Diplomacy 101
Dupa aproape doua luni de pauza, nord coreenii au lansat pe 29 noiembrie o noua racheta cu raza lunga de actiune.
Cum se obisnuieste, dupa fiecare reusita a lui Kim, poporul nord coreean a fost informat prin discursul doamnei Ri Chun – hee (74 ani), favorita a dictatorului. Prezentatoare la televiziunea nationala a noutatilor in domeniul miltar, apare imbracata totdeauna in roz pentru a transmite minunatele vesti .
Stilul de prezentare este inconfundabil. Imi aminteste de un prieten care avea o pasiune ciudata: viziona la cinematograf toate filmele nord coreene, considerandu-le niste comedii foarte reusite, care il amuzau copios. In plus, ii placea sa le povesteasca cu mult umor, incat si eu am „vizionat ” cateva filme in acest mod. Oricum povestile erau cu marele lider de atunci, conducatorul mult iubit …
Din nefericire, ce prezinta doamna Ri acum cu mult dramatism si patos, este legat numai de inarmare nucleara si diverse tipuri de rachete. Nu mai e nimic de gluma.
A fost cea de 16-a lansare de rachete efectuate de Coreea de Nord in 2017. Bucuria poporului coreean a fost imensa, fiind sarbatorita cu focuri de artificii si un spectacol pe masura, in stilul specific, pe care il invatasem si noi fortat prin anii ’80.
Racheta Hwasong – 15 a fost lansata in timpul noptii de pe o platforma mobila. Televiziunea nationala nord coreeana a prezentat multe imagini, bineinteles cu Kim in rolul principal.
Traiectoria a fost mult loftata, atingand 4500 km altitudine, iar zborul a durat 54 minute. Distanta de zbor a fost de 960 km, racheta prabusindu-se in apropierea Japoniei. Intr-o lansare pe traiectorie balistica, racheta ar fi parcurs 13 000 km, adica ar putea atinge orice tinta de pe teritoriul SUA.
Progresul fata de lansarile anterioare este evident ca si traiectorie in primul rand.
Lansarea se face de pe un transportor produs de coreeni, care nu arata rau de loc (probabil chinezesti, cu motoare Cummins americane fabricate sub licenta si transmisie gemana ZF- vandute in 2011 pentru transport busteni).
Volumul conului din varful rachetei a fost marit si rotunjit
Bineinteles ca nu se cunoaste sarcina utila, reintrarea in atmosfera nu a fost inca testata si lipsesc inca multe alte detalii tehnice, dar analistii isi dau cu parerea.
Exista fel si fel de comentarii ale specialistilor despre performante, stadiu de dezvoltare, limite, proiectii ale evolutiei programului, etc..
Unul din comentarii ( Michael Elleman – IISS) :
Hwasong -15 este o racheta cu doua trepte, propulsata cu combustibil lichid. Din fotografii, se vede ca prima treapta foloseste doua motoare, de acelasi tip cu cel folosit pe Hwasong -14.
Configuratia cu doua camere de combustie este asemanatoare cu RD-251, motorul produs in URSS. Se presupune ca poate dezvolta o tractiune de 80 tf, la o masa estimata de 40 -50 t.
Nu se stie configuratia treptei a IIa, dar dupa dimensiuni, poate avea cu 50% mai mult combustibil decat Hwasong -14.
Pe baza acestor estimari, Hwasong 15 ar putea transporta o sarcina utila de 1000 kg in orice punct de pe teritoriul SUA.
Este aproape o certitudine ca nord coreenii au dezvoltat o arma nucleara de 700 kg, sau chiar mai usoara. Racheta foloseste un sistem de comenzi de zbor mult mai simplu si mai eficient decat modelele anterioare; cele derivate din Scoud foloseau sisteme de deviere a jetului, Hwasong 12 si 14 utilizau 4 motoare mai mici pentru directionare, iar Hwasong 15 are cele doua motoare pivotante, fiecare fiind orientat separat.
Este posibil ca racheta sa aiba pe langa sarcina utila si sistem de contramasuri, gen tinte false.
Oricum, este evident ca nord coreeni fac niste pasi mult mai rapizi decat se astepta, iar tehnologia se dovedeste a fi fiabila. Mai sunt necesare cateva teste cu reintrare in atmosfera si rachetele balistice sunt cam gata de a deveni operationale. Se estimeaza ca ar fi nevoie de 6 luni si 2-3 teste.
Masurile de aparare americane
Trump a cerut o suplimentare de buget cu 821 mil $ pentru rachetele antibalistice GBI, componente a sistemului defensiv Ground Based Midcourse Defense (GMD). Pana la sfarsitul anului, un numar de 44 vor fi operationale in bazele din Alaska si California.
Alte 465 mil $ au fost alocate dezvoltarii si testarii RKV – Redesigned Kill Vehicle folosit la interceptarea ICBM. Catre AEGIS se aloca 1.6 mld $ pentru suplimentarea de Standard Missile-3 Block IB.
O suma de 1.4 mld $ este destinata dezvoltarii sistemului de sateliti de observatie in infrarosu pentru detectie lansari rachete SBRIS si inca 1.6 mld $ pentru rachetele necesare lansarii noilor sateliti.
Pentru un eventual razboi cu nord coreenii, americanii pregatesc si Long-Range Stand-Off missile, LRSO – AGM-86 ALCM , o racheta de croaziera subsonica cu incarcatura nucleara, ce poate fi lansata din B 52 si B1. Se estimeaza ca poate deveni operationala in 2022, iar acum au fost alocate 450 mil $.
Oricati bani ai investi, orice sistem de aparare are limitarile sale, mai ales in cazul ICBM.
Am avut o lunga perioada de pace, tocmai datorita lipsei unei masuri eficiente contra ICBM, distrugerea reciproca ( Mutual Assured Destruction MAD), fiind asigurata.
O incarcatura nucleara este de obicei de marimea unei persoane medii, sau chiar mai mica. Probabil cam de dimensiunea aceasta a fost si bomba cu hidrogen recent testata de nord coreeni.
Este astfel posibil, folosind Hwasong -15, sa fie lansate mai multe incarcaturi. Tehnologia nu este noua, fiind folosita din anii ’60, cand de exemplu o racheta Polaris lansata de pe submarin, purta catre tinta 3 lovituri W 58 de cate 200 kt, fiecare avand avand diametru de 40 cm, lungime 1 m si masa de 117 kg.
La dimensiunile actuale ale conului, Hwasong 15 probabil poate purta 3 lovituri, chiar mai voluminoase si poate nu asa performante.
Este estimat ca pentru fiecare vehicul desprins din ICBM, sistemul antibalistic trebuie sa lanseze 4-5 rachete. Aceasta valoare este data de rata de 50 % reusita din cele 18 teste de interceptare efectuate pana in prezent. Matematic, cu o racheta sansa este de 50%, cu doua 75% iar cu cinci ajunge la 96,75%. Multi specialisti sustin ca testele nu au simulat exact conditiile unor interceptari reale.
Pentru a fi saturat sistemul american care detine 44 rachete, nord coreenii au nevoie de 11 Hwasong -15 cu cate o lovitura sau patru rachete cu cate trei lovituri (unele chiar false).
Pentru a dubla numarul de interceptori din GMD, sistem care a costat deja 40 mld $, suma este considerabila, iar probabil nord coreenii isi pot creste mult mai usor numarul de Hwasong 15, utlizand mai ales si sisteme sofisticate de contramasuri.
Este o cursa absurda a inarmarilor.
Nord coreenii nu au fost opriti la timp in dezvoltarea tehnologiei nucleare si a ICBM, iar acum trebuie gasite solutii politice pentru evitarea unui conflict armat care poate deveni foarte periculos pentru toata lumea.