Câteva date despre cum şi-a integrat Polonia flota de F-16 cumpărată de la americani
Prezentat ca un succes strategic şi economic, contractul de achiziţie a celor 48 de avioane F-16 noi americane de către Polonia, se pare că are numerose probleme ce ţin de costurile foarte mari de operare, de cele pentru asigurarea logistică şi mentenenţă dar mai ales de instruirea piloţilor polonezi.
Conţinutul materialului de mai jos, face parte dintr-o prezentare făcute de oficiali polonezi în cadrul unei dezbateri despre problemele legate de integrarea F-16 în Polonia.
Instruirea piloţilor prost planificată
În 2003, Polonia a cumpărat 48 de avioane de luptă F-16. Primul avion a aterizat la baza aeriană din Krzesiny în noiembrie 2006. Livrările au fost finalizate în 2008. Trebuia ca piloţii Forţelor Aeriene Poloneze să fie instruiţi în SUA, însă organizarea a fost deficitarp astfel încât, în 2010, Polonia avea tot atâţia piloţi instruiţi câte avioane achiziţionase. În 2012 Forţele Aeriene Poloneze trebuiau să aibă 72 de piloţi istruiţi. Deşi acum pregătirea acestora are loc în Polonia, FA poloneze au planificată şi aprobată posibilitatea de a instrui piloţi în SUA până în 2015 (dar nu mai mult de 3-4 pe an). Doar 6 piloţi au fost instruiţi în Polonia până la sfârşitul lui 2011.
Mentenanţa avioanelor nu este încă integrată în Polonia
În ciuda diverselor planuri de a crea un centru de servicii în Polonia, în cadrul companiei WZL-2 Bydgoszcz, până în prezent Polonia nu şi-a dezvoltat capacitatea de a întreţine avioanele în ţară. De aceea, e nevoie ca mai multe componente ale avionului să fie reparate în SUA. Până la sfârşitul lui 2010, aproximativ 800 de componente au fost trimise înapoi producătorului (ceea ce înseamnă o medie de 200 de componente pe an). Producătorului îi ia 100-110 zile să repare componentele. Mai mult decât atât, problema transportului şi a administrării ocupă atât de mult timp încât se ajunge ca o componentă stricată să nu fie utilizată o perioadă de 216 zile, în medie.
Rata de funcţionalitate/operativitate a avioanelor F-16 este scăzută
Forţele Aeriene poloneze estimează că rata de funcţionalitate a avioanelor F-16 este undeva între 65-70%. Asta înseamnă că doar 30 din cele 48 de avioane sunt pregătite de luptă. Surse neoficiale susţin că doar 10 din cele 32 de avioane de la baza aeriană Krzesiny sunt pregătite de luptă. Un raport a arătat că, în 2007, un avion F-16 se strica la fiecare 7 ore de zbor (în medie).
Costuri mari pentru pregătirea bazei aeriene şi instruirea personalului de deservire
Modernizarea bazei aeriene din Łask şi pregătirea ei pentru a găzdui 16 avioane F-16 a costat aproximativ 840 milioane de zloţi (aproximativ 400 milioane de euro). Din noiembrie aici va staţiona şi un detaşament al USAF cu avioane F-16, detaşament destinat pregătiri piloţilor polonezi. Conform standardelor americane, Polonia are nevoie de 1.100 de tehnicieni pentru întreţinerea celor 48 de avioane de luptă F-16. Costul pentru instruirea unui tehnician în SUA se ridică la 300.000$.
F-16 cu prea multe defecţiuni tehnice
Problemele legate de fiabilitatea avioanelor F-16 poloneze a început încă de când acestea erau în drum spre Polonia. Unul dintre avioane a fost nevoit să efectueze o aterizare de urgenţă în Keflavik, Islanda, în drumul său dinspre SUA. Generalul Błasik, la vremea aceea Comandantul Forţelor Aeriene Poloneze, a spus că au fost descoperite 1.117 defecţiuni la cele 31 de avioane F-16 livrate Poloniei în 2006 şi 2007.
– 281 defecţiuni au fost descoperite la primirea avioanelor, în timpul reviziilor efectuate la bazele aeriene din Polonia;
– 393 defecţiuni au fost descoperite în timpul întreţinerii operaţionale a avioanelor;
– 343 defecţiuni au avut loc în timpul zborului, 4 dintre ele provocând aterizarea de urgenţă a aeronavelor.
Alături de cele 48 de avioane, Polonia a primit din partea SUA şi un lot de pneuri defecte, ce fuseseră anterior refuzate de Grecia.
Pe 17 ianuarie 2008, unul din avioanele F-16D, cu numărul 4079, efectua un zbor standard de antrenament, la 10.000 m altitudine. Deodată, pilotul a pierdut controlul avionului, care a început să efectueze diverse manevre necontrolabile. Pilotul a recăpătat controlul la altitudinea de 8.000 m. Această situaţie periculoasă a fost cauzată de o defecţiune de software. În mod surprinzător, Maiorul Rogus, ofiţerul de presă al Forţelor Aeriene Poloneze la acea vreme, a spus că în manualul avionului F-16 era menţionată şi acceptată posibilitatea unei pierderi bruşte de 2.000 m altitudine.
Probleme legate de realizarea offset-ului
În cadrul Offset-ului oferit de americani (în valoare de pesnte 4,5 miliarde dolari) era inclusă şi sprijinirea vânzării a câte 100 de avioane poloneze modelel M18 şi M28, împreună cu modernizarea celor din urmă. Se apreciază că SUA a blocat contractul negociat anterior pentru exportul a 10 avioane M28 către Indonezia, prin dezvăluirea de informaţii false, conform cărora Malaezia a cumpărat un număr similar de avioane la aproape jumătate din preţul cerut Indoneziei.
La începutul realizării offset-ului, a fost luată în considerare posibilitatea producerii carcaselor sistemelor de recunoaştere în Polonia. În final, sistemele au fost produse în Israel.
Experţii sunt de părere că până acum nu a existat niciun transfer real de tehnologie între SUA şi Polonia, în partea ce privea aviaţia militară.
În loc de concluzii
Contractul polonez a presupus, în linii mari, achiziţia a 48 F-16 noi, (F-16 C/D Block 52+) ultimă generaţie tehnologic, la pretul de 3,2 miliarde USD, obţinându-se un offset de 6 miliarde USD (investiţii directe americane în economia Poloniei).
Întrebarea care se poate pune în acest context este legată de intenţia României de a achiziţiona 9-12 avioane F-16 la mâna a treia de la portughezi: Dacă la polonezi dupa 8 ani tot nu s-a reuşit integrarea completă, la noi pentru că discutăm de avioane vechi de 30 de ani, nu cumva până le integram acestea nu mai sunt bune de zburat iar tot efortul financiar si uman e irosit aiurea?
Comentariu RomaniaMilitary
F 16 the Second and the Third!
Asa cum vedem din articolul colegiilor de la Infomondo.ro, situatia F-16 in Polonia nu este deloc roza si prezinta multiple probleme, atat financiare, cat si administrative, sa zicem. Daca in Polonia, o tara cu mult mai bine asezata din punct de vedere politic, militar si economic, decat noi, astfel de probleme apar, la ce ne putem astepta noi, mai ales in cazul unor avioane la mana a treia?!
Daca flota poloneza are un atat de scazut procent de diponibilitate, pe avioane noi, daca au avut atat de multe probleme cu calitatea avioanelor si a pieselor, la ce ne putem astepta noi de la niste avioane vechi de atatia ani si ani?!
Daca Polonia cu 48 de aparate nu isi permite sa-si intretina flota la ei acasa, sau sa-si pregateasca pilotii, cum ne vom descurca noi cu 12 aparate?! RoMilitary si-a exprimat, inca de la anuntul facut pentru avioanele portugheze, parerea ca nu vom putea sa intretinem avioanele in Tara si nici capacitatea de a ne pregati noi piloti, nu o vom avea.
Cat ne vor costa reparatiile facute peste mari si tari, cat ne vor costa pilotii pregatiti in afara?! Adica problema nu este neaaparat costul in sine, ci daca ne vom permite sa-l achitam? Si sper ca ati remarcat si costurile cu pregatirea unei singura baze aeriene pentru a gazdui F-16. Asa cum am scris tot timpul, avionul in sine nu este o problema, dar noi trebuie sa facem achizitia cu suficienta de multa minte, incat nu numai sa ne recuperam banii, dar sa facem in asa fel incat prin banii platiti pe avioane sa ne asiguram in viitor si posibilitatea de ale opera tehnic si financiar.
Iar aici ne intoarcem mereu la offset. Investitile compensatorii nu numai ca ne pot ajuta sa recuperam banii platiti pe avioane, dar ne vor ajuta sa le si operam, asta pentru ca respectivele investitii, vor continua sa alimenteze bugetul statului si dupa ce vom achita creditul initial si poate la fel de important, vor atrage alte si alte investitii, vor crea multe locuri de munca, iar romanii in loc sa primeasca ajutor social de la stat, vor plati ei catre bugetul de stat sume mari de bani.
In mod sigur problemele poloneziilor isi vor gasi pana la urma rezolvarea, nu este usor nici pentru ei sa implementeze un sistem de armament atat de complex, cum este un avion de vanatoare, cu o tehnologie cu totul diferita de tot ce au operat polonezii pana acum.
Problema este insa in cazul nostru! Daca avioanele noi au astfel de dificultati, cum ne vom descurca noi cu cele vechi?! Si daca pe polonezi amenajarea unei singure baze i-a costat sute de milioane de dolari, de ce avem noi impresia ca in Romania costurile vor de cateva milioane ?! Renteaza sa platim sute de milioane, bani pe care clar ca nu-i avem, pentru o mana de avioane vechi?! Banii pe care ii vom scoate din buget, vor lasa Armata fara nici un ban pentru alte achizitii sau modernizari, iar in loc ca achizitia sa fie amplu sprijinita de un offset zdravan si de dezvoltare economica, ne va secatui pana la epuizare ultimele resurse financiare, iar rezultatul se va numara in cateva avioane care vor zbura cat de cat.
OK nu avem bani, da nici mintea nu ne da afara din casa. Daca Romania doreste cu ardoare F-35( iar acesta este un vis deocamdata, din aceeasi colectie cu halucinatiile), alta prostie propagandistica care nu face decat sa ascunda dezastrul din spatele F-16 sh, atunci sa cumparam 24 de avioane, indiferent de la cine, dar sa fie macar avioane noi si cu offset. Altfel cum isi poate inchipuii cineva ca RoAF va zbura F 16 la o ora de zbor de 10-14000 de dolari, cand noi nu zburam nici MIG-ul 21 care costa de 3-4 ori mai putin?! Si nu-l zburam nici pe vremea cand nu aveam probleme cu resursa, ca nu aveam bani, dar acum, in plina criza economica, Romania isi permite sa arunce sute de milioane, si imi pastrez ideea ca voom sari de un milliard, pe niste avioane vechi, fara nici o compensare economica?!
Adica vom avea o compensare. Conform cu raspunsul primit de Romania Military, de la MApN, compensarea/offsetul va fi cam asa:
“Am primit de la MInisterul Apararii Nationale urmatorul raspuns si il comunicam colectivului Romania Military cu privire la achizilia avioanelor multirol pentru Fortele Aeriene :
– achizitiile pentru aparare se deruleaza intr-un sistem integrat in concordanta cu doctrina si cerintele fortelor arrnatei, precum si cu resursele avute la dispozitie;
– principalele obiective ale achiziliilor pentru aparare sunt: mentinerea unui inalt nivel al cercetarii pentru aparare, imbunatatirea participarii industriei nationale la realizarea programelor de inzestrare, orientarea spre sisteme de arme care indeplinesc standardele de interoperabilitate ale NATO;
– pentru achizitiile desfasurate, Ministerul Apararii Nationale respecta legislatia in domeniul achizitiilor si cea privind operaliunile compensatorii;
– in negocierile care se vor purta pentru achizifia de avioane F-16 aflate in uz la Fortele Aeriene Portugheze, in cadrul pachetului de suport logistic aferent acestora, se va solicita realizarea de operatiuni compensatorii avand in vedere respectarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 18912002, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Ministerul Apararii Nationale este interesat de implicarea industriei nationale in
inzestrarea armatei si de asigurarea, in plan national, a mentenanlei sistemelor si echipamentelor militare.”
Raspunsul vine, daca nu ma insel, de la Secretariatul General al Guvernului, in urma unor intrebari puse de noi pe seama achizitiei de avioane.
Acum sa trecem la problema defectiunilor si a pieselor de schimb. Daca avioanele poloneze, care sunt noi, se defecteaza destul de des si au o problema cu fiabilitatea, la ce ne putem astepta noi de la niste avioane cu 20-30 de ani mai batrane?! Bineinteles cu defectiuni mai multe si mai dese, numai ca daca reparatiile la piese dureaza zeci de zile, pana la 200, atunci avem doua optiuni: ori tinem avioanele la sol si le canibalizam, adica din 12 vor zbura 4-6 bucati, ori facem un stoc serios de piese de schimb. Stocul de piese este insa extrem de scump.
Cei care ati fost cu masinile in service, mai ales cele straine, stiti foarte bine despre ce vorbesc: nimeni nu tine piese pe stoc, ci la nevoie le comanda direct la producator. Si stai frate dupa o piesa de iti vine sa urli. Asta se numeste eficientizare de costuri. Saab-ul a gasit o solutie la aceasta problema printr-un depozit de piese comun, tuturor operatoriilor europeni de Gripen. Astfel toata lumea pune bani, procentual cu numarul de avioane, iar cand au nevoie de o piesa, o primesc imediat din depozitul comun, contracost desigur, insa imensul avantaj este dat de faptul ca fiecare tara are la dispozitie un depozit cu de toate, la doar o fractiune din banii pe care i-ar cheltui daca fiecare si-ar face propriile stocuri. Practic platesti piesa, numai atunci cand ai nevoie de ea, o primesti imediat, nu trebuie sa stai 200 de zile in asteptare cu avionul in sopron, sau sa bagi sute de milioane de euro intr-un depozit propriu de piese.
In aceste conditii ramane intrebarea: la cat de saraci suntem, chiar ne permitem sa aruncam, efectiv ultimele resurse financiare, pe niste avioane extrem de vechi, fara nici o compenasre a cheltuieliilor?! Suntem noi neam cu arabii din Golf, sau pur si simplu nu ne dam seama ce facem?!
GeorgeGMT