In capitolul ce urmeaza ne vom ocupa de fapte si actiuni cuprinse in cronici, acte de cancelarie si diverse documente, care atesta existenta razboiului nevazut in Tara Romaneasca,Moldovasau Transilvania, in sec. al XIV-lea. Fara a ne pierde in supozitii si ipoteze, desi acestea sunt firesti intr-o asemenea documentare, vom infatisa cateva evenimente de natura sa confirme existenta frontului nevazut. Si nu cred c-am gresi daca am spune CONTINUITATEA lui!
Despre Basarab I si batalia de la Posada –locatie a carei certitudine este o enigma si astazi. Nicolae Iorga in “ISTORIA ROMANILOR SI A CIVILIZATIEI LOR” considera ca aceasta se afla la Nord de Campulung-Muscel –se cunosc relativ multe. Mai putin se cunoasc insa faptele si actiunile premergatoare acestei batalii.
In septembrie 1330, regele Carol Robert, instigat de dorinta clericilor si a nobililor maghiari de a-si intinde sfera de influenta asupra Tarii Romanesti, chiar alipirea acesteia la regatul Ungariei, a inceput razboiul impotriva lui Basarab I. Carol Robert, datorita superioritatii armatelor sale, a reusit sa ocupe Banatul Severinului, numindu-l ca ban pe Dionisie Szechi.
Basarab I, pe baza informatiilor primite anterior invaziei, si-a dat seama ca nu putea face fata armatei de cavaleri a regelui Carol, intr-o batalie directa. Bun strateg si bun cunoscator al tainelor razboiului ascuns (se pare ca domnitorul avea un serviciu de informatii bine pus la punct, format din boieri cunoscatori de limbi straine, culti si placuti la vorba), a hotarat trimiterea unei solii cu propuneri de pace. Iata ce oferea Basarab I in schimbul pacii:
-se obliga sa plateasca 7000 de marci de argint ca despagubire de razboi, suma care reprezenta contravaloarea a aproape 100 kg de aur fin;
-se obliga sa trimita pe propria-i cheltuiala un fiu al sau ca ostatic la curtea regelui maghiar (probabil era vorba de Nicolae-Alexandru, cel mai mare dintre fii sai);
-se obliga sa plateasca un tribut anual, care urma sa fie stabilit prin tratatul de pace.
Cu privire la acest episod, in “Hronica romanilor” (Buda, 1808), Gheorghe Sincai arata ca prin “soli de omenie”, Basarab-voda a vorbit craiului maghiar in felul urmator: “Pentru ca voi, domnule al meu crai, ati lucrat in strangerea ostilor, munca voastra vi-oi plati cu septe mii de marce de argint; Zevrinul inca l-ati luat cu puterea si-l aveti in maini, vi l-oi lasa de bunavoie; preste acestea haraciul cu care sunt dator coroanei voastre vi l-oi plati cu credinta in tot anul; si tatusi pre unul din fiii nostrii l-oi da curtei voastre sa slujeasca cu cheltuialele noastre, numai va inturnati cu pace si va feriti de primejdii, ca, de veti veni mai incoace, nu veti scapa de dansele”. Prevedere, diplomatie ori avertisment din partea domnului roman? Posibil!
Carol Robert, desi conditiile pacii erau deosebit de avantajoase, a refuzat orice tratative, gandindu-se ca va incorpora usor Tara Romaneasca la regatul maghiar. Iata ce le-a spus acesta solilor lui Basarab I: “Asa spuneti lui Basarab: ca el iaste pastorul oilor meale: de barbe il voi scoate din barloagele sale”.
Pus in fata inevitabilului, Basarab I, a declansat o ampla operatiune de monitorizare a pregatirilor si intentiilor armatei maghiare. Astfel, domnitorul a aflat din timp prin intermediul iscoadelor, itinerariul pe care oastea maghiara a pornit din Banatul Severinului spre cetatea de scaun a tarii, adoptand tactica pustiirii imprejurimilor acestui itinerar, pentru a priva pe inamic de proviziile necesare hranei oamenilor si cailor.
Conditiile foarte rele in care a inaintat timp de aproape doua luni spre Curtea de Arges, capitala Tarii Romanesti, unele esecuri suferite in apropierea acestei capitale, luptele de hartuire permanente din partea armatei lui Basarab, si mai ales lipsa de provizii pentru armata in pragul iernii, au determinat pe Carol Robert sa ia hotararea de a renunta pe moment la continuarea expeditiei si de a se retrage in Transilvania, prin una dintre trecatorile cele mai apropiate.
Planul retragerii armatei maghiare a fost aflat imediat de catre spionii lui Basarab-voda, acesta avand timp sa organizeze o ambuscada, intr-o posada din defileul muntilor. Putem spune fara niciun dubiu ca Basarab-voda, pe langa faptul ca a fost un strateg stralucit, A STIUT, sau poate doar A INTUIT, valoarea INFORMATIEI. Insa, specificul formei de lupta adoptate de catre acesta, asa cum ne arata istoria artei militare, ne demonstreaza fara echivoc ca totdeauna si peste tot, ambuscadele au fost organizate si executate numai pe baza unor prealabile si certe informatii referitoare la locurile de trecere ale inamicului, la taria fortelor sale, armament, etc. si cu pastrarea desavarsita a secretului actiunilor proprii. A stiut Basarab-voda sa combine strategia cu informatia? Cu certitudine, DA! A beneficiat el de informatii de prima mana, din anturajul regelui maghiar? Cu siguranta, DA! Cine au fost iscoadele si cui apartineau? Enigme…Cu certitudine insa, AU EXISTAT!
Iata ce ne spune in acest sens istoriografia maghiara, care furnizeaza date amanuntite, prezentand infrangerea lui Carol Robert, ca efect exclusiv al unor actiuni informative bine organizate si executate de catre romani…”Istoria mileniilor”, tiparita la Budapesta in 1912, relateaza: “Valahii, dispunand de informatii furnizate de simpatizantii lor sau chiar de “unii” apropiati ai coroanei, au atras prin siretlic vitezele noastre armate intr-o stramtoare din Carpati, unde au aruncat pietre peste osteni, iar cu sagetile lor au rapus aproape pe toti. Chiar regele Carol Robert si-a salvat viata prin fuga, schimbandu-si vesmintele cu unul din vitejii sai, pe nume Szecsi Dezso” (dupa alte surse acesta s-ar fi numit de fapt, Seci Dezideriu!!!). Extrem de interesant si de incitant, ceea ce afirma sursele maghiare!
Cu toate acestea modul in care a fost executata ambuscada, nu face decat sa intareasca convingerea ca TOTUL a fost PREMEDITAT si foarte bine ORGANIZAT. Imagini foarte sugestive ne sunt infatisate de “Cronica pictata de la Viena” (Chronicon pictum), si izvoare istorice care povestesc ca intre 9-12 noiembrie 1330, oastea maghiara fiind prinsa la Posada “ca pruncii in leagan” sau “ca pestii intr-o plasa”, a suferit pierderi considerabile. Toata floarea nobilimii maghiare si o parte din clericii participanti la expeditie si-au pierdut vietile in ambuscada organizata si executata cu multa maiestrie de Basarab I si oastea sa.
“Istoria mileniilor”, vine cu o supozitie cel putin surprinzatoare, daca nu certa si adevarata. Din aceasta rezulta ca la Posada ar fi avut loc o capcana, iar nu o ambuscada! Daca admitem ca regele Carol Robert a fost atras intr-o capcana, putem trage concluzia ca aceasta capcana, nu putea fi organizata si executata in bune conditii de catre oastea lui Basarab-voda, fara cunoasterea prealabila si certa a intentiei inamicului de a se retrage in Transilvania, si fara o temeinica dezinformare a lui, coroborata cu abile actiuni de atragere in cursa. Aceasta capcana ori ambuscada, dupa cum considera specialistii in domeniu, demonstreaza fara echivoc influenta activitatii informative si contrainformative, asupra acestui eveniment istoric de importanta covarsitoare asupra evolutiei Tarii Romanesti, chiar si asupra continuitatii noastre in spatiul romanesc, fiindca trebuie sa mentionam ca, in primul secol dupa stralucita victorie a lui Basarab I, toti urmasii au avut de luptat impotriva regilor Ungariei ori sultanilor otomani. Asa cum bine spunea Maresalul: “Aceasta a fost legea noastra”. Dintre toti insa, cel care a fost supus la incercari mai grele si la adevarate probe de rezistenta ale istoriei, a fost Mircea cel Batran. Despre toate acestea insa, in articolul urmator…
Chiar daca nu se cunoaste CINE au fost oamenii care au facut posibila aceasta victorie; chiar daca nu stim CINE a condus serviciul de informatii al lui Basarab-voda, certa ramaneVICTORIA. Si ca intotdeauna ni se confirma faptul ca, atunci cand GENIUL SE COMBINA CU INFORMATIA, VICTORIA ESTE ASIGURATA!
Nu pot incheia fara a ma intoarce mai aproape de NOI. Nu pot a nu ma gandi la un moment intunecat, inca enigmatic, al istoriei noastre recente, si anume Revolutia din Decembrie 1989. Nu intru acum in amanunte, dar un lucru ma intriga! AVO (serviciul maghiar de informatii), era dispus (conform notelor operative ale DSS), sa cedeze in favoarea “organizatorilor” bazele ei logistice, cu conditia ca acestia sa distruga anumite manuscrise, incunabule, tiparite inainte de anul 1500, aflate la Biblioteca Centrala Universitara, precum: anexe la “APROBATAE CONSTITUTIONAE REGNI TRANSILVANIAE ET PARTIUM HUNGARIAE; FOND CU FILE DIN MEMORIILE LUI KOSSUTH LUDOVIC; ANEXE LA “TRIPARTITUL DE LA WERBOCZI”; STAMPE; MANUSCRISE; EXTRASE DIN FONDUL NAGY IMRE. Multe documente, nu credeti? Si doreau distrugerea a inca ceva, ce EI numeau: FUNDATIA CAROL I !?
Ce contineau oare toate aceste manuscrise vechi? De ce AVO era atat de ingrijorat de ceea ce era scris in acestea? Oare, DSS a reusit sa le salveze sau au disparut misterios, fiindca se pare ca inainte de “Revolutie”, persoane necunoscute au dus anumite arhive UNDEVA, inclusiv de la Biblioteca Universitara din Cluj? CINE au fost oare acestia, si mai ales, cui apartineau? AVO, DSS sau altor Servicii? Oare aceste documente extrem de vechi demonstrau fara niciun dubiu, CONTINUITATEA NOASTRA pe aceste meleaguri, inclusiv Transilvania, ceea ce deranja cumplit hungarismul si “Imperiul Sfantului Stefan”? Posibil, insa DEOCAMDATA ENIGME!
Va urma,
WW