmatoarele luni, pe masura ce “negocierile progreseaza”, ne vom apropia de 1 mld. $, pret care deja se aproprie de o oferta de 24 de avioane noi a unuia dintre competitori, cu offset si finantare avantajoase incluse, precum si de oferta de avioane second-hand din stocurile armatei americane, cu revitalizare si upgrade la nivel BL 50/52 inclus. Logic, cu cat parcul de avioane este mai redus, cu atat costurile pe bucata cresc, multe din cheltuielile de achizitie si trecere pe alta tehnologie nefiind direct proportionale cu numarul de aparate, insa mai este si altceva, care ne scapa in acest moment!
Ca recapitulare, situatia actuala legata de achizitia avionului multirol este rezultatul unui lung sir de amanari si decizii neinspirate (ca sa nu le numesc rau-voitoare) ale factorilor nostri de decizie de-a lungul a cel putin ultimilor 7 ani. In aceasta perioada putem spune ca s-au pregatit scandurile cosciugului aviatiei de lupta autohtone prin evitarea angajarii unei licitatii deschise pe oferte si ocolirea cu multa sarguinta a discutiei si necesitatii impunerii offset-ului ca una dintre cerintele de baza ale achizitiei, in paralel cu reducerea numarului de avioane necesare de la 110, cate MIG-21 Lancer aveam in dotare si care ar fi fost cifra optima pentru a mai detine o forta aeriana, la 72, apoi 48 (minimul necesar), 24 si in cele din urma 12 avioane. Desi la inceput se vorbea de avioane noi, cerintele s-au redus la un mix de avioane noi si la mana a doua, apoi s-a vorbit doar de aparate la mana a doua ca in cele din urma sa se semneze inceperea procedurii de achizitie pentru avioane ce pot fi considerate la mana a 3-a.
Colectivul Romania Military a lansat deja o petitie – O petitie pentru avioane multirol noi, o petitie pentru demnitatea noastra – prin care sustine achizitia de avioane de lupta noi, negociata cu offset si finantare avantajoasa, solutia pe care o consideram cea mai adecvata atat pentru aviatia noastra de lupta, pentru industria romaneasca de aparare, in curs de desfiintare, dar si pentru ansamblul economiei romanesti care are nevoie disperata de infuzie de capital si tehnologie pentru a crea mii de locuri de munca in aceste vremuri grele. Si nu ne vom resemna pana cand primul avion de lupta achizitionat isi va aseza rotile pe solul romanesc!
Doamne ajuta!
Marius Zgureanu