M-am gandit sa continuam si acesta serie, sa povestim un pic despre celebrul “se stie”. Sunt doua fraze pe care eu in limba romana nu le mai suport: “adevarul este ca” si “se stie”. Daca prima o rezolvam in 3 secunde in sensul in care tot timpul mi s-au parut comici oamenii care detin adevarul pe persoana fizica, il stiu, il cunosc si tu, cel care opinezi opozabil, esti doar prostul care argumenteaza contra adevarului, problematica “se stie” sau “dupa cum se stie” este mult mai complexa.
Daca pe majoritatea celor care folosesc aceste tertipuri verbale nu-i suspectez de prea multa “intelighentie” de pedagog de scoala noua sau veche, ar fi bine sa ne uitam mai in detaliu pe acest “se stie” caci are o istorie deosebit de interesanta si a ramas la nivel academic notat ca si metoda “Stalin” de argumentare. Un fel de ad baculum, insa baculum-ul aparea la scurt timp si nu instant ca in antichitate.
Pai sa incepem de la insisi termeni si traducerea lor atat in engleza cat si in limba romana: adica kak izvestno (“as is known”/”dupa cum se stie”); vsem izvestno (“it is known to all”/”dupa cum este cunoscut la toti”); kak yasno (“as is clear”/”dupa cum este clar”). Ca sa fiu si eu clar, nu vorbim de niste cuvinte oarecare amplasate intr-o povestire oarecare, noi vorbim asadar de o structura frazeologica extrem de persuasiva care a ajuns prin practica indelungata un asa zis “adevar”, orice minciuna punea in rama.
Prin urmare, o prima aparitie a acestei expresii in contextul dat este atribuita anului 1905, in Rusia Tarista, unui anume Iosif Dzhugashvili intr-un articol plasat la ziar de un prieten de-al sau Lavrentiy Pavlovich. Pe ambii istoria ii va retine sub alte nume. Articolul cere printre altele o greva generala si o unitate a bolsevicilor. Desigur ca in buna traditie articolul face si o serie de acuzatii, nefondate, de care se leaga si expresia “dupa cum se stie”. Nu avem nevoie de probe deoarece “se stie”. Aceste cuvinte simple aparent, alaturi de niste minti diabolice, apar incepand cu 1917 in ziarul “Izvestia” constant. Dimensiunea legendara a acestora este atinsa de abia in cadrul marii epurari staliniste. Literalmente orice proces intentat, acolo unde se mai facea acest lucru si acuzatul nu era executat direct, asadar acolo unde se puneau aceste procese in scena, cuvintele mentionate erau omniprezente. Rechizitoriul nu avea nevoie de probe, acel simplu “se stie”, doua articole din ziar si unul sau doi acuzatori “publici” si “civili” rezolvau orice problema dupa arhicunoscutul dicton: “Dispare omul, dispare problema.”
In logica propagandei sovietice, aceste cuvinte surveneau drept “inlocuitor” de proba. Ceea ce apare in oganele de presa ale partidului sub aceste expresii nu trebuie probat, nu este necesar sa fie probat, devine matematic o axioma. Nota bene, vremurile nu permiteau nici macar o verificare in linii mari a faptelor prezentate de publicatii.
De asemenea, era vital ca aceste expresii sa fie plasate in punctele cheie ale costructiei propagandistice ca nu cumva sa fie o urma de dubiu asupra unei stari de fapt. Acum noi putem face un exercitiu de imaginatie si ne punem in locul unor persoane care primesc asa zisele informatii in regim propagandistic de zeci de ani. Crede cineva ca dintr-un punct mai poti diferentia macar elementar un adevar de o minciuna?
Desigur ca nu acesta era scopul principal al propagandei, si al masinariei de propaganda, nu functioneaza doar ca un simplu Ivan Ivanovici, lucrator la banda undeva intr-o fabrica sa achieseze la o anumita idee, ci intreg apratul acesta se pune in functiune, fie ca sa dea un vector intr-o problema de interes general/national fie pentru a simula un grad de democratie, respectiv a imbraca vointa unui birou central in vointa poporului. Si sa explicam putin ultimele doua sintagme. Un regim totalitar si represiv nu poate functiona decat prin eliminarea sistematica a persoanelor care ocupa functii in stat si devin din varii motive incomode. De la deviationism ideologic pana la comploturi impotriva liderului, motivele pot fi multe asa cum istoria a demonstrat-o. In aceste conditii, eliminarea persoanei de regula printr-un proces simulat trebuia dublata si de o dimensiune propagandistica. Eliminarea era astfel imbracata in vointa populara prin acel “Kak izvestya” si nu mai ramanea un simplu ordin venit din doleanta unuia sau a unui grup de oameni. Nu, acel “Kak izvestya” imbraca actiunea statului in repulsia populara fata de un individ.
Toate-s vechi si noi in acest razboi hibrid. Si acum intrebarile din partea publicului: ce ai bai, ce ne prezinti noua astea, ca “se stie”. Sunt sigur ca da, asa ca va rog dati un search dupa cuvintele de mai sus pe site-uri de propaganda, pardon, scuze, informare de sorginte ruseasca, inclusiv unul care activeaza in Romania.
Surprize? Si surprizele nu au devenit si mai mari cand facem acest exercitiu pe anumite site-uri de fake news, pardon stiri romanesti?
Ma semnez al vostru tov. leyten…
Surse:
Three who Made a Revolution: A Biographical History. The lives of three men who made the Russian Revolution possible–Lenin, Trotsky, and Stalin–are the focus of this biographical account of the rise of socialism in the late 19th and early 20th centuries – Bertram D. Wolfe
Paranoia: The Madness that Makes History – Luigi Zoja
Russia After Lenin: Politics, Culture and Society, 1921-1929 – Vladimir Brovkin
Luxul mortii – Cristian Tudor Popescu
https://www.rferl.org/a/27774611.html – Radio Europa Libera – Articole