In 1501, Stefan cel Mare a trimis o solie la dogele Venetiei cu rugamintea de a-i trimite un medic bun. Ca urmare, la 1august 1501 a sosit la Suceava, Matteo Muriano, doctor in arte si medicina. Se pare insa ca ilustrul medic, mai era priceput si la altceva, nu numai la medicina, si anume, spionaj. Cert este faptul ca Stefan STIA sau cel putin banuia, ca era ceva in neregula cu acest medic. Fiindca, iata ce spune Matteo Muriano in scrisoarea trimisa dogelui, in care descrie primirea ce i s-a facut la curtea lui Stefan, in care afirma ca domnul Moldovei i-ar fi spus: “Eu nu am vrut sa aduc un medic din nici o alta parte a lumii decat de la prietenii mei, de care sunt sigur ca ma iubesc…Eu sunt inconjurat de dusmani din toate partile si am purtat 36 de lupte de cand sunt domnul acestei tari, dintre care am fost invingator in 34 si am pierdut doua”. In continuare, autorul scrisorii a transmis dogelui Venetiei informatii la trasaturile psihico-fiziologice ale domnului si ale urmasului sau, Bogdan, la firea locuitorilor Moldovei, la posibilitatile de mobilizare a unei armate de 60000 de ostasi, la bogatiile tarii, la pozitia strategica si relatiile externe ale Moldovei, la potentialul de lupta al hatmanului Crimeii, etc. Seamana a misiune de recunoastere si informare, ceea ce facea ilustrul doctor! Insa, nu putea afla atatea detalii si atatea informatii intr-un timp scurt, daca nu era “ajutat” de catre oamenii lui Stefan. Stia oare Stefan adevarata indeletnicire a medicului Muriano? Cu siguranta, DA! L-a ajutat si l-a monitorizat totodata, fiindca se pare ca oamenii sai, aveau “acces” la scrisorile trimise de catre acesta…
Iata ce scria acesta in cea de-a doua scrisoare trimisa dogelui, cuprinzand informatii obtinute prin intermediul prietenului sau Nicolo Leondari de la Sinan-bei, conducatorul unei solii de 80 de calareti in trecere prin Suceava (aceasta scrisoare a ajuns si la urechile lui Stefan!): “Stapanul sau, sultanul, era rau hartuit in Anatolia de cei din Persia care isi spun “sofi”, adica mai luminati in legea mahomedana, si ei fac aceasta zicand ca turcul nu-si pazeste legea sa si spune ca sunt tabarati in Anatolia cu o calarime de 60 pana la 70000 si au cucerit anumite orase si multe castele si sate si ca stapanul lor, al turcilor, a trimis impotriva lor un pasa cu 40000 de calareti, care a si fost infrant de ei” si ca “ii mai face razboi sic el din Caramania si mare necaz in partea aceea, si ca imparatul Gurgura incearca si el sa faca razboi mare cu el. Si ca este mare molima la Constantinopol si mare lipsa la Adrianopol. La Constantinopol mor 200 de oameni pe zi si la Adrianopol mai bine de 200…Si i-a spus ca stapanul sau face demersuri acuma pentru a incheia pace cu sinioria-voastra si ca aceasta nu a vrut sa consimta la cele ce i se cereau, printre care a mai spus ca sultanul voia sa fie lasat liber sa faca razboi cu maiestatea-sa regele Ungariei si ca, daca i s-ar fi facut aceasta singura concesiune din partea sinioriei-voastre, el ar fi incheiat usor pace cu ea. Intrebandu-l apoi de chestiunile maritime, i-a raspuns: “Am pierdut Santa Maura”, si ca stapanul sau isi pregatea o mare flota de galere mari si usoare, de corabii lungi si inguste si de vase mici de transport cu fundul tesit si ca nu mai voia sa puna sa inarmeze nave si ca in Trapezunt a pus sa i se faca un numar de 200 de vase usoare si ca Kemal era la Galipoli in fruntea flotei si ca Erichi a iesit din stramtori cu 25 de corabii lungi si inguste spre dauna supusilor sinioriei-voastre si a celorlalti crestini…Stapanul sau nu se preocupa de Nauplia sau de Candia, dar ca neaparat el vrea sa trimita aceasta flota la Corfu sis a se sileasca din rasputeri a-l cuceri, zicand: “Cand voi fi stapan pe Corfu, voi fi domn peste Rasarit si peste Apus”…Nicolo s-a intors din nou la el ca amic si l-a intrebat pentru care cuvant merge in Polonia. Si i-a raspuns: “Eu merg pentru a confirma clauzele pacii dintre stapanul meu si maiestatea-sa regele Poloniei, pentru ca in zilele trecute regele a trimis catre stapanul nostru doua solii cu multe daruri si cu clauzele propuse pentru a cere pace…”. Si, acest lucru, serenisime principe, ratiunea ma indeamna sa cred ca se datoreste faptului ca maiestatea-sa regele Poloniei se afla in razboi cu socrul sau, marele cneaz al Moscovei, si inca pentru ca este in dusmanie cu acest preastralucit domn, ducele Stefan al Moldovei, pentru ca acesta i-a luat multe castele si orase, cum am aratat sinioriei-voastre prin cealalta scrisoare a mea. Si pentru ca acest domn duce Stefan, are o fiica la Moscova si un nepot, fiu al acesteia, caruia ii revine cnezatul Moscovei si stapanirea Rusiei, maiestatea-sa regele avea banuiala ca acest domn, fiind in dusmanie cu el, va fi de partea celui din Rusia ca ruda, pentru care cuvant s-a si temut ca o sa se inteleaga cu turcul spre paguba sa…”.
Din continutul acestor rapoarte, ce se aseamana izbitor cu rapoartele informative specifice oricarui agent ori serviciu secret, rezulta ca la inceputul secolului al XVI-lea, la Suceava operau fara niciun dubiu, agenti de spionaj. Ca Stefan si oamenii sai cunosteau toate miscarile acestora (eficienta acestora l-a ajutat printr-o indelungata domnie, lucru ce din pacate i-a lipsit lui Mihai Viteazul, primul intregitor de neam), nu incape nicio indoiala! Interesant este faptul ca, medicul Matteo Muriano a decedat intempestiv (posibil datorita faptului ca a fost otravit de catre spionii adversi, care i-au descoperit adevarata calitate; lichidarea adversarilor periculosi, prea eficienti, ori pentru razbunare, este si astazi o metoda uzuala pe frontul nevazut –se pare ca cele mai eficiente in aceasta metoda sunt Serviciile rusesti si israeliene), ceea ce l-a determinat pe Stefan sa-i solicite dogelui Venetiei, printr-o scrisoare din 23 iulie 1503, un alt medic. La 15 octombrie 1503, Stefan cel Mare a multumit dogelui Leonardo Loredano pentru medicul trimis din Venetia, dar, intrucat acesta s-a imbolnavit si a murit pe drum, l-a rugat sa-i trimita altul care sa vina in Moldova insotit de postelnicul Teodor, aducatorul scrisorii. A luat oare Stefan masuri de siguranta, iar postelnicul Teodor avea misiunea de a-l pazi? Cu siguranta, DA! Fiindca luarea acestei masuri de precautie, este de natura sa releve faptul ca moartea celor doi venetieni trimisi inMoldovaincepuse sa devina suspecta pentru Stefan si oamenii sai. De asta data, medicul a ajuns in siguranta, dogele trimitandu-l pe Ieronim de Casena.
La inceputul anului 1504, medicii Leonardo de Massari, Ieronim de Casena si un medic trimis de hanul tatar au deschis rana de la piciorul lui Stefan (se pare ca acesta avea o infectie purulenta, posibil datorata unei bacterii, in urma unei rani capatate pe campul de lupta. In lipsa antibioticelor, necunoscute pe atunci, infectia nu putea fi controlata si vindecata) si au ars-o. In urma acestei interventii boala s-a agravat, rana nu s-a inchis, iar la 2 iulie 1504 s-a stins din viata acela care, dupa relatarile medicului Leonardo de Massari, si pe patul de moarte s-a aratat tot atat de “teribil si prudent” ca in tot timpul vietii.
Cum de a ajuns Stefan a avea un Serviciu Secret atat de eficient? Este greu de crezut ca si l-a creat, fiindca pentru a ajunge la un asemenea nivel de eficienta, sunt necesari ani multi –ceea ce duce la concluzia ca l-a mostenit! Iar faptul ca activitatile de informare si dezinformare au avut o influenta foarte mare asupra desfasurarii evenimentelor din si pe timpul domniei sale, nici nu mai incape vorba. Reteaua informativa a lui Stefan, vasta cu siguranta, se baza inclusiv pe agenti recrutati din randul inamicilor cu pozitii importante in aparatul de stat –visul oricarui Serviciu Secret din lume, dealtfel!
Nu au fost neglijate nici alte surse de informare, precum schimbul de informatii cu aliatii, cu Brasovul (care prin asezarea sa geografica si prin profesiunile locuitorilor sai, facilita desfasurarea activitatilor informative/contrainformative) ori prin folosirea prizonierilor de razboi.
Un alt lucru ce ne dovedeste PROFESIONALISMUL Serviciului Secret al lui Stefan este modul extrem de efficient si rapid de transmitere a informatiilor. Aceasta se facea de regula pe cale orala prin intermediul iscoadelor, care, sub diverse acoperiri (mesteri, negustori, targoveti, etc), alergau zi si noapte, informandu-l pe Stefan in timp util, ceea ce i-a salvat viata de multe ori.
Ca acest Serviciu lucra in mod PROFESIONIST, ne dovedeste si faptul ca foloseau mijloace neortodoxe (sa le spunem asa), precum violarea corespondentei si a scrisorilor diplomatice, pe care solii dusmanilor ori agentii acestora, le duceau in alte state (o metoda folosite pe larg si astazi de catre toate Serviciile Secrete care se respecta). Si daca mai adaugam si modul ingenios dar PROFESIONIST prin care oamenii lui Stefan, dezinformau dusmanii (situatii cu care ne-am intalnit pe parcursul acestor articole), ajungem la concluzia ca erau foarte bine pusi la punct cu metodele Razboiului Nevazut. Ne-am intreba insa, DE UNDE si CUM?
Cert este faptul ca, MARELUI DOMNITOR nu i-au lipsit doua elemente fundamentale ale statalitatii si supravietuirii sefilor de stat: o SECURITATE INTERNA puternica ( fiindca asa erau vremurile, iar tradatorii si conspirationistii, erau lichidati rapid de catre Stefan –acesta a scurtat de cap cel putin 60 de mari boieri tradatori) si un serviciu de spionaj si mai puternic; toate acestea ajutandu-l sa domneasca neatrerupt timp de 47 de ani (ceva extrem de rar in acele vremuri tulburi, mai ales in spatiul romanesc).
Nu acelasi lucru putem spune despre INTREGITORUL de NEAM, Mihai Viteazul, ucis in mijlocul ostirii sale, pe Campia Turzii, dupa numai opt ani de domnie –dar toate acestea le vom afla intr-un alt capitol.
Nu putem insa incheia fara a mentiona un adevar indubitabil pentru NOI si ISTORIA noastra, chiar daca unii istorici si nu numai, nu sunt de acord cu asta: MARE MARIA-SA, STEFAN!
WW