Ukrjet UJ-22 Airborne
In principiu n-ar trebui sa avem ce compara, pentru ca pe de o parte avem rachete de croaziera dezvoltate de Rusia, puternice, cu raza lunga, dotate cu tehnologie inalta, unele modele avand chiar caracteristici stealth (Kh 101), supersonice sau transonice, iar pe de alta parte avem de-a face cu drone facute prin garaje, fara nici o pretentie de invizibilitate radar, drone mari, foarte lente.
Dar daca ne unitam insa la rezultate lucrurile nu sunt deloc in favoarea rusilor si a rachetelor lor de croaziera.
Ucrainenii folosesc in ultima perioada drone cu raza foarte mare de tip Ukrjet UJ-22 Airborne si A-22 Foxbat. Nimic de mare tehnologie aici, pur si simplu niste avioane mai mici, dotate cu motor cu piston si elice. Dronele zboara foarte lent, ceva peste 120km/h dar reusesc sa penetreze apararea anti-aeriana rusa si faca prapad unde ajung.
Ca dimensiuni generale, UJ-22 Airborne are 3,7 metri lungime, 4,2 metri anvergura aripilor si o raza de 800km. Viteza, asa cum spuneam, putin peste 120km/h.
Odata cu declansarea ofensivei din regiunea Kursk, dronele mai sus mentinoate au inceput sa dea lovitura dupa lovitura rusilor:
- Au fost lovite bazele aeriene Baltimor si Borisoglebsk din regiunea Voronezh si baza aeriana Savasleyka din regiunea Nizhny Novgorod. In toate cazurile atacurile au provocat explozii si incendii;
- Pe 22 august a venit randul aeroportului militar Marinovo, unde sunt aparate Su-24MR. Cu aceeasi ocazie a fost lovit si aeroportul militar din Volgograd care a trebuit sa-si suspende temporar activitatea;
- Pe 18 august a venit randul unui depozit de carburanti din Proletarsk, sa fie lovit de drone ucrainene. Cinci zile s-au luptat pompierii rusi sa stinga incendiul, se aude ca au chemat si popii;
- In 22 august tinta fost o rafinarie din Volgograd, mai excat o parte a rafinariei care se afla sub control militar. Explozii, incendii etc.
In acelasi timp, rachetele de croaziera rusesti au “bunul” obicei sa nimereasca destul de des blocuri de locuinte, spitale de copii, in general tinte civile fara nici un impact militar si desi rusii pot fi categorisiti ca o natie destul de criminala (daca ne uitam in istorie) este greu de presupus ca militarii arunca cu rachete de croaziera spre blocuri de locuinte, mai ales daca tinem seama ca aceste rachete sunt si foarte scumpe si extrem de dificil de fabricat. Cu toate acestea se intampla.
A-22 Foxbat
Dar problemele apar in alta parte si anume la capitolul interceptari ale anti-aerianei. Ucrainenii se lauda cu procente foarte bune: in cazul rachetelor Kaiber – 50%, Kh 101 mult mai rau – 70%. Sigur ca procentele oferite de Kiev trebuiesc luate cu destul precautie, dar discutam aici despre rachete de ultima generatie, care zboara cu mare viteza.
De partea cealalta parte avem drone, relativ primitive, dar care reusesc sa penetreze apararea anti-aeriana ruseasca si sa loveasca tinte de mare importanta economica si militara. Greu de presupus ca aeroporturile rusesti nu dispun de aparare anti-aeriana apropiata (rachete cu raza scurta si artilerie), iar ca rafinariile (dupa ce ucrainenii si-au facut un scop national din a le da foc) nu sunt aparate.
Si cu toate acestea dronele cu motor cu elice reusesc sa treaca intr-un porcent suficient de mare incat sa conteze.
Si aici trebuie sa luam in considerare cat ii costa pe rusii o Kalibr sau Kh-101 (peste un million de euro) si cat timp le ia sa construiasca una noua, in opozitie cu ucrainenii care si le fac prin garaje, cu ce gasesc pe piata civila. Cat o costa o drona UJ-22 Airborne si in cat timp poate fi una asamblata? Zeci de mii de euro si o saptamana?
Insa rezultatele ucrainenilor vin si pe fondul unor avantaje obiective de partea lor.
Pe de o parte, rachetele de croaziera zboara rapid si sunt total autonome. Din aceasta cauza trebuie sa zboare mai sus pentru a preintampina accidente, defectiuni ale sistemului de navigatie. Nu este chiar ca in filme cand o rachete de croaziera face stanga la semafor. Aceste rachete au inertii foarte mari si, extrem de important, sunt total autonome odata lansate, avand astfel mai putina finete in zbor.
Dronele ucrainene, pe de alta parte, zboara foarte lent si pot astfel sa evolueze la o altitudine extrem de mica, de ordinul metrilor de sol, folosindu-se de geografia zonei si fiind astfel mult mai greu de detectat de radarele de cercetare. Pentru a fi gasite in timp util rusilor le-ar trebui radare zburatoare care sa fie in aer 24/24, drone de supraveghere cu radare la bord si evident ca nu dispun de asa ceva.
Ucrainenii mai benficiaza si de suportul ISR al SUA/NATO, care folosesc avioane RC-135 si drone de supraveghere RQ-4 Global Hawk si MQ-9 Reaper. Acestea supravegheaza radarele rusesti 24/24 si ghideaza dronele ucrainene pe culoare libere, acolo unde radarele rusesti nu le vad. Cum dronele ucrainene sunt in general pilotate in timp real si cum pilotii au acces la datele ISR culese de NATO, ei isi pot adapta culoarul de zbor in consecinta.
Ba mai important, odata ce drona ajunge deasupra zonei-tinta, pilotul isi poate alege tinta specifica, lucru imposibil pentru o racheta de croaziera.
Pentru a contracara acest val de distrugeri rusii au de gand sa apeleze la un veteran din anii “60 si anume la Yak-52, avion binecunosut si la noi.
Astfel, varianta anti-drona a batranului avion de antrenament – Yak-52B2 – va fi dotata pe locul din spate cu radar, un cockpit modern si chiar sisteme de razboi electronic care sa intrerupa comunicarea drona-pilot.
Avioanele astfel echipate vor patrula anumite zone in speranta sa blocheze accesul dronelor ucrainene catre punctele nevralgice. Cu cat succes ramane de vazut, cu atat mai mult cu cat prezenta in zona a unui astfel de avion ar putea fi considerata drept dovada ca pe acolo radarele rusesti nu vad deloc bine.
Cert este ca ucrainenii reusesc cu bani putini si tehnologie modesta, dar cu ajutor NATO, sa ii tot pocneasca pe rusi acolo unde-i doare mai tare, iar faptul ca le tot ataca depozitele de carburanti si rafinariile sa stiti ca este o problema enorma pentru rusi. Un calcul facut intr-o publicatie occidentala arata ca aceste atacuri i-au facut pe rusi sa inregistreze pierderi mai mari pe zona produselor petroliere decat sanctiunile impuse de NATO. O rafinarie este o uznia chimica extrem de complexa si odata lovita este foarte dificil nu numai de stins incendiul ci mai ales de facut reparatiile necesare si aducerea instalatiei la nivelul de productie de inainte de atac.
O singura drona bine tintita poate scoate din joc o capacitate de productie de sute de mii de tone iar acest lucru este mult mai dureros pentru efortul de razboi decat lovirea unui bloc de locuinte sau un spital de copii.
GeorgeGMT