Panzerhaubitze 2000 sau cum cunoastem cu totii obuzierul german PzH 2000 are necazuri de fiabilitate in Ucraina, astfel ca ucrainenii s-au plans Bundeswehr-ului ca daca PzH-urile sunt folosite la mare intensitate (cadenta de tragere) le apar tot felul de mesaje de eroare si, una peste alta, trebuie service.
Dupa discutii intre cele doua parti, germanii au comunicat ca o cadenta de 100 de lovituri pe zi este considerata o rata de foc foarte mare, o folosire de mare intensitate, si de aici problemele. De asemenea ucrainenii ar fi folosit munitii speciale incercand sa loveasca tinte la distante mari, iar acest lucru ar fi contribuit si el la defectiunile aparute.
Problemele au aparut mai ales la sistemul de incarcare. PzH 2000 poate atinge tinte pana la 30km cu proiectile normale, 40/56 de km cu proiectile de tip ERFB/ V-LAP (proiectile asistate de motoare-racheta).
In acelasi timp, ucrainenii au admis ca se prea poate ca ei sa traga mai mult de o suta de proiectile pe zi. Astfel, germanii s-au angajat sa trimite piesele de schimb necesare, iar guvernul de la Berlin face diligentele necesare pentru ca un centru de intretinere si reparatii sa fie deschis in Polonia.
Insa, desi germanii au pornit mai greu intru ajutorarea ucrainienilor lucrurile par acum sa mearga mai bine, compania KMW ar fi demarat deja productia celor 100 de obuziere PzH 2000, comandate de Berlin pentru Ucraina, totul in valoare de aproximativ 1,7 miliarde de euro. Deocamdata Germania si Olanda au donat 12 PzH-uri Ucrainei.
Pana la urma lucrurile nu sunt chiar atat de grave, PzH 2000 n-a fost pana acum la razboi si acest lucru se vede. “Americanul” M 777 are experienta de front suficienta, iar “polonezul” Krab ramane sa arate ce poate desi pana acum nimeni nu s-a plans de el. Francii cu al lor CAESAR au fost si ei la razboi, iar acest lucru se vede.
Pentru ca experienta de front a sistemelor de armament este foarte importanta nu pentru ele insele ci, evident, pentru cei care le proiecteaza. Una este sa proiectezi ceva pe baza unor cerinte teoretice sau de poligon, alta pe baza informatiilor obtinute din exploatarea directa, in linia frontului, a respectivului sistem.
Una este poligonul, alta frontul, unde militarii trag de armele lor pana la maximul posibil si cateodata peste. Abia atunci se vede care sunt problemele, ce necazuri apar in explotarea la limita si dincolo de ea.
Cu toate acestea doar constatam situatia, nu stim sigur daca este vina germanilor. 100 de lovituri pe zi nu-i de colea si nu cunoastem cum stau restul obuzierelor implicate in razboiul ucrainian din punctul de vedere al cadentei/24h si al disponibilitatii.
Pe de alta parte, Germania incepe sa miste si pe langa contractul pentru cele 100 de obuziere, ministrul de externe, Annalena Baerbock, a anuntat si livrarea, in curand, a 16 poduri mobile de asalt “Biber” pe sasiu de Leopard 1, primele trei SPAAG Gerpard au ajuns in Ucraina (dintr-un total de 30, din care 15 bucati vor ajunge relativ repede), iar spre sfarsitul verii primul (si deocamdata singurul) sistem anti-aerian IRIS T SLM va fi disponibil.
Fata de IRIS T SLM, Ucraina a facut o cerere pentru a cumpara 11 astfel de sisteme pentru 1,5 miliarde euro. Deocamdata Berlinul nu a dat un aviz favorabil, dar problama este ca ar dura intre 3 si 5 ani fabricarea acestora, ele neexistand pe stoc.
In acelasi timp Spania a recunoscut oficial ca n-are ce tancuri Leopard 2A4 sa doneze Ucrainei, pentru simplu fapt ca desi tancurile si vointa politica exista, starea tehnica a carelor de lupta este cu totul deplorabila, asa cum am scris si noi pe site de mai multe ori.
Doamna Margarita Robles, ministrul intru aparare a Regatului Spaniei ne explica cu cuvintele sale situatia spinoasa in care se afla Leoparzii spanioli: “We are examining all the possibilities today, but I can already say that the Leopards cannot be sent [to Ukraine] because they are in an absolutely deplorable state.”
GeorgeGMT