“Cumparatorii Gripen E/F vor plati un pret cu cel putin 10% mai mic decat cel platit pentru predecesorul lui” Anuntul CEO-ului SAAB, Hakan Buskhe, la Farnborough 2012 a luat pe toata lumea prin surprindere tinand seama ca in mod normal noul model ar trebui sa fie mai scump, cel putin pana in momentul in care SAAB isi va fi acoperit cheltuielile de cercetare-dezvoltare. In plus, unul dintre cele mai importante componente ale noului aparat, radarul ES-05 Raven, este sensibil mai scump decat decat cel actual, mecanic, PS-05/A din cauza tehnologiei AESA. Logica dicteaza deci ca ar trebui facute economii in cazul celorlalte componente, dar pentru a explora modalitatile in care suedezii incearca sa faca asta e important mai intai sa spulberam un mit.
Mit: Reprezentare falsă, dar în general admisă de toți membrii unui grup (dexonline)
Exista mitul conform caruia generatiile Gripen de pana cum (A/B/C/D) folosesc componente off-the-shelf, in principal de la producatori din SUA sau Europa si asta ar ajuta atat in privinta costului cat si a posibilitatii obtinerii de piese de schimb direct de la producatorul original in cazul in care, din diferite motive, Suedia nu mai este in masura sa le asigure.
Mai intai cateva definitii sau mai degraba traduceri:
Off-the-shelf: echipament standard, disponibil pe piata de la producatorul original, OEM.
Custom: echipament special facut “la comanda” pentru o aplicatie anume, dupa cerintele utilizatorului.
Sa luam pe rand echipamentele cele mai importante ale generatiei actuale Gripen:
Motorul: RM12 este produs de Volvo Aero si este un derivat al GE F404. Exista tentatia de a-l considera o licenta insa in realitate este o versiune puternic modificata a motorului american special pentru Gripen. GE contribuie cu 60% (ca valoare) din componentele motorului iar Volvo Aero cu restul de 40%. Conform Jane’s, RM12 dezvolta semnificativ mai multa tractiune decat F404, lucru facut posibil prin cresterea fluxului de aer prin compresor si cresterea temperaturii componentelor “calde” prin folosirea unor materiale diferite. De asemenea, alte modificari fata de F404 au fost necesare pentru a adapta RM12 la functionarea pe un avion monomotor, printre ele fiind cresterea capacitatii de a rezista la ingestia pasarilor si o crestere a redundantei echipamentelor. Motorul se incadreaza deci la categoria echipamente “custom”.
Radarul: PS-05/A este un produs Ericsson Microwave (din 2006 SAAB Microwave) construit in colaborare cu Ferranti (divizie cunoscuta mai tarziu ca GEC Marconi->BAE Systems->Selex Galileo) si este bazat pe Blue Vixen al companiei britanice, impartind mai departe unele tehnologii cu ECR-90 (EuroCaptor) instalat pe EF. Din nou, un echipament specific Gripen.
Calculatoarele de bord: cele 5 calculatoare de bord (principal/sistem, radar, contramasuri electronice si 2 pentru controlul afisajelor) sint produse de Ericsson si au aceeasi arhitectura bazata pe sistemul modular SDS 80. Unitatile procesoare au cunoscut generatii succesive incepand cu D80, continuand cu D80E si D96(MACS). Parte a SDS 80 este si limbajul de programare dedicat Pascal/D80. Din cauza raspandirii limbajului Ada in anii ’80, pentru anumite aplicatii militare, SDS 80 a adaugat mai tarziu si suport pentru acest limbaj. Sint deci de asemenea echipamente specifice, produse doar in Suedia.
Sistemul de afisaje si HUD: EP-17 (pentru avioanele C/D) este produs de Ericsson SAAB Avionics/SaabTech, Suedia.
Sistemul de razboi electronic: EWS39 produs de SAAB.
Sistemul de navigatie si aterizare: NINS/NILS produs de SAAB.
Sistemul de telemetrie TIDLS este produs de CelsiusTech (SAAB), Suedia. Poate fi schimbat cu un sistem Link16 pentru export.
Echipamentele de comunicatii, IFF, salvare, APU precum si diverse sub-sisteme electronice sint produse standard de la diversi furnizori externi.
Dupa cum se poate observa majoritatea echipamentelor majore sint asigurate de industria suedeza fie prin cercetare-dezvoltare proprie fie prin modificarea unor produse externe, deci nu poate fi vorba de echipamente off-the-shelf disponibile din stocurile unor producatori externi. Politica integrarii locale a avut drept rezultat niste sisteme care s-au potrivit perfect cerintelor suedeze cu dezavantajul unui pret mai mare, ineret unor echipamente cu serie de productie mica. Este exact zona in care SAAB va incerca sa faca reduceri de costuri cu gandul la scaderea pretului final al E/F.
Astfel, in cazul motorului, se va abandona o varianta locala evoluata a RM12 si se va monta un motor GE F414 standard insa produs in licenta in Suedia. Radarul va fi produs de Selex Galileo in cooperare de Ericsson, fiind bazat tehnologic pe Vixen 1000E. Procesorul de semnal radar a fost deja schimbat (pentru varianta C/D) cu un produs Mercury Computer Systems si este de asteptat adoptarea aceleiasi solutii si pentru E/F. MCS este de altfel si furnizorul procesorului de semnal pentru radarul AESA SABR destinat F-16. Cat despre restul calculatoarelor de bord si a noilor sisteme de afisaj, SAAB nu a anuntat deocamdata public detaliile tehnice ale configuratiei finale dar este de asteptat ca trendul sa fie urmat si sa fie alese componente off-the-shelf.
Ramane de vazut daca toate aceste schimbari vor aduce si reducerea de costuri asteptata insa tinand cont ca este vorba inca de un proiect aflat in derulare elvetienii au negociat si obtinut un pret ferm pentru cele 22 de aparate comandate. Cu alte cuvinte, daca costul per aparat va fi mai mare sau cheltuielile de cercetare-dezvoltare prognozate initial vor fi depasite, atunci diferenta va trebui acoperita de partea suedeza.
Initial intreg programul E/F fusese estimat la 2-300mil EUR si SAAB dadea asigurari ca isi va recupera costurile si va avea chiar profit vanzand doar cele 82 de avioane prognozate (22 pentru Elvetia si 60 pentru Suedia). De atunci insa costul programului a fost re-evaluat la aproape 600mil de EUR / 5miliarde SEK si costul aditional ar urma sa fie suportat deci din bugetul Suediei. Cum alocari peste bugetul prevazut inseamna taieri din alte sectoare din zona militara, unii politicieni suedezi au inceput sa-si arate opozitia fata de intreg programul E/F. In opinia lor o varianta mai ieftina ar fi modernizarea celulelor C/D existente cu tehnologia deja dezvoltata pentru E/F si limitarea cheltuielilor cu dezvoltarea unei generatii complet noi a Gripen. Intelegerea cu elvetienii trebuie votata de parlamentul suedez (si de cel elvetian) dar rezultatul reticentei politicienilor a fost includerea unei clauze conform careia Suedia nu va fi obligata sa finanteze dezvoltarea E/F in continuare in cazul in care Elvetia renunta la contract, fiind practic biletul de iesire din joc al guvernului suedez.
SAAB are deci de luptat nu numai pentru ca parlamentul elvetian sa aprobe contractul si referedumul, care probabil va urma, sa treaca dar si pentru o reducere de costuri mai substantiala pentru a nu transforma programul E/F intr-o pierdere financiara. Si pentru asta e necesar integrarea a cat mai multor echipamente standard.
“Gripen-ul… sunt produse unicat”. Corneliu Dobritoiu, Hotnews. Gura pacatosului…