Oficialii din cancelaria Angelei Merkel sunt preocupati cat de aproape a ajuns NATO in fata unui conflict cu Rusia, datorita relatiei foarte tensionate dintre Moscova si Ankara: “Fortele armate ale celor doua state sunt ambele implicate in luptele de la granita turco-siriana, in unele cazuri la doar cativa kilometrii una de alta”, spune un oficial NATO.
Relatia dintre cele doua state, odinioara prietene, s-a deteriorat cand Turcia a doborat un avion de lupta rusesc la sfarsitul lui noiembrie 2015, Putin raspunzand printr-o alianta neoficiala cu kurzii sirieni pe care presedintele turc i-a facut responsabili de seria de atentate care incepea atunci sa zguduie tara, turcii raspunzand prin bombardarea pozitiilor kurde din Siria si amenintand cu interventia terestra!
Intr -un efort de a preveni escaladarea conflictului de catre Turcia, ministrul de externe luxemburghez Jean Asselborn a declarat:
„NATO nu isi poate permite sa fie tras intr-o escaladare militara cu Rusia, ca urmare a recentelor tensiuni dintre Rusia si Turcia.” Dupa cum se vede Luxenburgul este un adevarat cal troian al Rusiei in UE si NATO, daca tinem cont si de declaratiile lui Jean-Claude Juncker.
Oficiali de la Berlin si Bruxelles sustin ca Ankara ar putea fi responsabila de o posibila escaladare, Turcia neputand invoca tratatul NATO. Articolul 4, din tratatul fondator al aliantei, acorda statelor membre dreptul la consultari : ,,Partile se vor consulta ori de cate ori, in opinia vreuneia dintre ele, este amenintata integritatea teritoriala, independenta politica sau securitatea oricareia dintre parti.”
Turcia a invocat odata acest articol in conflictul sirian, rezultatul fiind stationarea de rachete Patriot la granita siriana din estul Turciei. Dar consultarile cerute imediat dupa doborarea bombardierului rusesc au fost unele foarte reci, Turcia nealegandu-se practic cu absolut nimic.
Articolul decisiv, cu toate acestea, este articolul 5, care garanteaza ca un „un atac armat impotriva uneia sau mai multora dintre ele, in Europa sau in America de Nord, va fi considerat un atac impotriva tuturor partilor si, in consecinta, sunt de acord ca, daca are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, in exercitarea dreptului la autoaparare individuala sau colectiva, recunoscut prin art. 51 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite, va sprijini partea sau partile atacate, prin realizarea imediata, individual si impreuna cu celelalte parti, a oricarei actiuni pe care o considera necesara, inclusiv folosirea fortei armate, in vederea restabilirii si mentinerii securitatii in spatiul Atlanticului de Nord.
Orice astfel de atac armat si toate masurile adoptate ca urmare a acestuia vor fi imediat aduse la cunostinta Consiliului de Securitate. Aceste masuri vor inceta dupa adoptarea de catre Consiliul de Securitate a masurilor necesare pentru restabilirea si mentinerea pacii si securitatii internationale. „
Dar ministrul de externe al Luxemburgului, domnul Asselborn, noteaza : „garantia este valabila numai atunci cand un stat membru este in mod clar atacat.” Cat de clar ramane insa de discutat…
Ankara a fost deja mustrata dupa doborarea avionului SU 24 la granita turco-siriana, diplomati NATO vorbind de o reactie exagerata din partea turcilor. „Trebuie sa evitam asemenea incidente pe viitor, trebuie sa evitam asemenea situatii si accidente care sa scape de sub control”, a avertizat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
Presedintele francez Francois Hollande a subliniat necesitatea de a preveni un conflict intre Moscova si Ankara. „Exista un risc de razboi intre Turcia si Rusia”, a declarat acesta intr-un interviu acordat postului de radio France International.
Iar Berlinul este de acord. „Noi nu vom plati pretul pentru un razboi inceput de turci”, a declarat un diplomat german. Deoarece deciziile luate de Consiliul Atlanticului de Nord, organismul de decizie primar al NATO, trebuie sa fie intotdeauna unanime, este de ajuns ca o singura tara sa-si exercite drepturile sale de veto, acesta adaugand ca nu se va ajunge atat de departe: exista un acord larg raspandit cu SUA si majoritatea celorlalti aliati ca situatia Turciei va fi analizata cu raceala.
Oricum, alianta este compusa din 28 de membri, nefiind o singura minte atunci cand vine vorba de Rusia.
Pe de o parte sunt acele tari care odata ce au suferit sub hegemonia rusa: Polonia, Republica Ceha si cele trei tari baltice. Ele sunt in favoarea unei linii dure impotriva Moscova si considera ajutorul SUA ca un factor de descurajare in fata lui Putin.
Un al doilea grup este mai pro-rus, in primul rand din motive individuale – in cea mai mare parte economice. Din grup faca parte Bulgaria si Romania (?! – asa apare in articolul original) , Slovacia si Ungaria. De exemplu, premierul ungar Viktor Orban a cerut ridicarea sanctiunilor europene impotriva Rusiei in mai multe ocazii. Guvernul grec, sub conducerea lui Alexis Tsipras, fiind, de asemenea, pro-Rusia.
NATO: Unelta de presiune asupra Turciei
Asta e ceea ce face ca situatia atat de complicata. Pana in prezent, atunci cand se refera la necesitatea intarii frontierei maritime in Marea Egee (in problema refugiatilor), Turcia a vorbit mult, dar a facut putin. Motiv pentru care Merkel a adus NATO in patrula la granita dintre Turcia si Grecia. Oficial, scopul aliantei fiind cel de supraveghere si combatere a traficantilor, dar in realitate scopul prezentei grupului de nave al NATO este acela de a spori presiunea asupra Turciei si de a face imposibila pozitia – pentru oficialii guvernamentali turci – care pretinde ca Ankara nu are cunostinta de punctele de pe coasta de unde refugiatii isi lanseaza barcile.
Cu nava germana Bonn in frunte, flota NATO are rolul de a determina punctele de pornire a barcilor cu refugiati si rutele pe care acestia le folosesc. Datele vor fi apoi folosite pentru a forta autoritatile turce sa blocheze punctele de lansare, spun oficialii NATO. In mod ideal, navele trebuie sa aiba contact in timp real cu vasele de paza de coasta din Turcia.
Moscova si -a dat seama cat de sensibil e jocul facut de Merkel. Politicile cu privire la refugiati ale cancelarului german au facut-o dependenta de Erdogan, un om care nu a fost in mod traditional deosebit de preocupat de drepturile omului. Nu ca lui Putin insusi i-ar pasa, dar Kremlinul este fericit ca poate sa profite de situatie pentru o victorie in dreptul propagandei.
Astfel navele NATO, in loc sa sprijine macar moral Turcia, au fost trimise in Egee ca sa-i atraga atentia.
Asadar stransi uniti pe langa steagul NATO?! Da, da mai cu fereala si… mai discutam.
Articol publicat in Der Spigel pe 19 februarie 2016.
PS Inca imi mai aduc aminte, si devin brusc foarte vesel, cum unii dintre voi – cei care comentti pe aici – ma intrebau ce ar fi trebuit sa faca Romania daca rusii ar fi trecut cu avioanele pe deasupra teritoriului nostru. Acum va intreb eu: ce ar trebui Romnaia sa faca?!
Ionut B.