Landing Vehicle Tracked-1/LVT-1/Vehicul Senilat de Debarcare cum apare in inventarul armatei americane si denumirea oficiala in productia de serie, a fost primul vehicul amfibiu de suport destinat infanteriei marine si avea urmatoarele caracteristici: producator Food Machinery Corporation/FMC –Dunedin/Florida, prima comanda primita s-a ridicat la 200 de vehicule, contractual ridicandu-se la suma astronomica pe atunci de 3.300.000$ (Donald Roebling n-avea cu sa produca aceste vehicule in atelierul sau, drept urmare s-a asociat cu FMC); coca din tabla de otel de maxim 2,70 mm grosime care asigura protectie scazuta in fata armamentului usor de infanterie (sunt veterani USMC care ne spun ca LVT-1 rezista unui proiectil calibrul 7,70 mm tras cu pusca standard a armatei japoneze, Arisaka/Type 99, de la 1500 m distanta, precum si la proiectilul calibrul 6,50 mm tras cu mitraliera usoara Type 11, insa era facut sita de proiectilele mitralierei grele Type 92/7,70 mm trase de la 800-1000 m distanta).
Coca placata cu tabla de otel la vehiculele de serie a fost ceruta de Departamentul Marinei, cerere emisa catre Donald Roebling pe 22 februarie 1941 (Marina considera ca tabla de otel, in raport cu aluminiul, asigura o protectie mai buna impotriva armelor usoare de infanterie inamice, precum si rezistenta crescuta la corali si alte obstacole intalnite pe plaje –pietre, etc. Asa si era, bineinteles!); lungime 6,55 m; latime 3 m; inaltime 2,48 m. Silueta joasa le facea greu de lovit in apa; greutate gol 7,94 tone/complet incarcat 9,98 tone; echipaj 3 (comandant, conductor, ajutor de conductor)+18/20 soldati/un pluton de infanteristi marini. Echipajul dispunea de cabina amplasata frontal. Initial cabina avea 3 parbrize de mici dimensiuni, ulterior acestea au fost marite asigurand o mai buna vizibilitate in arcul frontal; motor Hercules WXLC-3, 6 cilindri, 6621 cc/146 CP, benzina, producator Hercules Motors Corp din Canton/Ohio (alte surse, 150 CP/112 kW la 3300 rpm. Acest motor dota tractoarele senilate M2 Cletrack, 8510 exemplare produse de catre Cleveland Tractor Company pentru US Army/USAAF/USMC in WW II).
Noile motoare au fost cerute de Departamentul Marinei, cerere emisa catre Donald Roebling pe 22 februarie 1941 –vehiculul prototip era motorizat cu Lincoln-Zephyr/120 CP. Cu noul motor a crescut puterea si a scazut viteza, insa asta s-a dorit; transmisie mecanica -5 viteze inainte+una inapoi. Echipat cu senile late presiunea pe sol fiind mica, 0,6 kg/cmp. Cu toate acestea,
LVT-1 IN MAROC -4 DECEMBRIE 1942
LVT-1 avea probleme cu calea de rulare asa cum au constatat infanteristii la Guadalcanal, nisipul intra in rulmentii rolelor blocandu-i, iar sistemul de franare era ineficient –vehiculul se oprea cu greutate ceea ce marea durata de expunere a infanteristilor la focul inamic. Acest fapt fusese constatat si de inginerii de la Borg-Warner Corporation/BWC care lucrau la variante imbunatatite de LVT in paralel cu cei de la FMC (BWC au si produs variantele LVT-3 si LVT-4. BWC a propus un model blindat echipat cu turela tanchetei M3 Stuart/tun calibrul 37 mm, insa acesta n-a depasit stadiul de prototip –era gata in noiembrie 1941 si fusese realizat din fonduri proprii. Cu toate acestea, ideea BWC avea sa defineasca LVT-urile model “A”/Armored/Blindat. Ca fapt divers, dupa Pearl Harbour mai multe companii au primit contracte pentru producerea/proiectarea/imbunatatirea LVT, cele mai importante fiind Borg-Warner Corporation, Graham-Paige Motors Company/GPMC si St.Louis Car Company. GPMC a produs automobile pana in 1940, insa in 1941 primisera comenzi de 20 de milioane de dolari din partea USAAF, US Navy si USMC pentru piese si echipamente destinate aeronavelor si navelor –au produs, printre altele, motoarele barcilor PT si torpile. St.Louis Car Company a fost producator major de locomotive, tramvaie, autobuze si echipamente destinate intretinerii caii ferate –au produs pentru US Navy/USMC modelul LVT-2 impreuna cu FMC, BWC si GPMC, 2963 de unitati produse pana in 1945. Dintre acestea, 1507 au fost transferate US Army, alte 100 ajungand in Marea Britanie prin programul Land Lease).
FMC si Donald Roebling finalizasera proiectul LVT (A)-1 in decembrie 1941, iar in iunie 1942 primul LVT(A)-1 iesea pe portile fabricii FMC din Riverside/California; rezerva interna de combustibil 189 L; viteza maxima pe sosea 19/20 kmh/ in apa 10/11 kmh; autonomie pe sosea 190 km/pe apa 80 km; initial vehiculul nu a fost inarmat fiind utilizat pentru transport marfa/2-2,40 tone sau 18/20 de infanteristi complet echipati. Ulterior, pe baza cerintei USMC si posibil in baza experientei de la Guadalcanal, FMC a modificat amfibiile blindandu-le usor la partea frontala sub ferestrele cabinei, cea mai expusa tirului inamic, cu tabla de otel de 9 mm grosime. De asemenea, pe cabina cu structura consolidata au montat doua suporturi pentru mitraliere Browning Model 1919/calibrul 30 -7,62 mm sau Browning M2/calibrul 50 -12,70 mm –armele erau manuite de puscasii aflati la bord (deseori, ajunsi la tarm, puscasii luau cu ei aceste arme. Exista surse care sustin ca astfel de modificari s-au facut chiar si pe front de catre inginerii companiei –posibil dar putin probabil. Unele surse independente sustin ca aceste modificari s-au facut chiar la primele 100 de exemplare comandate incepand din iulie 1941, modificari facute in fabrica –foarte probabil sa fie asa).
LVT(A)-1 CU TUN CALIBRUL 37 MM
M1919 aveau sa fie inlocuite cu M2 pana la sfarsitul lui 1943, insa au luptat pe toata perioada razboiului. In multe cazuri, amfibiile aveau o mitraliera calibrul 30+una calibrul 50; pana la sfarsitul lui 1942 au fost realizate 1125 exemplare LVT-1 -540 pentru USMC, 485 pentru US Army si 200 pentru export (prin programul Lend Lease, britanicii numindu-le LVT Mark 1/LVT Mk.1. Britanicii le-au primit incepand cu sfarsitul lui 1943 folosindu-le in Franta si Olanda, 1944-1945).
LVT-1 a vazut “frontul” pentru prima data in august 1942, la Guadalcanal cu 1st Marine Division, unitate care exista si astazi fiind cea mai veche si mai mare divizie activa din USMC, unitate supranumita “Old Breed/Batrana Rasa/Soi Vechi” (Guadalcanal, Operatiunea Watchtower/Turnul de Veghe, 7 august 1942-9 februarie 1943. Primele LVT-1 au intrat in dotarea acestei unitati pe 16 februarie 1942. La Guadalcanal au avut 128 de LVT-1, amfibiile impresionandu-l pe amiralul Richmond Kelly Turner, comandantul Amphibious Force South Pacific/AFSP/Fortele Amfibii din Pacificul de Sud cunoscute si sub numele de Task Force 62/TF-62, unul dintre planificatorii campaniei din Guadalcanal si artizanul primului asalt amfibiu executat pe Frontul din Pacific –a comandat forta de invazie. Amiralul Chester Nimitz spunea despre Turner – “e stralucit, caustic, arogant si lipsit de tact, un barbat pentru care doar slujba conteaza”. Nici comandantul 1st Marine Division la Guadalcanal, General-maior, pe atunci, Alexander Archer Vandegrift, nu-l “iubea” prea mult dar il respecta pentru faptul ca era un bun profesionist, total dedicat USMC. La Guadalcanal, japonezii au vazut prima data LVT-ul fiind impresionati de capacitatile acestuia numindu-l “monstrul marin care merge pe uscat”). Intre toamna lui 1942 si inceputul lui 1943 au aprovizionat trupele aflate in lupta cu hrana, apa, munitie, combustibil, consumabile, evacuand ranitii. Insa, primul asalt amfibiu masiv l-au facut la Tarawa, peste 260 de exemplare participand la debarcare in 3 valuri, dintre acestea doar 50 de exemplare fiind model LVT-2 –Operatiunea Galvanic, invazia Insulelor Gilbert, a fost prima ofensiva majora americana in centrul Oceanului Pacific (Oceania/Pacificul Central), 20-23 noiembrie 1943 (Atolul Tarawa face parte din Insulele Gilbert. Tarawa este astazi capitala Republicii Kiribati –republica insulara fara armata, dispune doar de o mica forta de politie dotata cu un singur vas de patrulare de 162 tone si 31 m lungime, RKS Teanoai/301 –Clasa Pacific Forum, donat de Australia. Pentru aparare se bazeaza pe Australia si Noua Zeelanda. Mda, mai stiu eu pe unii mai “dodoloti” care se bazeaza pe SUA! Da, asa este, nu incape comparatie intre RO si Kiribati dar intelegeti aluzia…).
LVT(A)-1 LA TREABA
Din cate se cunoaste, la Tarawa, majoritatea LVT-urilor aveau blindaj frontal de 9 mm, posibil chiar 12 mm, si mitraliere pe plafonul cabinei, greutatea suplimentara afectand linia de plutire si viteza in apa/uscat. Acest fapt a expus mai mult timp trupele ambarcate la focul inamic, USMC pierzand 8 LVT-uri, alte 15 scufundandu-se cand incercau sa revina pe plaja aducand alte trupe –acestea au suferit gauri in coca produse de mitralierele grele inamice si srapnel, pompele de santina nefacand fata debitului de apa ce inunda vehiculul. Dar, asa cum s-a intamplat mereu in istoria militara, puscasii au invatat din mers, cum s-ar zice! Concret, echipajele s-au “dotat” ad-hoc cu doape confectionate loco din lemn/pene de lemn, acestea fiind batute in gaurile produse de proiectile incetinand sau anuland patrunderea apei, usurand sarcina pompelor de santina. Ulterior, dotarea cu pene de lemn a devenit…standard. Echipajele nu uitau nicicum aceste pene de lemn fiindca erau o chestiune de viata si de moarte! Si daca tot am amintit de echipaje trebuie sa vedem unde s-au format acestea si cand!
Primul detasament de tractoare amfibii din cadrul USMC a luat nastere pe 2 mai 1941, sub comanda maiorului William Wallace Davies aflandu-se 33 de militari –Batalionul 1 Tractoare Amfibii. Initial, pana in septembrie 1941 cand a fost gata cazarma si utilitatile aferente, acesti militari au fost cazati la unicul hotel din Dunedin/Florida pe cheltuiala Marinei. Din septembrie 1941, la Dunedin se facea scolarizarea echipajelor pentru Aligatori, tot aici se si produceau de catre FMC. Scoala era comandata de catre maiorul Davies (la inceputul lui 1944 e promovat la gradul de colonel si desemnat Amphibious Tractor Officer, Fleet Marine Force Pacific sub comanda General-locotenent Holland Smith. A luat parte la luptele de la Kwajelein/ianuarie 1944, Saipan/iunie 1944 si Tinian/iulie-august 1944. Un ofiter decorat trecut in rezerva cu gradul de general-maior. Numele sau se afla pe panoul de onoare al USMC). Pana pe 16 februarie 1942, Batalionul 1 a fost completat cu inca 4 companii avand in dotare 100 de amfibii/LVT-1, fiind atasat 1st Marine Division. 6 luni mai tarziu, in august 1942, primul batalion de tractoare amfibii din organigrama USMC lupta la Guadalcanal. In acest timp se infiinta cel de-al doilea batalion de tractoare amfibii din USMC, Batalionul 2 Tractoare Amfibii la Camp Pendleton/California. LVT-ul si-a castigat locul in USMC facand istorie, intrand in panoplia “de aur” a tehnicii militare!
Nu mergem mai departe fara a ne opri asupra productiei totale de LVT-1, LVT-2, LVT(A)-1, LVT-3, LVT-4, LVT(A)-2 si LVT(A)-4 cu mentiunea ca un numar mic dintre acestea au fost livrate polonezilor, canadienilor si britanicilor (cu deosebire LVT-4, in inventar britanic Buffalo IV. Vom vorbi despre acesta la momentul potrivit…). Numar de productie: LVT-1 -1225 de exemplare; LVT-2 -2963 de exemplare; LVT(A)-1 -509 exemplare; LVT-3 -2962 exemplare; LVT-4 -8348 exemplare; LVT (A)-2 -450 de exemplare; LVT(A)-4 -1890 exemplare. Total productie LVT in perioada 1940-august 1945 -18.347 exemplare.
Si fiindca inca “plutim” cu LVT-1 si LVT(A)-1, haideti sa vedem productia defalcata pe luni/ani, perioada 1940-1945: 1940-1941, LVT-1 -72 exemplare/LVT(A)-1 -0 exemplare; ianuarie 1942-iunie 1942, LVT-1 -258 exemplare/LVT(A)-1 -2 exemplare; iulie 1942, LVT-1 -74 exemplare/LVT(A)-1 -0 exemplare; august 1942, LVT-1 -94 exemplare/LVT(A)-1 -0 exemplare; septembrie 1942, LVT-1 -105 exemplare/LVT(A)-1 -0 exemplare; octombrie 1942, LVT-1 -52 exemplare/LVT(A)-1 -1 exemplar; noiembrie 1942, LVT-1 -133 exemplare/LVT(A)-1 -0 exemplare; decembrie 1942, LVT-1 -125 exemplare/LVT(A)-1 -0 exemplare; ianuarie 1943, LVT-1 -103 exemplare/LVT(A)-1 -0 exemplare; februarie 1943, LVT-1 -86 exemplare/LVT(A)-1 -0 exemplare; martie 1943, LVT-1 -75 exemplare/LVT(A)-1 -0 exemplare; aprilie 1943, LVT-1 -35 exemplare/LVT(A)-1 -7 exemplare; mai 1943, LVT-1 -61 exemplare/LVT(A)-1 -47 exemplare; iunie 1943, LVT-1 -117 exemplare/LVT(A)-1 -55 exemplare; iulie 1943, LVT-1 -174 exemplare/LVT(A)-1 -58 exemplare; august 1943, LVT-1 -219 exemplare/LVT(A)-1 -45 exemplare; septembrie 1943, LVT-1 -236 exemplare/LVT(A)-1 -68 exemplare; octombrie 1943, LVT-1 -243 exemplare/LVT(A)-1 -65 exemplare; noiembrie 1943, LVT-1 -259 exemplare/LVT(A)-1 -70 exemplare; decembrie 1943, LVT-1 -246 exemplare/LVT(A)-1 -73 exemplare; ianuarie 1944, LVT-1 -341 exemplare/LVT(A)-1 -101 exemplare; februarie 1944, LVT-1 -397 exemplare/LVT(A)-1 -114 exemplare; martie 1944, LVT-1 -604 exemplare/LVT(A)-1 -181 exemplare; aprilie 1944, LVT-1 -680 exemplare/LVT(A)-1 -194 exemplare; mai 1944, LVT-1 -762 exemplare/LVT(A)-1 -217 exemplare; iunie 1944, LVT-1 -696 exemplare/LVT(A)-1 -198 exemplare; iulie 1944, LVT-1 –615 exemplare/LVT(A)-1 -196 exemplare; august 1944, LVT-1 –583 exemplare/LVT(A)-1 -176 exemplare; septembrie 1944, LVT-1 –510 exemplare/LVT(A)-1 -127 exemplare; octombrie 1944, LVT-1 –696 exemplare/LVT(A)-1 -173 exemplare; noiembrie 1944, LVT-1 –652 exemplare/LVT(A)-1 -151 exemplare; decembrie 1944, LVT-1 –599 exemplare/LVT(A)-1 -130 exemplare; ianuarie 1945, LVT-1 -683 exemplare/LVT(A)-1 -125 exemplare; februarie 1945, LVT-1 -727 exemplare/LVT(A)-1 -125 exemplare; martie 1945, LVT-1 -817 exemplare/LVT(A)-1 -115 exemplare; aprilie 1945, LVT-1 -790 exemplare/LVT(A)-1 -70 exemplare; mai 1945, LVT-1 -792 exemplare/LVT(A)-1 -65 exemplare; iunie 1945, LVT-1 -785 exemplare/LVT(A)-1 -60 exemplare; iulie 1945, LVT-1 -589 exemplare/LVT(A)-1 -58 exemplare; august 1945, LVT-1 -406 exemplare/LVT(A)-1 -52 exemplare.
LVT-2 s-a nascut din necesitate…USMC constatase in teren faptul ca LVT-1 nu era 100% potrivit pentru lupta, pentru asaltul amfibiu, fiind neinarmat la origine si fara cine stie ce protectie la proiectilele armamentului usor de infanterie japonez, acesta fiind preponderent destinat aprovizionarii si transportului. Categoric, fata de LVT-1, noul Aligator supranumit LVT-2 Water Buffalo/Bivolul de Apa a fost un adevarat pas inainte fiind proiectat strict pentru uz militar, un vehicul complet revizuit (numele LVT-2 vine de la bizonul American, Bison Bison, cunoscut si sub numele de American Buffalo/Bivolul American. Se pare ca lumea l-a “cunoscut” pentru prima data prin cartile lui Karl May din seria Winnetou, eroul nativ fictiv american, odata cu apasii, comansii, etc. Nativii indieni ii pretuiau carnea si pielea, vanandu-l rational. Bine ca au venit albii in Vest vanandu-l irational, aducandu-l aproape de extinctie. Ca si pe indieni, dealtfel!).
LVT-2 WATER BUFFALO -1942
Noul LVT, desi pastra “infatisarea” LVT-1, diferea mult fata de acesta fiind mai manevrabil pe uscat si cu o mai buna navigabilitate in apa. LVT-2, interesant, folosea multe componente de la alte vehicule, piesele principale, motorul si transmisia proveneau de la tancheta M3A1 Stuart, spre exemplu.
LVT-2(A)BUFFALO II -IWO JIMA 1944
LVT-2&LVT-2 Water Buffalo (SUA)/Mk.2 (Marea Britanie) avea urmatoarele caracteristici: intrat in dotarea USMC in 1942, construit in 2963 de exemplare de catre Food Machinery Corporation, Borg-Warner Corporation, St.Louis Car Company si Graham-Paige Motors Company; echipaj 3 in cabina –comandant, conducto/sofer, ajutor de conductor. Cabina era modificata fiind dispusa la distant mica de arcul frontal fiind prevazuta cu doua ferestre de mari dimensiuni prevazute cu parbrize rabatabile in jos, usurand evacuarea echipajului in caz de urgenta; sistem de suspensie torsilastic, inovatie ce a adus mari avantaje in comparatie cu sistemele conventionale cu arcuri, mult mai usor de intretinut si cu durata de viata crescuta. Noua suspensie asigura comfort sporit echipajului pe timpul deplasarii, marea viteza si manevrabilitatea –galetii aveau bandaj de cauciuc si arcuri/tampoane de cauciuc (zgomot redus, eficienta crescuta la amortizarea socurilor si vibratiilor, dimensiuni si greutate reduse, montaj si intretinere reduse, capacitate mare de deformare elastica/capacitate de amortizare marita, simplitate in constructie. Foarte probabil se realizau din cauciuc sintetic+negru de fum); senilele erau echipate cu palete cu design nou, mult mai eficient si rezistent, palete in forma de W care mareau de doua ori tractiunea in apa fata de paletele senile variantei LVT-1; lungime 7,95 m; latime 3,18/3,25 m; latimea intre senile 2,88 m; inaltime 2,49/2,50 m; echipaj 3 in cabina (comandant, sofer, ajutor de sofer)+24 de infanteristi marini/militari (pe platforma -2 plutoane); greutate la incarcatura maxima 14,016/15 tone.
Capacitate maxima de incarcare 2,69/2,70 tone; presiunea pe sol 0,60 kg/cmp; motorizare Continental W-670-9A, radial, benzina/64 octane, 250 CP/2400 rpm, 17,84 CP/t, 7 cilindri, racit cu aer, lungime 1,07 m, diametru aproximativ 1,14 m, greutate uscat 204 kg (probabil), ordinea de aprindere a cilindrilor -1,3,5,7,2,4,6. Motorul deriva din Continental R-670, motor de aviatie –a fost introdus pe avionul de scoala biplan Boeing- Stearman/Stearman Kaydet/1934. Acesta e varianta destinata vehiculelor blindate, reprezentative fiind tanchetele M-2 si M-3 Stuart. Motorul amplasat in partea spate a amfibiei actiona si pompele de santina fiind prevazut cu doua magnetouri si carburator dispus central; transmisie sincrona, 5 viteze inainte+una inapoi. Transmisia provenea de la tancheta M-3 Stuart; latime senile 36,20 cm; viteza maxima pe uscat 32 kmh/pe apa 12 kmh; autonomie pe uscat 240-241 km/pe apa 80 kmh; trecea obstacole verticale de maxim 91 cm; trecea santuri de maxim 1,52 m lungime; urca pante de maxim 60◦; blindaj usor -9 mm frontal/6 mm lateral; armament 1-2 mitraliere M2/12,70 mm+2-3 mitraliere Browning Model 1919/calibrul 7,62 mm. Mitralierele erau montate pe suporturi frontale (2 deasupra cabinei) si laterale (2 suporturi) si puteau fi demontate rapid (puscasii le luau deseori cu ei).
Oricum, echipajul sau puscasii alegeau dispunerea armamentului, de multe ori au fost vazute amfibii cu o mitraliera M2 si una Browning Model 1919 pe plafonul cabinei, deci, inarmarea nu era standard. Britanicii au echipat unele dintre amfibiile LVT-2 si LVT-4/Buffalo IV cu tunuri Polsten sau aruncatoare de flacari (numar redus) utilizandu-le in mlastinile Olandei si pe granita de nord-est a Germaniei (britanicii le-au primit prin programul Lend-Lease. Interesant e faptul ca tunul Polsten a fost o revizuire a Oerlikon/20 mm facuta de catre ingineri polonezi si cehoslovaci refugiati in Anglia, si a aparut in martie 1944. Polonezii lucrau la el in 1939 dar nu il finalizasera la momentul invaziei germane. Aveau s-o faca in Anglia…Era mai usor decat Oerlikon original dar cu caracteristici si performante similar –utiliza aceeasi munitie, incarcator de 30 proiectile/tip magazie sau 60 de proiectile/incarcator tambur. Avea pret de productie redus fata de Oerlikon/350 lire –Polsten/70 lire. Tunul Polsten avea urmatoarele caracteristici: calibrul 20 mm. Numele Polsten vine de la Pol-Polonia+Sten -Sten Company,Marea Britanie; rata de foc 450 proiectile/minut;viteza initiala a proiectilului 830 ms; raza maxima de tragere 2000-2200 m, pentru eficienta maxima 1000 m; greutate proiectil 119-120 grame; greutate 54-57 kg; lungime 2,10 m; lungimea tevii 1,45 m; britanicii, canadienii si polonezii l-au mentinut in dotare pana la sfarsitul anilor *50/sec.XX; a fost utilizat si in varianta AA –cu una sau 4 tevi, inclusiv pe nave sau blindate/varianta AA a tancului Cromwell numita Centaur/95 de exemplare construite/2 tunuri Polsten in turela/au aparut la D-Day. Exista si varianta destinata parasutistilor, afet cu roti tractat de jeep); au existat in productie doua modele de LVT-2, nediferentiate oficial, singura deosebire dintre acestea fiind lungimea balustradelor, conform unor surse independente. Amfibiile nu erau prevazute cu rampa mobila ceea ce ingreuna imbarcarea/debarcarea trupelor.
DETALII CALE DE RULARE LVT-2
Militarii erau nevoiti sa urce/sara peste balustrade ceea ce ii expunea mai mult timp focului inamic, basca faptul ca nu puteau lua la bord incarcaturi mari din motive evidente –un impediment major care a fost corectat la LVT-3/4. Incarcarea/descarcarea se facea pe laterale datorita motorului amplasat in spate, acest detaliu tehnic micsorand volumul compartimentului marfa; raza de virare 9 m pe uscat/15 m in apa; unghiul de abordare a plajei maxim 35◦; LVT-2 au luat parte la luptele de la Tarawa (aici, din 125 de LVT-uri participante la asalt, 50 LVT-2+75 LVT-1, la sfarsitul primei zile mai erau functionale doar 35. Insa au reusit sa-si faca treaba!), Roi-Namur, Cape Gloucester/Noua Guinee (SUA&Australia versus Japonia), Kwajelein, Saipan, Guam, Tinian, Peleliu, Iwo Jima si Okinawa.
LVT –(A)1, in ciuda denumirii similara cu LVT-1 nu deriva din acesta ci din LVT-2, fiind un model total diferit de “1”. Acest model era destinat cu precadere suportului cu foc al infanteristilor in timpul asaltului fiind considerat tanc amfibiu –dispunea de o turela cu un tun calibrul 37 mm insa au existat si exemplare, putine la numar, echipate cu aruncator de flacari E7-7 (a fost primul din gama LVT destinat acestui scop –suport direct cu foc. Varianta aruncator de flacari era similara M3A1 Satan/1944 fiind vazute la Saipan/24 exemplare si Tinian. Din cate se cunoaste, continea un rezervor cu 397 L de benzina sau napalm –un jet avea viteza de 7,5 L/secunda. Jetul de benzina ajungea la 27-37 m distanta, iar cel cu napalm la 96-119 m distanta. Ca fapt divers, USMC a fost incantat de M3A1 Satan –la Saipan, spre exemplu, un astfel de tanc aruncator de flacari a anihilat de unul singur 200 de japonezi adapostiti intr-o pestera, prajind 150 dintre ei, doar 50 predandu-se). Astfel de aruncatoare de flacari au echipat in numar redus si LVT-4 din septembrie 1944, acesta continand 8 cilindri de inalta presiune cu gaz si un rezervor intern de material inflamabil de 832-833 L, raza circulara de imprastiere a combustibilului fiind de 100 m.
LVT –(A)1 avea urmatoarele caracteristici: proiect finalizat de Donald Roebling in decembrie 1941, primul exemplar iesind pe portile FMC din Riverside/California in iunie 1942. “A” –Armored/Blindat. Produs in 509 exemplare in perioada 1942-1944; lungime 7,95 m; latime 3,25 m; inaltime 3,07 m; echipaj 6 –comandant, sofer, 4 tragatori (comandantul si un incarcator se aflau in partea dreapta a turelei. Tunarul/ochitorul se afla in partea stanga a turelei. Soferul se afla in habitaclu, frontal, in partea stanga. Ajutorul de sofer/asistentul se gasea in habitaclu, frontal, in partea dreapta. 2 mitraliori se aflau in habitaclu, imediat in spatele turelei, acestia manevrand cele doua mitraliere laterale). Echipajul impartea spatial intern cu mai multe rastele de munitie, spatiul intern era inghesuit si incomod; greutate la incarcatura maxima 14,80 tone; motorizare Continental W-670-9A; transmisie sincrona, 5 viteze inainte+una inapoi; sistem de suspensie torsilastic; viteza maxima pe uscat 40 kmh/pe apa 11 kmh; autonomie pe uscat 201 km/pe apa 120-121 kmh; rezerva interna de combustibil 401L; trecea obstacole verticale de maxim 91 cm; trecea santuri de maxim 1,52 m lungime; urca pante de maxim 60◦; blindaj 51 mm frontal/8 mm coca.
Carena era din otel omogen laminat. Cabina avea 1,30 cm blindaj la partea frontala; presiunea pe sol 64 kg/cmp; armament in turela M-44, aceasta fiind aproape identica cu cea a tanchetei M-3 Stuart. Turela avea diametrul de 1,18 m si continea un tun M6 -53 calibre/calibrul 37 mm+o mitraliera coaxiala cu tunul, Browning 1919A4/calibrul 8 mm. Alte doua suporturi demontabile pentru mitraliere Brownind 1919A4 erau dispuse in spatele turelei, mitralierele fiind actionate manual. Elevatia tunului era cuprinsa intre -10◦/+25◦ (elevatie manuala), turela rotindu-se 360◦ (actionare manuala sau hidraulica. Viteza de rotatie era de 24◦ pe secunda), rezerva de proiectile calibrul 37 mm -104 lovituri/calibrul 8 mm -6000 lovituri. Turela, la partea frontala, avea blindaj de 1,30 cm; latime senile 36,20 cm. Totusi, experienta frontului a demonstrat ca tunul calibrul 37 mm nu era prea eficient impotriva fortificatiilor inamice majore din beton cu proiectile HE, insa cu proiectile AP avea efect asupra blindatelor japoneze si cazematelor din otel, fapt ce nemultumea puscasii marini si echipajele (penetra blindaj de 48 mm de la 500 m distanta). Drept urmare, de la jumatatea anului 1944, LVT-4 au fost armate cu tun calibrul 75 mm, mult mai eficient, inlocuindu-si suratele LVT(A)-1. Ca fapt divers, LVT(A)-1 tragea deseori de pe apa, total ineficient, fara precizie, consumand inutil munitie! Dar, asa cum mentionam anterior, invatau din mers…
Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.
http://www.clydemaritime.co.uk/xlighters www.xlighter.org
www.navyhistory.org.au
www.usa.gov › federal-agencies
www.usmcu.edu › Research
www.ibiblio.org › ref › Roebling › Roebling
ascelibrary.org › doi › pdf
www.nps.gov › usmc › pcn-190-003115-00
www.asme.org › about-asme › landmarks
www.nationalww2museum.org › vehicles-war