A fost se pare Georgia (MBDA susține, fără însă a putea să ofere amanunte ca sistemul VL Mica – integrat în anumite țări cu Mistral 3 – se află în dotare a încă patru națiuni), care a semnat prin 2015 un acord cu MBDA, pentru achiziția unei baterii plus două radare de la Thales (GM 200 şi GM 400). Georgienii au mers chiar mai departe și și-au dezvoltat un mix între radarul VL Mica si rachetele Python 5 israeliene. Se mai ştie că Georgia a luat un împrumut în valoare de 82,82 mil. euro (90,26 mil.$) de la Societe Generale prin agenţia franceză de asigurări pentru import-export Coface. Sursa menţionată susţine că din aceştia, 77,63 mil. euro (84,61 mil.$) au fost destinaţi achiziţionării sistemului AA:
- 52,65 mil. euro (57,4 mil.$) destinaţi sistemelor radar şi posturilor sistemului de conducere a luptei produse de Thales Raytheon Systems;
- 24,98 mil. euro (27,23 mil. $) destinaţi bateriei VL Mica a MBDA.
Azerbaidjanul pare a fi ajuns şi el la un acord prin care Baku ar urma să cumpere din Franța sistemul anti-aerian SHORAD VL Mica.
Deocamdată nu se cunosc nici prețul agreat, nici numărul de unități sau rachete avute în vedere. Ce știm este că azerii vor beneficia de sistemul standard VL Mica, adică vor dispune atât de Mica IR (rachetă ghidată în infraroșu) cât și de varianta RF (ghidare radar).
O baterie VL Mica standard cuprinde un centru de comandă „Tactical Operations Center (TOC)” sau „Platoon Command Post (PCP)”, un radar 3D și trei până la șase lansatoare (cu câte patru rachete fiecare).
Practic, o baterie VL Mica ar dispune de 12 până la 24 de rachete (IR sau RF). Conform celor de la armyrecognition un singur radar/centru de comandă poate angaja simultan până la 10 ținte și poate lansa opt rachete în 10 secunde.
Informaţia contrazice într-o oarecare măsură informaţiile pe care RoMilitary le are direct de la MBDA: astfel, sistemul combate varii ameninţări, inclusiv rachete de croazieră, într-un arc de cerc de 360 de grade fiind eficient pe raze de la 1 km până la peste 20 km. Un lansator mobil terestru cu patru rachete poate angaja 4 ţinte diferite în 6 secunde, sistemul fiind conceput special să facă faţă atacurilor la saturaţie. Evident, MBDA nu a făcut, şi nici nu va face vreodată public numărul real de ţinte pe care sistemul îl poate administra simultan.
Informaţia armyrecognition potrivit căreia un TOC poate administra simultan până la 10 ţinte este într-o oareşcare contradicţie cu cerinţa minimală ca radarul să poată urmări 100 de ţinte simultan. Sistemul de comanda si control prioritizeaza țintele, angajându-le în ordinea gradului de periculozitate si de natura tintei (ținta cea mai apropiata va fi atacata prima), cu rachete Mica sau Mistral.
De remarcat că racheta MICA este una de tipul „trage și uită”, odată lansată își caută și urmărește singură ținta, fără a avea nevoie de ghidarea radarului de la sol, întregul sistem fiind gândit pentru respingerea unui atac la saturație, atunci când un număr mare de vectori inamici (avioane, rachete de croazieră, rachete anti-navă, elicoptere etc) atacă spațiul apărat de sistem.
Întreaga baterie de șase lansatoare poate fi controlată, în luptă, de doar doi, trei militari.
Ca să vă aduceți aminte…
VL Mica (integrata cu Mistral 3) se află pe lista scurtă și pentru dotarea Armatei Române cu sistemul SHORAD, alături de germanii de la Diehl cu rachetă IRIS-T (tot în două versiuni și câte opt rachete per mașină lansatoare), americanii cu NASAMS 2/AMRAAM-Sidewinder-HAWK-ESSM și israelienii cu sistemul Spyder MR (Python 5 și Derby).
GeorgeGMT