Arme de razboi : Radare shorar
Si iata ca ne-am intalnit si pe acest blog. Ziua buna tuturor.
Despre START -1M nu se mai aude nimic. Ce pot sa va spun se refera la partea tehnica a acestei probleme.
1. START 1
Ca prototip, a fost realizat in 1986, intr-una din bazele de reparatii.
A fost produs la fosta Intreprindere Electronica Industriala, azi ELPROF intre 1987 – 1994 intr-o serie de 12 complete, plus un laborator-scoala care a fost instalat la Brasov.
Intrucat partea de emisie s-a dovedit imposibil de realizat in tara la acel moment s-au folosit componente reconditionate luate de pe radare de productie sovietica.
Avea o distanta de detectie maxima de 300 km si detecta tinte aflate la inaltimi cuprinse intre 25 -4000 m, lucrand in gama centimetrica. Dispunea de un sistem IFF tip ATR-1 produs in tara si capabilitati ECCM, acestea din urma neatingand parametrii proiectati datorita partii de emisie invechite.
Completul radar era amplasat pe 2 autocamioane DAC 665 G, plus grupul electrogen remorcat.
2. START-1M
Ideea care a dus la nasterea sa a fost buna: daca tot nu s-a reusit producerea la timp in tara a partii de emisie, macar sa importam una noua de calitate. In speta de la Marconi, singura firma care a acceptat sa ne livreze componente.
In 1995 a fost omologata statia radar START-1M, care de fapt a iesit ceva total diferit de START-1. Diferentele incep de la exterior: START-1M este amplasata pe o semiremorca
( antena, generator ) si un container standard. Catargul de tip grinda cu zabrele si cu tronsoane demontabile al START 1 a fost inlocuit cu unul modern de tip telescopic.
La fel si antena. La interior, blocurile de prelucrare a semnalului au fost realizate cu componente solid state, rezultand o crestere a fiabilitatii prin renuntarea la tuburile electronice sovietice cu o fiabiliatate de 1000 ore, unicul tub existent ( la emisie ) avand o fiabilitate de 10 000 ore. Statia dispune de un extractor de date, capabilitati ECCM full range, functionand in benzile E si F, avand si optiunea de salt de frecventa. Distanta de descoperire este de 150 km, altitudinea maxima de detectie 4000m. A fost proiectata astfel incat sa fie posibil un upgrade.
Capacitatea de iesire la o explorare este de 500 tinte ( plots ) si 100 traiecte ( tracks ), avand probabilitatea de detectie de 0,8. Statia este compatibila cu standardele NATO, atat privind partea de transmisia datelor cat si partea de IFF.
Deocamdata unicul exemplar este prototipul, despre care stiu ca in 2004 functiona la Baia jud. Tulcea, vizibil si azi in Google Earth.
O caracteristica deosebit de utila a acestui tip de radar mi se pare amplasare antenei pe un catarg telescopic, ceea ce ii imbunatateste enorm posibilitatea de detectie a tintelor care zboara la ” rasul solului ”.
3. TPS-79 R Gap Filler
Varianta TPS-79 R este o varianta a radarului TPS-79 utilizat si de USMC adaptata la conditiile de relief ale Romaniei. Prototipurile au fost realizate de Lockheed Martin in Statele Unite, pentru cooperarea in productie alegandu-se urmatoarea formula:
-componentele si subansamblele construite in uzina Lockheed Martin din Syracuse, NY
– UTI -componente aditionale si integrare finala
– Aerostar Bacau -subansamble
-Amtel Compozite Brasov -container
-Marctel si Interactive -comunicatii
-Automecanica Moreni – vehicul si remorca ( mai nou vad si un camion produs de Roman Brasov in acelasi scop )
Radarul are o bataie de 190 km ( 200 dupa alte surse ), mai mare cu 70 km decat varianta pentru USMC. Tintele pot fi detectate pana la inaltimea de 10 000 m. Radarul lucreaza in benzile D si E, cu posibilitatea saltului de frecventa pentru cautarea automata a canalului cel mai putin bruiat. Capacitatea de iesire pentru o explorare completa este de 1000 tinte, 500 traiecte si 100 de directii de bruiaj. Radarul dispune de multiple capabilitati ECCM .
Costul intregului program se cifreaza la 121 876 500 dolari, costurile de dezvoltare – productie ale celor 2 prototipuri fiind de 12 milioane, radarele de serie costand 4, 5 milioane bucata. Unele surse dau un numar total de 23 radare ( la fel pe site-ul UTI).
Sursa: „Cer senin”, nr.4 august 2004
Nicusor