Pe 18 august 2017, Departamentul de Stat al SUA a aprobat posibila vanzare catre Romania, prin FMS, de sisteme HIMARS, cu suport tehnic si echipamente, la o valoare estimata de 1.25 miliarde $.
Stirea se gaseste aici: http://www.dsca.mil/major-arms-sales/romania-high-mobility-artillery-rocket-systems-himars-and-related-support-and
Armamentele si echipamentele solicitate de Romania ar urma sa echipeze trei batalioane, numite „sisteme” de catre MApN care cauta sa achizitioneze sisteme de rachete cu raza de lovire de cel putin 150Km. In cerintele ministerului figura si existenta capabilitatilor antinava.
Necesitarea era clara, avand in vedere ca Romania nu dispune decat de sisteme reactive cu raza de lovire de 45km (LAROM) si de mai vechile lansatoare tip GRAD (APRA), cu o bataie de cca 20-21km, in ambele cazuri rachetele fiind neghidate.
La 26 februarie 2018, contractul a fost semnat( https://www.rumaniamilitary.ro/ministerul-apararii-a-semnat-contractul-de-15-miliarde-de-dolari-pentru-sistemele-de-rachete-himars ) iar in luna mai producatorul Lockheed Martin Corp., Grand Prairie, Texas a demarat productia pentru sistemele GMLRS, urmand sa incheie livrarile la sfarsitul lunii mai 2020. Conform contractului, vor produce sisteme pentru Romania si Koreea de Sud . ( https://www.rumaniamilitary.ro/himarsul-romanesc-a-intrat-in-fabricatie )
De aici mai departe, ai nostri trebuie sa se tina de plati, sistemele sa vina, sa inceapa instruirea pe ele si sa devina operationale.
Deja ne-am jucat cu hartile, sa vedem pana unde vom bate cu ATACMS-urile, iar unora gandul le zboara la noua varianta de racheta pe care o dezvolta americanii de la Raytheon, LRPF/Deep Strike, cu o raza de lovire de 499 km wink wink.
Zone acoperite de ATACMS (sursa: tehnomil.net)
Pana sa ne dotam cu Deep Strike, sa aruncam o privire la ce urmeaza sa ne intre in curte si ce avem noi de facut pentru ca totul sa mearga foarte bine.
Primul lucru va fi ca trupele si tehnicienii sa invete sa le foloseasca si sa le asigure mentenanta. Pe langa asta, avem nevoie sa integram cat mai mult din sistem in industria locala.
Primul pas ar fi sa dezvoltam un centru de mentenanta care, treptat, sa devina centru regional pentru ca sunt convins ca vor mai cumpara si altii din zona sisteme HIMARS sau M270.
Al doilea pas ar fi sa integram in productia locala rachetele cal.227mm. Nu visez acum la productia de ATACMS dar rachetele M30A1 si M31A1 ar trebui sa putem sa le producem aici deoarece, intr-un conflict, consumul de astfel de munitii este foarte ridicat si nu poti sa astepti sa ti le aduca avioanele tocmai din Texas.
Evident, nu le vom produce integral din prima dar putem incepe cu componente iar marea realizare ar fi sa putem produce aici motorul racheta, inclusiv combustibilul. Asta ar insemna sa ne refacem capacitatea de productie de pulberi (sau cum vreti sa le ziceti), avand in vedere situatia “stralucita” de la Fagaras. Treptat, vom putea trece la productia de senzori si sisteme de ghidaj.
Redeschiderea productiei de pulberi si productia de sisteme de ghidaj, pe langa realizarea rachetelor cal.227mm, ne-ar ajuta apoi (sau simultan) sa modernizam loviturile cal.122mm, in directia cresterii razei de lovire si introducerii sistemelor de ghidaj. Sa importi motoare racheta cal.122mm cu 3000 Euro bucata e o afacere proasta, avand in vedere consumul foarte mare de astfel de munitii intr-un conflict.
Revenind la loviturile M30A1 si M31A1, surse diferite dau raze de lovire diferite, de la 70 la 84km, dar vorbesc despre o viteza la tinta de 2.5 Mach.
In cazul M30A1, cu incarcatura de lupta alternativa, pare sa fie vorba despre o incarcatura de cca 180.000 bile din tungsten sau despre cca 250-300 DPICM tip M85 (aici nu am date certe).
Prima incarcatura de lupta este menita sa distruga forta vie si vehiculele neblindate, lucru foarte util in operatiunile antiteroriste dar si in lupte de tipul celor din Donbass.
Bilele din tungsten si efectul lor tinta
In cazul celei de-a doua incarcaturi, submunitia M85, de tip HEDP (produsa de IMI si ATK-sub licenta), este prevazuta cu sistem de autodistrugere, cantareste 292g, penetreaza pana la 100mm blindaj din otel si produce cca 1200 schije. Afecteaza de la forta vie pana la adaposturi usoare si vehicule usor blindate, fiind excelenta impotriva BTR, BRDM, BMP, BMD, Gvozdika, Tyulpan, Msta, Akatsyia, Giatsint, Nona, Smerch, Uragan, Grad, camioane blindate si alte echipamente din dotarea prietenilor nostri.
Submunitia DPICM M85
Diferite tipuri de munitie cargo, cu bombleti M85
In cazul M31A1, incarcatura unitara de 90kg este de tip HE, cu focos trimod (de proximitate, de contact, de intarziere). Primul mod este destinat lovirii fortei vii si vehiculelor neblindate, putand fi reglat sa detoneze la o inaltime de 3-10m deasupra tintei, cel de-al doilea mod este destinat lovirii vehiculelor usor blindate iar cel de-al treilea este destinat lovirii fortificatiilor usoare, excelent impotriva punctelor de comanda si de comunicatii, altor adaposturi si depozite.
Lovitura M31A1
Alaturi de partea de integrare in productie, trebuie sa dezvoltam partea de cercetare, pentru a extinde domeniile de utilizare a rachetelor.
Doar cateva exemple:
- AT2 MLRS, dezvoltata de Germania pe baza rachetei M26, transporta 28 mine antitanc AT2, la o distanta de 38km;
- M32 SMArt, demonstrator realizat de Diehl, pornind de la racheta M30, echipat cu 4 submunitii antitanc SMArt si un nou soft;
- GLSDB, o strutocamila foarte desteapta, realizata de Boeing si Saab, folosind bomba ghidata GBU-39 SDB I (128kg) si motorul rachetei M26. Sistemul poate lovi tinte pana la 150km in fata lansatorului si pana la 70 km in spatele acestuia, poate lovi tinte situate pe versantul opus vederii si a fost capabil, cu ghidaj SAL, sa loveasca o tinta in miscare, la 100km de lansator. Imagini aici: https://saab.com/land/weapon-systems/surface-tosurface-missile-systems/ground-launched-small-diameter-bomb/
- GMLRS-ER, aflat in dezvoltare in SUA si menit sa loveasca tinte la 150km.
M32 SMArt
Israelienii produc si ei rachete similare, TCS/RAMAN, Romach, Ra’am Eithan.
Dupa cum se vede, rachetele M30A1 si M31A1 pot fi adaptate pentru o paleta larga de misiuni.
Pe langa cele enumerate mai sus, le vad utile pentru lansarea dronelor din familia ADM-160 MALD. Deja sunt mai multe variante de drone MALD, unele intrate in uz, altele in dezvoltare, unele cu rol de tinte false, altele de bruiaj radio/radar/IR, de atac asupra rachetelor de croaziera, cercetare autonoma si lovire (in special, vanatoare de sisteme mobile gen SCUD, Tochka, Iskander).
Dronele sunt foarte utile pentru operatiuni de tip SEAD, asa cum arata si videoclipul urmator: https://www.youtube.com/watch?v=TLUS3KlAAvg , adica exact pentru zone de interdictie aeriana precum cea creata de prietenii nostri in jurul Crimeii. Lansarea MALD cu ajutorul unor rachete de tip M30A1/M31A1 ar reduce numarul de avioane necesare pentru misiune sau ar permite avioanelor, eliberate de sarcina de a transporta MALD, sa ia la bord alte munitii.
In plus, dupa decuplarea de motorul rachetei, MALD ar putea profita de viteza mare si de altitudine pentru a plana o perioada cu motorul oprit, castigand distanta si economisind carburant, inainte de a cobori la altitudinea operationala unde sa-si desfasoare misiunea.
Toate variantele MALD sunt derivate din doua solutii constructive:
- ADM-160A, realizata de Teledyne Ryan: 2.38m lungime, diametru 150mm, anvergura 0.65m, masa 45kg, viteza 0.8Mach, plafon 9.000m, raza actiune >460km, autonomie 20minute, pret 30.000$;
ADM-160A
- ADM-160B, realizata de Rayhteon: 2.84m lungime, diametru 250mm, anvergura 1.71m, masa 115kg, viteza 0.93Mach, plafon 12.200m, raza actiune 926km, autonomie 45minute, pret 322.000$;
ADM-160B
Dupa cum se vede, diametrul ADM-160B depaseste calibrul rachetei M30/M31 asa ca eventuala ei utilizare s-ar face independent si nu in cadrul podului de 6 rachete, dar pana sa ne dea americanii MALD va mai trece ceva vreme. Oricum, este de retinut pentru viitor.
Solutia lansarii de drone, MALD sau altele, cu rachetele M30A1/M31A1, este de luat in seama deoarece prietenii nostri rusi testau deja anul trecut o drona, R-90, destinata sa fie lansata de Smerch si sa furnizeze in timp real informatii catre centrul de comanda al bateriei.
Un alt domeniu in care vad utile rachetele M30A1/M31A1 este cel maritim.
Cum MApN vorbea despre capabilitati antinava pentru sistemele de rachete (ei se refereau mai mult la rachetele cu raza de min.150km), si aici se pot face cateva lucruri interesante:
- Se poate echipa M31A1 cu un cap de cautare radar si/sau IIR, astfel incat sa acopere zona din preajma litoralului, pana spre 100km in larg. Se poate folosi incarcatura unitara actuala sau se poate trece la incarcatura termobarica care este de 5-6 ori mai puternica, daca explodeaza in interiorul navei adverse. Tintele preferate ar fi navele de transport / debarcare ale adversarului, lente si lipsite de agilitate, nu foarte protejate antiracheta;
- Se poate utiliza motorul rachetei pentru lansarea GLSDB, utilizand SDB II (radar milimetric si sensor IR) pentru a lovi navele adverse, pana la limita de 150km;
- Se poate utiliza motorul rachetei pentru lansarea de drone MALD, cu o multime de misiuni:
- operatiuni de tip SEAD;
- atacuri antinava (cu sprijinul altor rachete si avioane);
- interceptarea rachetelor de croaziera;
- supraveghere aeriana;
- hartuirea/atacarea avioanelor si elicopterelor de recunoastere maritima, a celor antisubmarin, AEW & C si de transport. Scopul principal ar fi blocarea/ingreunarea operatiunilor adverse in bazinul vestic al Marii Negre (cel putin);
- Utilizarea ca sistem cu reactie rapida pentru operatiuni antisubmarin si MCM in apropierea coastei. Aceasta ar necesita lucrul in retea, cu radarele de coasta, sisteme de senzori de pe fundul marii si de pe nave, cooperarea cu avioanele/dronele de supraveghere, sistem in care rachetele M30/M31 sa fie folosite, in functie de situatie, pentru:
- lansarea de balize sonar. In acest caz, dronele / avioanele de supraveghere ar juca rolul de releu pentru retransmisia catre coasta a semnalelor balizelor sonar;
- lansarea de grenade antisubmarin/antidiver;
- lansarea de baraje de mine, pentru blocarea miscarii submarinelor detectate sau a navelor de debarcare;
- lansarea de ROV-uri pentru detectarea / distrugerea minelor.
Majoritatea operatiunilor de la punctul 4 s-ar desfasura in limita a 120-150km de la tarm, in functie de masa incarcaturii de lupta a rachetelor. Desigur, acum nu avem grenade antisubmarin, ROV-uri si mine navale care sa fie lansate cu rachetele M30A1/M31A1 dar nu cred ca va fi un capat de tara realizarea lor in anii urmatori. Cum toata lumea se concentreaza pe utilizarea scafandrilor de lupta, minisubmarinelor si dronelor subacvatice, iar noi vom avea de aparat ZEE, cu exploatarile de hidrocarburi, dotarea armatei cu un sistem cu reactie rapida antisubmarin/MCM, instalat pe coasta, devine mai mult decat necesara.
Trecand la M57 ATACMS, aici posibilitatile de utilizare sunt mai largi, datorita razei de lovire si incarcaturii de lupta mai mari.
Racheta are raza de lovire de 300km, altitudine maxima de zbor de 50km, incarcatura de lupta de 227kg si viteza de peste 3 Mach, zice wiki. Peste 4Mach as zice eu, avand in vedere ca LORA, cu o raza de lovire similara, zboara undeva la peste 5Mach. Racheta este destinata sa loveasca rapid, in spatele liniilor adverse, si sa distruga buncare, alte fortificatii, centre de comanda, de comunicatii etc.
M57 ATACMS (jos)
Luand in calcul ca americanii vor fi ceva mai reticenti sa ne lase sa le producem si sa le surubarim, totusi si in cazul M57 cercetarea ar trebui sa-si faca treaba. Pe langa obtinerea, in viitor, de la americani, de capete de lupta cu submunitii DPICM sau BAT/VIPER, ar trebui lucrat la o incarcatura de lupta termobarica pentru ca i-ar dubla efectul distructiv, in camp deschis, si i-ar mari de 5-6 ori efectul in spatii inchise (cladiri, buncare, pesteri etc). Similar, s-ar putea lucra la adaptarea pentru racheta a submunitiilor antitanc BLU-108.
Submunitia antitanc BLU-108
La fel, trebuie urmarite eforturile americanilor de a o adapta pentru lovituri antinava: https://www.wired.com/2017/03/army-converting-missiles-ship-killers-china/ , americanii fiind interesati sa le transforme in “ship killers” si sa le utilizeze in special in Pacificul de sud-vest, in zonele disputate economic si strategic cu China. Trebuie sa recunoastem ca o magaoaie de peste 1 to care vine cu 3-4Mach si-ti loveste nava de sus in jos, cu o incarcatura de lupta de 227 kg si ceva combustibil neconsumat, ti-o rupe in doua, daca are sub 4.000 to deplasament, sau ti-o scoate din lupta, cu avarii majore, daca e un distrugator sau o nava mai mare. Daca incarcatura de lupta e termobarica si explodeaza in interiorul navei, daca nu o scufunda pe loc, poti s-o duci direct la taietorii de vapoare. Nava nu mai faci din ea.
Romania, care si-a manifestat interesul pentru capabilitatea antinava a rachetelor, ar trebui sa fie mai mult decat atenta pentru ca intrarea lor in dotare ar insemna, asa cu arata harta de mai sus, capacitatea de a lovi orice nava care se deplaseaza in bazinul vestic al Marii Negre, pana spre intrarea in Bosfor.
Principiul de operare a LBASM (Land-Based Anti-Ship Missile)
Pe langa aceste capacitati, M57 ar putea fi folosit ca “vehicul de transport” si pentru alte sisteme de armamente:
- Transportul de minirachete MALD: 4-5 ADM-160A (sau derivate) ori 2 ADM-160B (sau derivate), pentru aceleasi tipuri de misiuni despre care am vorbit la rachetele M30A1/M31A1. In cazul M57, decuplarea la altitudinea de, sa zicem, 20.000m si la o viteza de peste 3 Mach le-ar permite sa planeze cu motorul oprit pe o lunga distanta, crescandu-le probabil cu cca 100-150km raza de actiune. Ar fi de rezolvat problemele de stabilitate la viteza aceea dar nu cred ca e ceva insurmontabil. La o asemenea raza de actiune, sistemul, ajutat si de detectia prin satelit, ar putea vana lansatoarele mobile de tip Iskander, cu mult inainte ca acestea sa ajunga la distanta de lansare.
- Transportul bombelor ghidate SDB I si II. La fel, altitudinea si viteza de decuplare probabil ar dubla raza de actiune a bombelor ghidate, ducand raza maxima de lovire a sistemului spre 500km ceea ce ar permite bombelor ghidate sa efectueze manevre de ocolire a unor puncte sau de atacare din spate a tintelor.
SDB I (Boeing, sus) si SDB II (Raytheon, jos)
3. Transportul unor rachete de tip Delilah. Cu lungimea de 2.71m, diametrul de 330mm si masa de 185-187 kg, racheta transporta o incarcatura de lupta de 30-54 kg la distante de 250-300km. Foloseste ghidaj inertial+GPS si ghidaj final CCD/IIR, fiind folosita intensiv de israelieni in recentul conflict din Siria, in special pentru distrugerea sistemelor antiaeriene. Poate evolua la viteze intre 0.3 si 0.8 Mach, putand sa-si prelungeasca patrularea timp de ore. Excelenta pentru distrugerea de sisteme antiaeriene, sisteme mobile de lansare a rachetelor, radare, statii radio, puncte de comanda etc. La fel, decuplata la altitudine si viteza mari, racheta ar putea plana cu motorul oprit, extinzandu-si raza de actiune si autonomia.
Delilah
- Transportul rachetelor antiradiatie, de tip HARM sau ALARM. Spre deosebire de HARM, cu 355kg si 150km raza de lovire, ALARM cantareste doar 268kg si are raza de lovire de 93km. Lansarea lor cu M57 ATACMS ar permite lovirea unor tinte situate dincolo de 400km iar utilizarea lor in combinatie cu MALD, eventual si Delilah, ar pune pe butuci orice sistem antiaerian.
AGM 88 HARM (sus) si ALARM (jos)
- Transportul rachetelor aer-aer de tip AIM-120C / D, intr-un sistem care aminteste de “rusoaica” 40N6. Cu o masa de 152kg si o viteza de 4 Mach, AIM-120 AMRAAM are o raza de lovire de 105km, in varianta C, si 180km in varianta D. Racheta ar putea valorifica altitudinea si viteza mari de decuplare, lovind la peste 400km avioane de realimentare, de supraveghere aeriana, de razboi electronic, de patrulare maritima sau de transport.
Utilizarea MALD, a bombelor ghidate SDB, Delilah si a rachetelor antiradiatie ar fi la fel de utila si impotriva navelor, la distante ce exced raza de lovire a M57 in configuratia originala, putand forma no-acces zone pentru navele adverse pana dincolo de Bosfor si Crimeea.
- Realizarea unui sistem de lupta antisubmarin cu reactie rapida si raza marita de actiune, in completarea celui bazat pe rachetele M30A1/M31A1. Ca mod de lucru, odata semnalata prezenta unui submarin (satelit, drone, avion de supraveghere, nava), de pe coasta ar fi lansata o racheta M57 care sa transporte balize sonar pe care sa le imprastie in zona de interes si o a doua racheta care sa transporte 1/2 drone care sa joace rol de releu pentru retransmisia spre coasta a semnalului primit de la balizele sonar. Probabil ar merge ADM-160B MALD. Odata localizat submarinul, de pe coasta s-ar lansa a treia racheta, purtatoare a unei torpile usoare care sa distruga submarinul. Sau doua rachete purtatoare de torpile, pentru sanse mai bune. Candidatul optim ar fi torpila Mk-54 MAKO, folosita si de sistemul antisubmarin RUM-139 VL-ASROC, perfect adaptata pentru zonele cu adancime mica din bazinul vestic al Marii Negre. Cum Mk-54 cantareste 276 kg iar cu tot cu sistemul de parasute (va trebui sa franeze de la peste 3Mach) probabil se duce la 300kg, va limita raza de actiune a rachetei la cca 250km, oricum o raza de atac excelenta. Realizarea unui astfel de sistem ar impune submarinelor adverse pastrarea unei distante de siguranta fata de tarmul nostru, inclusiv lansarea de rachete de croaziera de la peste 250km de tarm, obligandu-si rachetele sa zboare o distanta mai mare deasupra marii, facandu-le mai usor de detectat si de distrus.
Mk-54 MAKO
- Operatiuni de minare ofensiva pe liniile de comunicatii adverse si pe zonele de gatuire a traficului (iesirile din porturi, gurile fluviilor etc). In acest caz candidatul perfect ar fi mina de influenta, de fund, Mk-62 Quickstrike, cu o masa de 250kg, dezvoltata pe baza bombei de 227kg Mk-82. https://www.youtube.com/watch?v=tJnIh9eaR1E
Mina Mk-62 Quickstrike
- Lansarea de drone submarine autonome care sa opereze in zona porturilor si instalatiilor adverse, cu misiuni de cercetare si sabotaj.
Dupa cum v-ati dat seama, utilizarea rachetei MK57 ATACMS pe post de caraus pentru diferite sisteme de lupta ar implica cresterea lungimii totale a rachetei. Am in vedere ca, in configuratia originala a rachetei, segmentul alocat incarcaturii de lupta are o lungime de cca 1.65-1.70m, in timp ce o buna parte dintre armamentele propuse a fi transportate masoara intre 2.3 si cca 4.3m lungime.
Aceasta ar insemna ca racheta sa nu foloseasca sistemele de lansare HIMARS sau M270 ci sa opereze containerizat, folosind containere standard de 9 si 12m, pe un model folosit cu succes de rusi pentru rachetele Klub-K si la care au inceput sa se uite cu interes si altii.
Containere cu rachete Klub-K, pe camioane
Utilizarea containerelor ar permite dispersarea in teritoriu a sistemelor de atac, in depozite de containere, pe camioane, pe calea ferata, pe barje, disimulate printre alte containere, facandu-le aproape imposibil de localizat. Actionarea lor s-ar face de la distanta, demascandu-si pozitia doar in momentul tragerii, distrugerea containerului gol, dupa lansare, fiind doar o risipa de munitii pentru adversar.
Utilizarea unui astfel de sistem ar permite efectuarea de atacuri prin surprindere, cu un numar mare de vectori (rachete, drone), asupra unor tinte puternic aparate, lucru foarte dificil de realizat cu ajutorul avioanelor de lupta. Am in vedere ca realizarea unui astfel de atac cu avioane ar presupune activitate pe bazele noastre aeriene, putine si supravegheate din satelit, cu vanzoleala de masini si tehnicieni, acrosare de munitii, alimentare cu carburant, apoi decolari numeroase, timp suficient ca adversarul sa-si ridice si el avioanele de vanatoare pentru a-si proteja obiectivele vizate si, mai mult, sa-ti atace bazele aeriene cu rachete balistice si/sau de croaziera. Iar asta s-ar intampla la primul tau atac, apoi nu vei mai avea baze aeriene functionale in apropierea adversarului ci va trebui sa operezi cu avioanele ramase de pe baze mai indepartate, cu realimentari in zbor si cu autonomie redusa in zona de lupta.
In plus, utilizarea unui astfel de sistem ar reduce costurile si riscurile unor astfel de misiuni, in special riscul de a pierde avioane scumpe si piloti greu de inlocuit.
Sistemul propus in articol, impreuna cu radarele, bateriile antinava de pe coasta si cu sistemele de aparare antiaeriana (Patriot + SHORAD) ar duce la crearea unei bule de interdictie antiaeriana – antinava – antisubmarin cel putin la fel de performanta precum cea creata de prietenii nostri in Crimeea.
Articolul de fata este o trecere in revista a unor posibilitati care, la prima lectura, pot parea SF dar trebuie sa fim constienti ca, in deceniile urmatoare, asta va fi evolutia in zona noastra asa ca va trebui sa pornim la treaba metodic, cu planificari pe termen mediu si lung, sa aducem mari producatori de armament, sa ne dezvoltam baza tehnica, sa ne scolarizam si sa ne instruim personalul, sa atragem cercetatorii si proiectantii in zona productiei de armament pentru ca, dincolo de prestigiu si de asigurarea necesitatilor de aparare, industria aceasta este banoasa si poate aduce si multe venituri la buget.
Cristian Ganciu
http://sill-www.army.mil/firesbulletin/archives/2018/may-jun/articles/18-3_6_Thompson.pdf
https://ndiastorage.blob.core.usgovcloudapi.net/ndia/2015/PSAR/Stephens.pdf
https://www.globalsecurity.org/military/systems/munitions/m31.htm
https://issuu.com/folkehjelp/docs/m85/11
https://ndiastorage.blob.core.usgovcloudapi.net/ndia/2016/armament/Turner.pdf
https://www.slideshare.net/ramana_56/bgrv-and-indian-missiles-arun-vishwakarma-rev-1-c-9600008
https://www.nasic.af.mil/LinkClick.aspx?fileticket=F2VLcKSmCTE%3D&portalid=19