Rusii si americanii strans uniti in fata hotilor de chinezi!
Unii, adica ivanii, isi apara cu paru-n mana fabricile de avioane si santierele navale, bombanind blesteme la adresa vecinilor prea furaciosi, in timp ce Varu’ Sam de peste un ocean de China are si el probleme majore tot cu obiceiul chinezilor de a nu pleca niciodata cu mana goala din uzina, curtea sau calculatorul omului. Ca daca tot sunt acolo…
Asa ca americanii, ingrijorati de povestile de groaza spuse de Ivan, despre cum navalesc hoardele de chinezi micuti si-l lasa calic de avioane, submarine, tancuri si cate si mai cate, Varu’ Sam ziceam, intre un pahar de Whisky si o palma pe spatele bietului Ivan, asa de incurajare, beleste ochii cat cepele la calculatoarele sale atacate permanent de chinezi.
Deja nu mai vorbim de atacuri razlete ci de planuri cincinale, bine puse la punct, cu termene si scadente, vorbim de atacuri planificate cu grija si pe termen lung.
Astfel ca Homeland-ul a hotarat sa ia masuri, dupa ce toata presa americana si-a pus fustele in cap in fata DHS (Department of Homeland Security) si le-a zis de mama si tata, de frati si surori, adica i-a facut gasca de aurolaci, ca nu sunt buni de nimic si vorba lui Cosbuc: “Incurcati pe-aicia treaba,
Si-mi mancati pilaf degeaba!”
Auzind Homlenzii americanii asa multe cuvinte de ocara si cu spectrul somajului foarte limpede in fata, mai tragand cu coada ochiului la Ivan cel vesnic si zilnic jefuit, s-au gandit ca oricum nu-i nimic nou sub soare, asa ca au preluat o parte din metodele chinezilor de recrutare pentru meseria, foarte onorabila, de hacker. Astfel in China se organizeaza olimpiade, concursuri nationale si regionale, dotate cu premii semnificative, pentru toate varstele. In urma acestor competitii copiii si tinerii, cu talent real de informatician si spargatori in devenire, sunt culesi de Marele Popor Chinez si trimisi la specializare, pentru ca mai apoi sa-i invadeze pe vecinii de peste ocean ai chinezilor.
Astfel ca Homeland-ul s-a gandit sa faca si el concursuri, doar-doar o reusi sa-i mai starpeasca din entuziasm si succes amicului cu ochii mici si oblici. Numai ca yankeii sunt cu mult in urma chinezilor ca metode si eficienta, cel putin la nivel guvernamental. Inca nu facuse internetul ochii si China isi pregatea deja unitatile de comando informatic. Astfel la sfarsitul anilor “90, sub umbrela Ministerului de Externe de la Beijing a luat forma o organizatie cibernetica, care initial avea scop strict defensiv. Intentia era sa verifice cat de bine este pregatita China in fata unor atacuri cibernetice, sa gaseasca problemele, iar mai apoi sa le remedieze.
Bineinteles ca acesta a fost doar inceputul, pentru ca dupa un timp, unii spun neverosimil de scurt, aceasta ramura cibernetica a Ministerului de Externe a trecut de la verificarea proprilor vulnerabilitati cibernetice, la verficarea vulnerabilitatilor vecinilor din Japonia, Coree de Sud si bineinteles a Statelor Unite, devenind dintr-o unitate strict defensiva, una cu pronuntat caracter ofensiv.
NET Forces a continuat sa creasca, atat ca numar si resurse, cat si ca scop sau mai bine zis ca tupeu. Curand organizatiei i s-au alaturat peste un million de membri grupati intr-o organizatie cu specific patriotic numita “Red Hackers Union”, un fel de militie informatica. Din RHU fac parte programatori, ingineri IT si chiar utilizatori obinuiti de net, dar care au in comun apararea Chinei pe Internet. Sunt foarte activi fata de orice jignire sau lucru rau spus/scris despre tara lor si in mod sigur au si alte talente, ceva mai ascunse. Data de nastere a RHS coincide cu bombardarea de catre SUA a ambasadei Chinei din Belgrad in 1999, iar odata cu aparitia spontana a acestei organizatii, guvernul de la Beijing a inceput usor, usor, sa tina sub control intrega forta a RHS. Practic guvernul nu da ordine membrilor, pe care de altfel nici macar nu-i plateste, ci doar le sugereaza anumite scopuri, programe, etc.
Aici trebuie sa tinem cont de sistemul pe care China il folosete in spionajul cibernetic, care este in ceea mai mare parte un sistem liber si civil, bazat pe voluntariat si patriotism. Astfel multe tinte atacate de hackerii chinezi nu au nici o treaba cu cerintele guvernului sau cu vreun plan anume, ci sunt lovite pe motive obscure, uneori doar pentru ca acest lucru este posibil.
Dar in general atacurile sunt coordonate de catre NET Forces, chiar daca ceea mai mare parte a “angajatilor” nu au nici o treaba cu guvernul. Atacurile informatice lansate din China sunt in cea mai mare parte justificate prin patriotismul celor care le executa si bineinteles de le un anumit nivel in sus, totul este strict reglementat si tinut sub un foarte sever control. Idea din spatele acestor atacuri, numeroase si pe tinte diverse, provine din incercarea chinezilor de as masca adevaratele tinte de mare valoare, de a masca atacurile cu adevarat periculoase, intr-o mare de lovituri cotidiene, fara prea mare importanta in imensa lor majoritate.
Un numar imens de atacuri, distribuite non-stop si uniform, nu face altceva decat sa epuizeze fortele de aparare ale inamicului si/sau il poate face sa-si distribuie resursele pe tinte false.
Deocamdata amenintarea cibernetica chineza este luata din ce in ce mai serios de catre americani si nu numai. Se invertesc sume din ce in ce mai mari pentru protectie si de ce nu, pentru contraatacuri asupra sistemului informatic chinezesc. Ca doar nu va inchipuiti ca aceste lupte au doar sens unic, americanii si europenii fiind mai tot timpul doar in defensiva, doar ca daca infrangerile din Occident ajung in media, cele suferite de China nu ajung nicaieri si astfel se creaza o imagine destul de falsa asupra situatie reale.
Numai ca de aceasta data americanii si-au adus aminte ca au si ei patriotii lor! Cu atat mai mult cu cat si in Statele Unite fiinteaza organizatii voluntare care protejeaza imaginea Americii in spatiul virtual. Aceste organizatii 100% private nu au fost pana acum prea luate in considerare de catre autoritatile federale, desi ele lupta deja impotriva atacurilor chineze, dar lucrurile incep rapid sa se miste. Astfel, guvernul federal s-a gandit sa ceara si el, precum cel chinez, pe cai neoficiale, ajutorul proprilor militii ale internetului, iar dupa toate estimarile, numarul membrilor militilor americane, ca si dotarea acestora, este mult peste ce pot chinezii astazi, doar ca americanii se misca ceva mai greu.
Ce se va intampla atunci cand cele doua forte se vor incaiera cu toata forta, pe intregul internet, 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, fiecare avand acum sprijinul propriului guvern?! Iar militile americane nu vor fi singure: rusii si europenii sar si ei in incaierare, ajungandu-se la aliante extrem de ciudate, dar trebuie sa ne amintim: aceste forte nu sunt in mod oficial apartinatoare de vreo structura oficiala, avand astfel mana libera sa faca orice, atat timp cat acest “orice” este impotriva inamicului chinez.
Al Treilea Razboi Mondial a inceput si va fi in mod sigur crancen, generand pierderi enorme tuturor partilor implicate. Deocamdata America se pregateste de riposta la scara mare, impreuna cu aliatii sai, unii traditionali, altii de conjunctura, isi numara calculatoarele, face inventarul fortei sale cibernetice si se strange ghem, gata sa scoata ghearele si sa sara. Iar odata ce guvernul ii va da drumul din lesa… Care va fi reactia Chinei in fata contraatacului Occidental ramane de vazut sau de sters sangele de pe jos. Si un ultim lucru de subliniat, militile americane vor avea in spatele lor, desi neoficial, intreaga industrie informatica americana, industrie bazata pe drepturi de autor si cel mai probabil facilitati guvernamentale fara numar.
Asadar razboiul abia incepe, iar chinezii poate ar trebui sa-si aduca aminte de cuvintele amiralului Yamamoto, referitoare la un razboi cu America…
Sursa: strategypage
GeorgeGMT