Sa facem cunostinta cu alti membri ai familiei vecinului din ce in ce mai apropiat, Rusia. Pe langa submarinele din clasa Varshavyanka, a carei istorie intortocheata a fost prezentata deja aici , Rusia isi va intari Flota Marii Negre prin intrarea in serviciu a 6 noi fregate din clasa Admiral Grigorovich.
Cunoscuta sub codul de Proiect 11356, noua clasa de fregate face parte din venerabila familie Krivak, mai precis este o versiune derivata din clasa Talwar, proiectata special pentru exportul in India. Cele sase unitati sint construite la santierul Yantar din Kaliningrad si planul initial prevedea intrarea in serviciu intre 2014 si 2016, cu lansarea primei unitati in 2013.
Desi in prezent sint in diverse stadii de constructie 5 unitati, prima lansare se lasa asteptata si programul intrarii in serviciu va fi cel mai probabil amanat insa, daca pana acum santierul avea de onorat si comanda de export pentru India, de acum incolo se va concentra pe finalizarea navelor destinate Flotei Marii Negre, asa ca e posibil ca intarzierea sa nu fie foarte mare.
Trecand peste insiruirea seaca a detaliilor tehnice, care pot fi gasite aici, cel mai important lucru de remarcat este atentia pe care au acordat-o rusii apararii anti-aeriene.
In mod traditional punctul vulnerabil al navelor rusesti din ultimile decenii ale Razboiului Rece si, prin extensie, a celor pastrate inca in serviciu, apararea anti-aeriana slaba raportata la dimensiunea navelor, facea ca unitatile de suprafata ruse sa fie foarte vulnerabile in fata rachetelor anti-nava folosite de flotele NATO.
Ca o consecinta neprevazuta, acest fapt a dus la o stagnare a dezvoltarii sistemelor anti-nava occidentale, de la sfarsitul Razboiului Rece inregistrandu-se relativ putine evolutii in acest sector, cu exceptia notabila a aparitiei NSM si a unor modernizari incrementale, mai mult sau mai putin esentiale, a RBS15, Exocet si Harpoon.
Ar fi fost de asteptat ca rusii sa continue traditia si sa aleaga pentru o clasa de nave relativ mici, cum sint fregatele Proiect 11356, SA-N-9 (varianta navala a Tor), o evolutie a clasicului SA-N-4 (OSA navalizat). Insa in locul unui SHORAD, s-a ales un sistem anti-aerian cu raza medie, SA-N-12 Shtil-1, foarte similar cu standardul naval NATO, Raytheon ESSM. Alegerea merita sa fie studiata cu atentie, concluziile putand fi folositoare si altora.
Desi SA-N-12 si SA-N-9 au aproximativ aceeasi raza de actiune efectiva impotriva rachetelor anti-nava, in jur de 12-15km, SA-N-12 ofera o raza de actiune mult mai extinsa impotriva avioanelor si elicopterelor, de circa 30 de km. Ar fi si primul indiciu ca se urmareste constructia unor fregate capabile sa asigure protectia unei grupari navale si care sa poata distruge inclusiv platformele de lansare ale adversarului. Se reduce astfel amenintarea reprezentata de elicopterele inarmate cu rachete anti-nava usoare, de tip Sea Skua.
Atacurile de saturatie au fost luate de asemenea in calcul si pentru prima data rachetele Shtil vor fi lansate din silozuri verticale, spre deosebire de sistemul cu magazie si brat lansator instalat pe versiunea vanduta Indiei, ceea ce va mari viteza de lansare a rachetelor. Tot in acelasi scop, nava va primi patru radare de control al focului MR-90 Orekh, numarul tintelor angajate simultan fiind astfel crescut.
SA-N-12 Shtil-1
In final, chiar daca este anuntata instalarea sistemelor CIWS mai vechi Kashtan-M, exista si posibilitatea inlocuirii acestora cu mai modernele Pantsir-S1, asa cum se planifica pentru portavionul Admiral Kuznetsov. Pana la definitivarea primei nave, detaliile raman inca in ceata.
Daca se ia in calcul si capacitatea de a lansa rachete de croaziera Klub-N ar rezulta ca navele Proiect 11356 sint cel putin echivalente fregatelor europene FREMM si, pe hartie, superioare oricaror nave similare din Marea Neagra, aici avand in vedere fregatele turcesti din clasa Barbaros (MEKO-200) sau clasa G (Oliver Hazard Perry modernizate). Diferenta dintre brosurile producatorilor rusi si realitatea din teren e cea dintre teorie si practica, insa deocamdata nu exista dovezi ca acestia ar exagera prea mult performantele Shtil-1 sau Klub.
Odata cu lansarea celor 6 submarine din clasa Varshavyanka si a celor 6 fregate Grigorovich, echilibrul militar Rusia-NATO (adica Turcia) la Marea Neagra se va modifica, Turcia avand inca avantajul numeric dar Rusia avand avantajul calitativ si fiind in plin proces de extindere a flotei.
Daca impotriva submarinelor rusesti pare sa existe un plan al NATO de contracarare a lor, nu exista nimic similar conceput pentru a neutraliza amenintarea noilor nave de suprafata si se pare ca unicul plan avut in vedere e speranta in capacitatea industriei ruse de a depasi la infinit termenele de livrare.
Tehnomil.net