Continuam…Deschidem prin acest articol, seria dezvaluirilor de pe frontul nevazut romanesc. Faptele, oamenii, imprejurarile, nu sunt inventate, nu au nimic comun cu fictiunea, ci reprezinta doar momente cruciale ale istoriei neamului, mai putin sau deloc cunoscute.
Desi istoria luptelor dintre daci si romani este relativ bine cunoscuta, prea putine fapte care ar putea avea legatura cu razboiul informativ, au fost consemnate. Asta nu inseamna insa, ca n-au existat!
Relatarile cu privire la desfasurarea ostilitatilor, cu precadere romane (precum cele ale istoricului roman, Dio Cassius), lasa sa se intrevada ca acestea erau precedate de o intensa activitate de cunoastere a inamicului. Se stie cu certitudine faptul ca Roma, avea o intinsa retea de spioni si informatori, ce se intindea in vastul sau imperiu si nu numai.
Ce se stie mai putin, este faptul ca si dacii, stramosii nostrii, se pare ca aveau un sistem informativ bine pus la punct. Sa nu uitam, ca regele Burebista isi crease o forta militara bine pusa la punct, si beneficia de un serviciu secret (sa-i spunem asa!), care l-a ajutat a se mentine la putere multi ani, pazindu-l de nenumaratele comploturi si urzeli ale nobililor (tarabostes), si nu numai! Burebista era constient de faptul ca un conflict cu Roma, era doar o chestiune de timp. Cezar, dealtfel, nu de putine ori a dorit sa cucereascaDacia, dar visul sau a ramas neamplinit tot timpul vietii sale. Cu toate acestea, visul a ramas…
Astfel, dupa moartea lui Burebista, profitand de slabiciunea statului dac si a luptelor interne pentru putere intre tarabostesi (oare, la NOI, istoria se repeta mereu? Asa pare dupa cum se prezinta scena politica astazi. Sa nu fi invatat oare, EI si NOI, nimic din trecut!?), si mergand pe principiul bine cunoscut: “Divide et impera”, in anul 29 i.e.n, Roma a atras de partea ei pe Roles (capetenie daco-geta din Dobrogea). Acestuia, pentru a-l castiga si a-i satisface orgoliul nemasurat, imparatul Octavian i-a acordat titlul de “prieten si aliat al poporului roman”. Sa se fi manifestat TRADAREA la noi, inca din cele mai vechi timpuri? Se pare din pacate ca DA! Vom vedea in cele ce urmeaza…
Acest Roles, aliat al romanilor, trebuia sa ofere un pretext generalului Crassus Licinus, pentru a trece cu armatele sale in Dobrogea, si a o lua in stapanire in numele Romei. Acest “prilej” n-a intarziat sa apara! In 28 i.e.n, Roles le ofera romanilor sansa nesperata, atacand pe vecinul sau din nord, Dapix. Se pare ca, Crassus a beneficiat si de serviciile unui spion din randul ostenilor lui Dapix, care le-ar fi deschis portile cetatii, oferindu-le astfel o victorie relativ usoara. Iata cum, un spion din interior, face deseori mai mult decat o armata! Romanii au stiut sa exploateze viciul uman, vremelnicia si nemernicia omului…Daca la randul lui, Dapix ar fi dispus de proprii spioni, lucrurile ar fi putut sta altfel. Daca tradarea nu s-ar fi produs…DACA, prea multi de DACA!
Romanii stiau insa si cum sa-si rasplateasca “prietenii” si sa-i tina sub supraveghere si control. Roles devine “carmuitorul” Dobrogei, bineanteles, in numele Romei. Un exemplu elocvent cu privire la influenta, deseori hotaratoare, a activitatilor cu caracter special, in evolutia tarilor, popoarelor si bataliilor.
Cu toate acestea, romanii au avut mult de furca cu Decebal si cu dacii. Trebuie sa mentionam insa ca, acesta a acordat ca si inaintasul sau, Burebista, o atentie deosebita dupa cate se pare, activitatii de spionaj si culegere de informatii.
Istoricul roman Dio Cassius, mentioneaza cum ca, dupa razboiul cu Decebal, Domitian a trimis Senatului o scrisoare despre care afirma ca provine de la Decebal, in care acesta se recunostea invins. Se pare insa ca de fapt scrisoarea a fost o actiune de dezinformare stralucita a lui Decebal, care urmarea sa castige timp pentru a se pregati pentru viitoarele confruntari cu Roma, adormind astfel vigilenta si orgoliul romanilor, inclusiv pe Domitian (acestuia i s-a dat probabil, ceea ce el de fapt dorea s-auda!). Daca a fost sau nu asa, nu vom sti cu siguranta, niciodata! Daca Decebal a avut un Serviciu Secret bine organizat (cu toate ca se pare, Marele Preot Deceneu, nu era strain de lupta informativa, fiind ochii si urechile regelui), nu vom sti niciodata insa! Ne bazam doar pe surse romane, care pot sau nu, sa fie subiective ori obiective.
Este nedrept insa a nu pomeni cateva dintre calitatile marelui rege Decebal, mentionate foarte elocvent de catre Dio Cassius (atunci cand te lauda un dusman, inseamna mare lucru!): “Era priceput in ale razboiului si iscusit in lupta, stiind cand sa navaleasca si cand sa se retraga la timp, mester in a intinde curse, viteaz in lupta, stiind a folosi cu dibacie o victorie si a scapa cu bine dintr-o infrangere”. Sa tragem de-aici concluzia ca Decebal era initiat in munca de informatii si tactica militara? Posibil! Sa fi avut Regatul Dac sub conducerea sa, capacitatea de a culege informatii cu privire la capacitatea de lupta si intentiile Imperiului Roman? Posibil! Cert este faptul ca, Dio Cassius mentioneaza fapte si intamplari uimitoare, la adresa lui Decebal si a stramosilor nostrii daci.
De la el aflam ca in timpul primului razboi dacic, Traian, noul Imparat al Romei, ar fi primit o delegatie din partea lui Decebal. Aceasta delegatie i-a adus o ciuperca mare pe care scria cu litere latine ca unii aliati ai lui Decebal, il sfatuiesc pe Imparat sa se intoarca inapoi si sa faca pace. Rezultatul, a fost negativ!DAR, sa fi fost aceasta o incercare a lui Decebal de a-l speria ori influenta pe Traian? Sa fi fost aceasta o dezinformare, Decebal supraevaluandu-si intentionat fortele in fata Imparatului? Posibil!
Tot Dio Cassius mentioneaza ca dupa batalia de la Tapae, unde Decebal a pierdut in fata armatelor romane, acesta: “Temandu-se ca nu cumva romanii, ca niste invingatori ce erau, sa porneasca si spre scaunul domniei sale, taie arborii care erau primprejur si razema de trunchiuri arme, pentru ca romanii, temandu-se sa nu fie soldati, sa se retraga, ceea ce se si intampla”. Prevedere, teama, tactica sau…razboi psihologic (una dintre principalele ARME din arsenalul serviciilor secrete!), din partea regelui dac? Posibil!
Nu putine au fost incercarile ascunse ale regelui dac, de a-si elimina adversarul prin asasinat (o forma uzuala de lucru a Serviciilor). Dio Cassius mentioneaza cel putin una dintre acestea, care ne confirmaCLARca Decebal, avea INFORMATORI in randul armatei romane, posibil chiar si in anturajul Imparatului. Acesta mentioneaza ca Decebal, fiind INFORMAT ca la Traian oricine poate obtine audienta, a trimis niste “fugari” cu misiunea secreta de a-l ucide. Planul a esuat insa, deoarece romanii prinzandu-l pe unul dintre ei si torturandu-l, au aflat intregul complot. A incercat oare Decebal, prin intermediul spionilor, informatorilor ori mercenarilor de ocazie, sa schimbe soarta Daciei? Ne arata aceasta c-a avut STRUCTURI ORGANIZATE in acest sens? Posibil!
Iata ce ne mai spune Dio Cassius cu privire la iscusinta lui Decebal in ceea ce priveste lupta fara arme: “Decebal, momind pe Longinus, comandant de oaste care se dovedise de temut in razboaie, si induplecandu-l sa vina la o intalnire sub cuvant ca va face tot ceea ce i se va porunci, puse mana pe el si-l intreba in fata obstii ce ganduri are Traian; si fiindca acela nu voii sa spuna nimic, il pusa sub paza neferecata si, trimitand un sol la Traian, ceru ca acesta sa-i lase tara pana la Istru si sa-i intoarca banii pe care-i cheltuise cu razboiul; numai asa ii va da drumul lui Longinus! Traian raspunzandu-i cu vorbe indoielnice din care vroia sa se vada ca el nu pune pret nici prea mare, nici prea mic pe Longinus (aceasta pentru ca nici sa-l piarda pe acela, nici sa-l rascumpere cu prea multi bani), Decebal, socotind ce sa faca, statu in cumpana. Intre acestea, Longinus, capatand otrava prin mijlocul unui libert pentru ca Decebal sa nu banuiasca deloc ceea ce avea sa fie si sa nu-i faca paza mai grea, ii promise ca-l va impaca cu Traian; apoi, scriind o epistola ce cuprindea o rugaminte, o dete libertului ca s-o duca lui Traian pentru ca sa fie fara grija. Si astfel, libertul plecand peste noapte, Longinus bau otrava si muri. Dupa ce se intampla aceasta, Decebal ceru de la Traian pe libert, promitandu-i ca-i va da in schimb trupul lui Longinus si zece captivi; el deci, ca sa aduca aceste intru indeplinire, indata trimise pe centurionul prins dimpreuna cu Longinus. Totusi, Traian nu-l trimise nici pe acela inapoi si nici nu dete drumul libertului, socotind ca pentru onoarea imparatiei viata acestuia este mai de pret decat inmormantarea lui Longinus”.
Ce concluzie putem noi, niste profani, sa tragem din toate acestea? Ca Burebista si-apoi Decebal, au avut structuri organizate de informatii? Sau poate au beneficiat de ajutorul unei/unor structuri extrem de ascunse si eficiente, precum lasa unii a se intelege? Posibil!
Insa de un lucru putem fi siguri, si anume de faptul ca amploarea si specificul actiunilor si demersurilor intreprinse, nu erau la indemana oricui, necesitand cunostinte si eforturi, analiza si pregatire, specifice unor oameni ce aveau anumite deprinderi. Vom sti insa vreodata adevarul? Probabil ca NU! Mergem insa inainte…
Va urma,
WW