Să încheiem și acest an apoteotic cu un articol istoric dar și despre rezervă, respectiv aceleași două teme prin care, de 5 ani, vă stresez lunar stimați cititori.
Așadar facem iarăși un popas de la personalitățile istorice care au marcat acest neam la unități militare, și nici o unitate nu a fost atât de marcantă în istoria Romaniei ca și Regimentul 6 Dorobanți de Gardă „Mihai Viteazul”.
Regimentul 6 Dorobanți „București” a luat ființă în 1877 în subordinea Diviziei 2 Teritoriale București. Din start trebuie să menționăm faptul că unitățile de dorobanți aveau o structură teritorială, o parte deci activă și o parte așa numit „sedentara” respectiv mobilizabila. În principal astfel de regimente purtau numele unor orașe, spre exemplu Regimentul 4 Dorobanți „Argeș”, sau 6 Dorobanți „București” pentru că fiind vorba de unități teritoriale fiecare aveau circumscripții de recrutare aferente unor orașe sau mari orașe.
A nu se confunda cu unitățile infanterie regulate, discutam de o perioada în care unități în esență de infanterie aveau 3 „arme” și culori diferite: vânători- o elită a infanteriei, infanteria regulată și desigur dorobanții tot infanterie însă teritorială. În perioada cuprinsă între anii 1859-1877, efectivele unităților militare au crescut în mod simțitor Carol Întâiul identificând drept prioritara creșterea capacitaților dar și a dimensiunii armatei. Prin urmare în primăvara anului 1877 armata română însuma opt regimente de infanterie de linie și 16 regimente de dorobanți (adică 33 batalioane), fiecare divizie având și câte un batalion de vânători.
Revenind la Regimentul 6 Dorobanți, unitatea a participat la Războiul de Independentă, în luptele de la Grivița, soldații și ofițerii distingându-se în luptă însă având și multe pierderi.
O nouă reformă a armatei mărește iarăși numărul de unități teritoriale, pe lângă cele 16 existente, si regimentele de dorobanți ajung să aibă circumscripția de recrutare la nivel de un singur județ per regiment.
Anul 1891 aduce o nouă reformă a armatei, respectiv desființarea regimentelor de linie și contopirea lor cu regimentele de dorobanți formând astfel unități de infanterie, care mențin batalioane teritoriale. Regimentul primește pentru prima dată onorific denumirea „Mihai Viteazul”.
În anul 1913 regimentul a participat la campania din Bulgaria. În pragul primului război mondial Regimentul 6 infanterie „Mihai Viteazul” este mobilizat, pe lângă structura activă, permanentă, mai primește 3 companii și un număr de ofițeri de rezervă, ofițeri pe care astăzi i-am putea numi ofițeri specialiști și nu ofițeri de comandă. În primul război regimentul participă la luptele de la Brașov însă înregistrează multe pierderi întâlnind un inamic superior. Regimentul urmează evoluția campaniilor din 1917, 1918 și datorită pierderilor suferite primește misiuni specifice de ordine publică în spatele frontului și ulterior este dislocat pe sectorul Nistru, respectiv primește misiunea pazei frontierei.
Ca urmare a încheierii ostilităților Regimentul este demobilizat și o parte revine la București, o altă parte rămânând în cazarma de la Câmpul Lung Muscel.
Până în 1928 nu apar modificări la structura regimentului, însă după acest an regimentul este restructurat și primește înzestrare nouă.
Anul 1930 înseamnă practic începutul tradiției de unitate de gardă din cadrul Armatei Române. Ministrul apărării propune Regelui Carol al II-lea transformarea uniații în una de gardă, care să deservească ceremoniale. Pe timp de război, unitatea este mutată în linia I. Statutul de gardă și de reprezentare aduce pentru prima dată niște calități necesare și obligatorii pentru ca o persoană să facă parte din regiment. Pentru ofițeri spre exemplu era necesară o ținută ireproșabilă, educație deosebită, vorbirea fluentă a unor limbi străine.
Desigur în mod specific apare și o descriere a uniformei de gardă în „Regulamentul asupra descrierii uniformelor ofițerilor de stat-major regal și unitățile de gardă” și avem pentru prima dată ținuta albastră de gardă, cu paftale galbene, aducând elemente ale uniformelor de dorobanți modernizate aferent anilor 1930. Pe uniforma de serviciu petlițele erau galbene, de asemenea și paftalele de la mânecă pe model englezesc. Galbenul devine culoarea oficiala a regimentului. Tot în această perioadă unitățile armatei revin la tradițiile anterioare și regimentele de infanterie provenite din cele de dorobanți revin la de numirea anterioară.
Uniforma de căpitan al Regimentului 6 Gardă
Insigna regimentului
Anii 30-40 au însemnat anii de glorie ai Regimentului unde asigura serviciul de garda si militarii unității primesc impecabil toate oficialitățile străine care au vizitat statul roman.
Unitatea este subordonată pe toată această perioadă Brigăzii 1 de Gardă.
După începerea ostilităților celui de-al doilea Război Mondial, Regimentul ia parte la lupte, linia I, participând la operațiunile din Odessa, și după succesul înregistrat Divizia de Garda este retrasa la garnizoana București. Regimentul 6 este citat de mai multe ori pe ordinea de zi pentru fapte de arme deosebite. De reținut, linia I, Regimentul 6 sub comanda lt-colonelului Gh. Iliescu a deschis drumul marii unități, Divizia de Gardă spre eliberarea Basarabiei si Odessa. Colonelul (p.m.) Iliescu a fost primul comandant de regiment căzut la datorie al Armatei Romane in campania din al doilea Război Mondial. A fost de asemenea decorat post mortem cu Ordinul Mihai Viteazul.
După 1942 Regimentul 6 Dorobanți de Garda „Mihai Viteazul” organizează instrucția unor ofițeri de infanterie și vânători, respectiv paza unor obiective.
În 1944 situația devine critică și Divizia de Gardă începe marșul spre Moldova. La 25 august 1944 Divizia de Gardă, implicit și Regimentul 6 Dorobanți este capturat și dezarmat de sovietici. Deși teoretic aliați, sovieticii au cerut dezorganizarea Regimentului 6 Dorobanți. În noiembrie batalionul rămas din regiment este contopit cu Regimentul 3 Vânători Moto cu garnizoana in Târgoviște.
Structura rămasă primește denumirea de Regimentul 6 Gardă „Mihai Viteazul” și în 1945 se contopește cu divizionul de gardă calare. Participă la campania din Vest și ajunge până la Brno in Cehoslovacia. Tot în 1945 sunt desființate structurile teritoriale ale regimentului, ultimele elemente care aminteau de frumoasa tradiție a dorobanților ca trupe teritoriale. În mod previzibil, sub îndrumarea ocupantului sovietic, regimentul primește lovitura de gratie in 1948 si devine „Regimentul 6 Infanterie” si este dislocat la Tulcea. Aici se încheie povestea unei unități care a participat la toate conflictele la care Romania a luat parte începând cu Războiul de Independenta, având o tradiție impresionanta atât de război cât și de reprezentare a statului român, având un număr important de ofițeri decorați cu cele mai înalte distincții inclusiv Ordinul Mihai Viteazul.
În comunism activitățile de gardă sunt preluate de alte unități, nou înființate. În perioada comunistă apare și Regimentul 30 Gardă, asigurând onoruri și activități specifice. Desigur ținutele nu aduceau nici un element de tradiție militară românească ci erau copii ale unor structuri rusești.
Mergând cu pași repezi spre anii post 89, diletantismul în materie de tradiție militară se poate observa din păcate. Un exemplu bun de distanțiere față de comunism in 1990 a fost menținerea indicativului „30” și nerevenirea la indicativul „6”, indicativ corect istoric. Un alt moment de „glorie” a fost crearea unor uniforme roșii, care nu au nimic tangent cu istoria regimentelor de infanterie sau de gardă. Să vorbim de istoria regimentelor de „Roșiori”, aia numai unități de gardă nu au fost. Asta-i din partea ministerului, din partea media și civililor prezența uniformelor care amintesc de Regimentul 6 Dorobanți a iscat comentarii la limita absurdului din partea celor însărcinați cu explicațiile la diferite evenimente cu precădere 1 Decembrie. În anii 90 aflăm cu stupoare ca ținuta lor este „ținuta Alexandru Ioan Cuza”, apoi si-au dat seama de habarnismul comparării uniformelor de ceremonie de dorobanți (infanterie) model 1930 cu cea a colonelului de cavalerie A. I. Cuza pe la 1850. Apoi au numit-o ținută „Mihai Viteazu” într-un comic de situație pe care doar Ionel „Roșiorul” lui Caragiale o putea egala. Mai aproape de prezent, săraca brigada-batalion-regiment-iară brigada s-a pricopsit cu un nou nume „Garda Naționala”. Ha? Ce? Cum?
Și ca să confuzăm onorata asistenta de tot, dacă ne uitam pe istoria brigăzii așa cum ne-o spune feisbucul oficial, ei spun că păstrează glorioasele tradiții de luptă ale batalionului 1 tiraliori, înființat de Cuza acum 160 de ani. Mda, goarna mică de pe fundal verde, simbolul unității explică într-o imagine istoria acestora. Unitățile de tiraliori s-au transformat în unități de vânători (de câmp, nu de munte), unități care au avut desigur două regimente de gardă, altă uniforma însă, maronie, pălărie cu penaj verde, pantaloni negrii cu lampas dublu verde. Arma vânători a fost desigur desființată de ocupantul sovietic 1948.
Revenind la brigada de azi, totuși denumirea onorifica „Mihai Viteazul” indică continuitatea Regimentului 6 Dorobanți și nu a Regimentelor 1 Vânători de Garda „Elisabeta a Greciei” sau Regimentului 2 Vânători de Gardă „Regele Alexandru al Iugoslaviei”. Așadar cine mai înțelege ce de aici?
În loc de concluzie vreau sa-mi amintesc și acum prima lor prezență după 90, de 1 Decembrie la Alba Iulia și bucuria unui bătrân. Un bătrân care a știut ce-i aia unitate de gardă înainte de 47. Acel bătrân răspundea unui nepot care nu pricepea de ce toți au uniforme „normale” doar unii au uniforme „din alea albastre cu căciulă”. Răspunsul bătrânului a fost prompt: Poate au și ăștia destula minte încât să revină la tradițiile noastre, că au preluat prostii de la ruși, astea sunt ținutele Prim-Regimentului de Garda, Regimentul 6 Dorobanți, înainte de război, uniforme ce păstrau tradițiile Dorobanților din războiul de independentă, primul război mondial și al doilea. 150 de ani de tradiție într-o ținută.
Desigur fiecare să-și pună ce concluzie dorește dar să rețină un mic dicton roman: Historia est Magistra Vitae!
La mulți ani dragi camarazi,
La mulți ani Romania, obligatoriu un an mai bun decât cel de care ne vom desparți în scurt timp.
Mă semnez al vostru lt(rez)
O scurta fototeca a Regimentului, cu mulțumiri cititorului nostru steppewolf:
Surse:
“Regimentul 30 Garda Mihai Viteazul” – C. ANDONIE, Ed militara, 2015
Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
Istoria militară a poporului român, vol. IV-V, Editura Militară, București, 1989
România în anii Primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
Revista Arhivelor Militare Naționale – Nr 2 / 2017
Gheorghe Romanescu, (col.); Gheorghe Tudor (col.); Cucu, Mihai (col.), Ioan, Popescu (col.), Istoria infanteriei române, vol. I-II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985
Istoria infanteriei române – g-ral Ion Suta , 2003
Revista Historia, interviu cu Pantelimon Nedelescu, pe front sergent în Regimentul 6 Dorobanți de Gardă „Mihai Viteazul” – https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/trecerea-prutului-de-la-extaz-la-agonie
Surse foto:
Uniformele armatei romane – Ed Meridiane – 1977
excelenta prezentare a generalului corp de armata Paul Teodorescu, fost Comandant al Regimentului 6 Garda Mihai Viteazul si comandant onorific al regimentului după trecerea in rezerva:
->https://chindiamedia.ro/editorial/editorial-generalul-paul-teodorescu-1888-1981-si-manastirea-dintr-un-lemn/