La reuniunea din 8 februarie 1971, membrii Prezidiului Permanent al Comitetului Central al Partidului Comunist Român au analizat un articol şi un document militar elveţian mai puţin obişnuite, ambele fiind publicate de Henri Trüb la Geneva, la 16 ianuarie 1971.[1] Redactorul-şef al revistei săptămânale „Voix Ouvrière”[2], editată de Partidul Muncii din Elveţia, îşi intitulase articolul astfel: „Provocarea imbecilă a unui colonel – teoriile din «Cărticica roşie» aplicate la manevrele armatei elveţiene”[3].
Agenţia română de presă „AGERPRES” a tradus articolul respectiv pentru informarea autorităţilor comuniste de la Bucureşti şi a explicat în titlul buletinului său informativ faptul că „Partidul Muncii [din Elveţia – nota P. Opriş] protestează împotriva desemnării României ca eventual agresor împotriva Elveţiei”[4].
În studiul nostru ne-am propus să prezentăm situaţia militară în care se afla România în anii ’60 şi mai multe detalii despre rolul pe care îl avea România în cadrul Organizaţiei Tratatului de la Varşovia pe Teatrul de Acţiuni Militare de Sud-Vest al alianţei respective. Totodată, analizăm pe larg greşelile lui Henri Trüb din articolul său şi poziţiile diplomatice ale României şi Elveţiei – state care nu au o graniţă comună, distanţa dintre frontierele cele mai apropiate ale acestora fiind de circa 1100 km (pe şosea).
Articolul domnului Petre Opriș poate fi citit integral pe Contributors.