Urla democratia in astia…se vede dupa fetele lor luminoase!
Americanii s-au hotarat in sfarsit sa-i ajute pe nevolnicii lor aliati, rebelii sirieni, Iranul are un nou presedinte, Hezbollahul isi face de lucru prin Siria, iar Israelul sta cu ochii pe totii si pe toate. In acest timp Moscova arata “pisica” oricui este dispus sa ajute la “democratizarea” Siriei cu prea mult aplomb, promitand „multe si cornute” in caz de neintelegerea mesajului sau pasnic 🙂 .
Americanii pe de alta parte sunt gata sa ajute rebeliunea dar inca nu sunt siguri cum s-o faca. Faza cu “no-fly-zone” a mers in Libia, dar foarte greu daca nu imposibil sa repete figura si pe taram sirian, iar ajutorarea rebelilor prin livrari directe de arme este sau poate deveni o mare problema pentru viiitorul Varului Sam, care se poate trezi cu proprile sale arme in cap, intr-un timp foarte scurt.
Asadar “sa ajutam poporul sirian in nazuintele sale spre democratie si sa le luam gazul”, isi zice Varu’ nostru de peste ocean, dar cum sa-i ajute si mai ales pe cine si cu ce?!
Bineinteles ca rebelii nu au astfel de fineturi politice pe cap, pentru ca pe capul lor s-a instalat foarte confortabil Assad cu Hezbollahul de mana si le tot da la turloaie, de li s-a umflat splina rebelilor de atata fuga! Daca totusi cineva i-ar intreba cam ce vor ei, raspunsul ar fi foarte simplu si concis: interdictie aeriana, avioane NATO care sa-i bombardeze pe loialisti ziua si noaptea, armament cat mai modern, sisteme AA, munitie, instructori, tancuri, nave de lupta si daca s-ar putea si deranjul n-ar fi prea mare si o divizie doua de marines…
Numa’ ca spre deosebire de Libia sistemul antiaerian sirian este ceva mai bine pus la punct, astfel ca inainte ca avioanele americane sa poata asigura suport la sol, ar fi nevoie de o campanie de cateva zile pentru a scoate din joc AA-ul sirian. SUA are posibilitatea sa faca acest lucru de pe teritoriul Iordaniei sau al Arabiei Saudite, dar aici intervine dreptul de veto al Rusiei si Chinei, asa ca deocamdata se cauta solutii.
In acelasi timp trupele guvernamentale castiga batalie dupa batalie, alaturi de aliatii lor din Hezbollah, ba au fost semnalati si ceva nord-coreeni prin zona, ajutandu-si aproapele sirian si loialist, ca poate le vine si lor randul. Se poate observa, poate pentru prima oara dupa caderea URSS, cum tarile considerate de americanii “democratizabile” sunt din ce in ce mai dispuse sa-si asigure una alteia ajutor, atunci cand varu’ Sam crede ca le-a venit randul la libertate, egalitate si fraternitate. Ba se pare ca au inteles perfect sensul termenului de “fraternitate”. Siria este sprijinita de Iran, Rusia si China, dar si Hezbollahul a intrat in lupta, cu rezultate spectaculoase as zice, Coreea de Nord isi face si ea simtita prezenta prin zona, nu stim inca sub ce forma, iar Irakul a inceput sa le dea la cap cu un deosebit simt de raspundere rebeliilor sirieni, permitand in acelasi timp fluxul constant de materiale si oameni dinspre Teheran spre Damasc.
Astfel se poate observa ca episodul libian, in care europenii si americanii au tabarat pe o singura tara, nu da semene ca s-ar repeta si in scenariul sirian, aici unde “astia mici si rai” s-au prins ca daca se unesc nu mai sunt asa de mici, dar pot deveni mult mai rai.
Israelul pe de alta parte, dupa “discutia” avuta cu Moscova pare ca sa mai linstit un pic si desi mai sunt unele tiruri razlete de rachete spre terioriul sau, Iersualimul nu mai pare atat de dornic sa se ia de carlionti cu sirienii loialisti, poate din calcule politice, poate si din cauza Moscovei si asteapta sa vada ce se intampla.
Iar daca ne uitam la situatia in care a ajuns proaspat “eliberata” Libie, ajungem la concluzia fireasca ca “democratizarea” tarilor arabe, merge din dezastru in dezastru. Dupa distrugerea Libiei si dupa numarul foarte mare de morti, asa-zisul guvern libian nu are nici o treaba cu controlul tarii, in fata bandelor formate in timpul razboiului si care acum refuza sa depuna armele. Astfel razboiul civil din Libia s-a transformat intr-o lupta intre bande pentru suprematie. Unde o fi castigul libienilor de rand, este foarte greu de vazut si cand anume Libia va deveni o democratie veritabila, in care drepturile omului sa fie respectate si nivelul de trai sa ajunga macar la nivelul din era Kadaffi, este greu daca nu imposibil de spus.
Iar exemplul libian face ca rezistenta impotriva rebelilor sirieni sa fie foarte sustinuta, dar din punctul meu de vedere occidentalii au foarte mult tupeu si ipocrizie cand discuta despre “democratizarea” Siriei, atat timp cat avem in fata exemplul Libiei si mai ales atat timp cat se stie foarte bine ca majoritatea rebeliilor n-au nici o treaba cu democratia, ci dimpotriva incearca sa impuna in Siria un regim mult mai autoritar decat a avut Assad, iar in acest regim Sharia este la loc de cinste. Rezultatele “libertatii” castigate in nordul Africii se pot vedea foarte usor in Tunisia, una dintre cele mai liberale tari inainte de “primavara araba”, si unde acum femeile au fost condamnate la inchisoare doar pentru ca si-au cerut dreptul fundamental de a umbla imbracate cum doresc…halal democratie.
Sursa: strategypage
GeorgeGMT