Tunul antitanc tractat, calibrul 100mm si cei 8 servanti ai sai. Misiuni: distrugerea tancurilor, mașinilor de luptă, transportoarelor, precum si a personalului (Wikipedia)
Eficient doar in cazul extrem in care o coloana de tancuri ar avansa in asa fel incat sa-si expuna flancurile, in genul unor tinte din poligon sau daca inamicul instalat pe o pozitie fixa nu ar avea nici un fel de acoperire aeriana sau artilerie disponibila, adica din nou tinte de poligon. In oricare alt caz, mobilitatea redusa si lipsa oricarei protectii pentru servanti il fac extrem de vulnerabil, utilitatea practica fiind mai mult decat discutabila.
Prin comparatie, Bizonul pare foarte performant: un duel intre un TR-85M1 si o baterie de tunuri antitanc nu ar lasa foarte multe sperante celor din urma.
Tinand cont de misiunile care trebuiesc indeplinite, cum se poate maximiza totusi utilitatea celor 8 militari?
RomaniaMilitary
In completarea platformelor antitanc de mai sus, o solutie rapida si ieftina ar fi artilerie si lansatoarele reactive (calibrul 273 sau 300mm) cu submunitii BAT pentru LAROM. Varianta BAT era o optiune cu «bataia » pana la 60-80km,cand pentru LAROM se prevedea cresterea razei de actiune la 150km si se mai vorbea de o racheta tactica romaneasca…
In acelasi timp, rolul antitanc poate fi preluat de rachete ghidate sau semi-ghidate, de la Spyke la STAR-80L, dar poate si un viitor STAR-120/122L… care ar putea fi lansat de pe un sistem LAROM cu mai putine lovituri sau ceva similar.
O solutie completa a problemei ar trebui sa abordeze 3 aspecte:
– inlocuirea tunului de 100mm atat din domeniul artileriei antitanc dar si al tancurilor TR-85/M1 (tun model A308), sau chiar si T55,
– mutarea tunului de 100mm pe o platforma de sprijin mai mobila, pe roti sau MLI, daca e posibil cu autoincarcare gen Stryker, sau chiar si cu turela Cockerill sau o evolutie a celei folosite pe MLI Model89 (Gvozdika),
– rolul antitanc fiind preluat de vehicule mai usoare si mai mobile dotate cu rachete antitanc, dupa cum se vede in exemplele de mai sus.
Astfel ar fi vorba de aproximativ 300 de tunuri recuperate de pe tancuri si inca 200 din cadrul unitatilor antitanc, Model1977/M2002 modernizat cu sistem de ochire pe timp de noapte (FCS TAT-100). Deci un total de 500 de tunuri, fara a le lua in considerare pe cele de pe TR-77-580 sau de pe T-55. Pentru reutilizare, probabil doar aproximativ 60% dintre acestea (aproximativ 300) ar avea suficienta resursa, desi este probabil ca mult mai multe, avand in vedere numarul redus de trageri efectuate in poligon in ultimii 15 ani, dar si faptul ca multe tancuri au fost retrase prematur, din lipsa de piese de schimb si nu datorita uzurii.
Deci ar exista un numar suficient de tunuri pentru a dota un vehicul de sprijin al infanteriei, fara a avea pretentii de vehicul antitanc, iar un stoc semnificativ de munitie déjà existent ar usura si reduce costul exploatarii acestui calibru ani buni de acum inainte.
Cand am specificat mutarea tunului de 100mm pe o platforma de sprijin, ma refer la sprijin pt. Infanterie, exact cum face Stryker. Lupta antitanc va fi dusa de tancurile si vehiculele echipate cu tun de 120mm sau rachete AT.
Ca un plus, ar trebui probabil ca turela aleasa pentru acomodarea tunului de 100mm sa aiba din start flexibilitatea de a acomoda ulterior si o piesa de calibrul 105 sau 120mm NATO (inclusiv magazia de munitie aferenta), pentru ca peste ani, cand vor exista bani iar tunurile de 100mm vor fi suficient de uzate, sa poata fi inlocuite cu un minim de manopera.
Ca si platforma pentru acest vehicul de sprijin, probabil ca un derivat al TBT 8×8 care sa aiba un blindaj mai substantial ar fi un bun candidat. O solutie ceva mai costisitoare ar fi instalarea pe o noua platforma senilata de lupta a infanteriei, pe modelul Anders-ului sau PL-01 poloneze, sau pe o varianta modificata a TBT pentru rularea pe senile. Un exemplu interesant este TAM-ul argentinian, pe sasiu de MLI Marder, insa ar trebui revazute si proiectele de tancuri usoare prezentate in articolul « Un nou tanc usor pentru parasutistii americani».
Doar bani sa fie, evident mai putini in cazul refolosirii unei platforme existente sau in curs de proiectare pentru alte roluri. Alte doua proiecte, insa abandonate, sunt cele americane de tanc usor/MLI – RDF/LT sau HSTV-L al AAI Corporation (mai multe poze aici), primul cu tun de 75mm si o masa de 13 de tone iar al doilea cu o masa de 20 de tone si tun de acelasi calibru. Aceste proiecte au demonstrat caracteristici de exceptie iar lectiile invatate ar putea fi usor aplicate in dezvoltarea unor noi vehicule de lupta ale infanteriei.
Revenind la platforma «eliberata » de tunul de 100mm, daca ar mai fi loc de dezvoltare si ar fi si justificat ca raport performante/financiar, poate ca TR-85 ar trebui sa primeasca tunul de 120mm (asa cum a fost intentia pentru TR-85M2), blindaj suplimentar simtitor imbunatatit – probabil MEXAS sau AMAP si un motor pe masura, de cel putin 1200CP, ca si solutie de urgenta si de refacere si modernizare a capacitatii parcului existent. Daca nu, (normala fiind si intrebarea daca merita, ca si rezultat si cost, sa modernizam TR-85) TR-85 trebuie sa fie inlocuit cu o platforma mai capabila, insa la un pret pe care sa ni-l permitem, de preferinta nou, sau integrand platforma in capacitatea industriala romaneasca (si aici o varianta cu un cost cat mai scazut, ar fi refolosirea unora dintre carcasele unor tancuri mai capabile stocate in alte tari).
Programul Altay-ului turco-coreean pare sa progreseze bine, insa pretul va spune in curand daca ne putem permite un astfel de tanc sub licenta si daca aceasta licenta poate fi negociata avantajos, prin parteneriatul strategic avut cu Turcia si Coreea de Sud.
O varianta ieftina de luat in calcul de catre UM Bucuresti ar fi tancul chinezesc ZTZ/Type-99 A2 al Norinco, care desi derivat din T-72 are o masa de 54-58 de tone, in functie de varianta si un motor de 1500CP (si chiar 2100 CP pt. Type 99KM – acum in teste), ceea ce ii ofera un raport de tractiune/greutate de 28CP/tona, totul la un pret de putin peste 2 mil.$/bucata.
Tunul sau de 125mm poate penetra blindaje de 1000-1200mm echivalent RHa cu proiectile HEAT si APSDS (DU – uraniu saracit) iar propriul blindaj contine module de blindaj ERa si mai ales compozit, inca secret, care a fost testat si a rezistat cu succes la 7 lovituri de la 1800m ale tunului de 125mm al tancului T-72C. Tancul este echipat si cu sistem hard-kill acompaniat de sistem de protectie activa cu radar milimetric.
De asemenea, ar fi interesant de vazut un studiu comparativ la nivel de sasiu si turela de TR-85 vs Merkava, si cat de adaptat ar fi al 2-lea pentru mediul si necesitatile din Romania. Ar fi nevoie de o solutie care cu tot cu turela sa nu treaca de 55t, cel putin in prima faza… chiar si o struto-camila intre Merkava si TR-85 (vezi articolul « Sezatoare episodul 4 »), imbinand avantajele fiecaruia, ar putea fi interesanta, desi aceasta solutie ar fi fost mai potrivita la nivelul anilor ’90-2000. Asta ca si alternativa cu import de tehnologie fata de achizitia de tanc greu la mana a doua, Leopard2, M1A1 Abrams, etc… pentru care am vazut ce s-a intamplat recent la polonezi.
Eu m-as uita cu atentie la fierul vechi israelian Merkava I, II si mai ales mai noul III, care sa primeasca o turela dimensionata pentru un tun de 120mm (daca am inteles bine, asta a fost si una dintre problemele pentru care s-a renuntat la variantele 1 si 2 de Merkava). Foarte probabil ca Merkava, chiar si in variantele I si II, dar mai ales MK.III este net superior lui TR-85 M1.
Merkava MkII D (cu blindaj modular) sau MkIII BAZ /IIID Dor Daled (incorporand si tunul de 120mm, motor de 1200CP, turela mai flexibila vs sasiu, dar si cu elemente ale MKIV instalate) este suficient intr-o prima faza de utilizare, urmand ca in timp, pe masura ce sume mici devin disponibile, sa-l aducem la un nivel similar cu Merkava IV (motor 1500CP, transmisie, suspensie si senile adaptate terenului stancos, FCS nou, turela « uscata » ) sau superior, asimiland tehnologia israeliana in timp. Avantajul ar fi cheltuirea unor sume mici in faza de achizitie si modernizare in parteneriat precum si potential pentru modernizari ulterioare la ultimul standard. O astfel de colaborare ar fi si o oportunitate deosebita pentru israelieni care ar reusi astfel primul export, confirmand Merkava ca si produs vendabil, dupa incercarile din Columbia si alte tari.
Aceeasi strategie se poate aplica si tancului M1 Abrams, mai ales ca acesta poate fi adus la starea de nou, avand in curs si integrarea unui motor diesel pe platforma existenta.
Iar daca tot am ajuns la Abrams (vezi «Abrams M1A2SEP V.2 si alte modernizari ale M1 Abrams »), un var al sau din Coreea de Sud, si anume Rotem K1-88, ar putea fi o perspectiva interesanta, mai ales ca in ultima versiune a sa inglobeaza elemente ale K2 Black Panther, ceea ce il apropie simtitor de capabilitatile tancului turcesc Altay. Rotem K1A1 sud-coreean este ignorat de multa lume, desi se poate considera ca este o versiune imbunatatita si adaptata cerintelor sud-coreene a M1 Abrams.
Iata si cateva diferente notabile fata de M1 Abrams ale K1(prototipuri): 4 tone mai putin (55t nud Abrams vs 51t K1), inaltime mai redusa (2,37m M1 vs 2,25m K1), motor tot de 1500 CP dar german si diesel MTU MB Ka-501 (versiune compacta a motorului de Leopard 2 MB-873 Ka-503) , vedere panoramica a postului comandantului (lipsa la prima versiune de Abrams, dar introdusa la M1A2), suspensie hibrida bare de torsiune-hidropneumatica (ceea ce mareste stabilitatea si dubleaza capacitatea de inaltare-coborare a tunului : +20 => -9.7 grade la K1 vs +10 => -5 la M1). Tunul versiunii K1A1 este KM256, acelasi Rheinmetall L-44 (initial fiind de 105mm) produs sub licenta iar blindajul este tot Chobham, desi posibil mai evoluat, compozitia fiind secreta.
De la inceput superior lui M1 Abrams, un mic handicap e ca nu beneficiaza de modernizarile disponibile pachetului Abrams, compensatia fiind tocmai modernizarea sa cu elemente ale K2 si alte dezvoltari locale. Produs in aproximativ 1500 de bucati (din care 1000 au ramas la versiunea K1 cu tun de 105mm), se pregateste o noua modernizare a sa, K1A2 din 2014 – cu retrofit de echipamente de pe Rotem K2.
Brosura Hyundai Rotem K2: http://www.hyundai-rotem.co.kr/Eng/Common/data/K2_ENG2.pdf
Pentru noi ar fi interesanta aceasta optiune, atat prin faptul ca nu am avea nevoie de mai mult de 300-400 de bucati, daca actualele batalioane se mentin in fortele terestre romane, cat si datorita faptului ca deja acest K1 modernizat s-ar putea sa-l concureze la performante pe varul sau mai recent, Altay, insa este neaparata nevoie de transfer tehnologic si colaborare cu sud-coreenii pentru dezvoltari ulterioare…
De altfel tunul si motorul ar putea fi inlocuite la nevoie cu unele de provenienta germana la o modernizare ulterioara (L55 Rheinmetall si motor de 1800CP ), desi personal as prefera o evolutie bazata pe licenta si cercetare autohtona. In plus coreenii sunt la inceput de drum cu exportul si s-ar putea sa fie mult mai deschisi la transferuri de tehnologie (vezi si cazul Altay) decat firme mari cu piata garantata pentru Leopard2 sau Abrams. Astfel ne-am dota rapid cu un tanc la 53-54tone (22CP/tona si o rezerva confortabila de crestere in greutate), cu anumite performante superioare unui M1A1 Abrams, la un pret nou de putin peste 4 mil.$ bucata (pentru K1A1), deci probabil injumatatit in versiunea second-hand, integrat in mare parte in industria noastra si mai usor de operat decat un AMX-56 Leclerc sau un K2 Black-Panther.
Iar in final, pentru ca vorbeam de Leclerc, pentru a pune in valoare parteneriatul strategic cu Franta, exista un proiect anterior, care ingloba si o parte din echipamentele in studiu pentru Leclerc, insa mai simplu de operat, si anume AMX-40.
Desi avea elemente comune cu mai vechiul AMX-30/32 si un design conventional, depasit la nivelul anilor ’90, AMX-40 ingloba si elemente moderne, cum ar fi blindajul compozit ceramic, tun de 120mm si tun AA de 20mm, un motor Poyaud V12X diesel de 1100 CP la o masa de doar 43 de tone, transmisie si suspensii imbunatatite (de unde si agilitatea deosebita). Tancul atingea o viteza de 70 km/h pe sosea si 50km/h pe teren denivelat. Blindajul era din otel laminat si perforat, echivalent la 400-450mm RHA, care a devenit depasit de evolutia rachetelor AT la sfarsitul decadei ’80. Video AMX40: http://www.youtube.com/watch?v=OEcXzDSaJow
Ma intreb ce ar fi daca pornind de la acest model simplu de operat, ar aparea un model care sa includa ultimele echipamente de pe Leclerc, pastrand insa turela cu incarcare manuala, un Leclerc pentru saraci…
Probabil ca intr-o versiune adusa la zi la nivelul lui 2013, acest hibrid Leclerc-AMX40 ar fi aratat mai degraba ca si in imaginea de mai sus sau ca si modelul mai putin cunoscut, precursor al Challenger, si anume Vickers Valliant MK4 sau Mk7 (turela universala pe sasiu de Leopard2), ultimul fiind dezvoltat ca si inlocuitor al Challenger1.
Vickers Valliant MK4
Incheiem aici expunerea fiind constienti ca cel mai probabil viitor pentru Armata Romana este sa continue sa foloseasca inca 10 ani tunul de 100mm, in lipsa de altceva, Resita nemaifiind capabila sa produca un alt tun fara investitii serioase, pana la expirarea completa a resursei… Cam acelasi scenariu il vad si pentru TR-85/M1… iar daca avem noroc poate totusi intra in inzestrare vehicule moderne 4×4 echipate si cu rachete antitanc. Si poate dupa 2020 se vor trezi ca le mai trebuie sa inlocuiasca cate ceva, insa industria noastra fiind demult disparuta, probabil vor importa cateva serii limitate, multe la mana a doua, asa cum azi apare un curent favorabil Leopard 2 la mana a doua.
Doar daca nu se va intampla ceva … cu orizont 2018!
Cum ar fi aratat HSTV-L complet echipat
Romania Military Productions
(Marius Zgureanu & George Taslauanu)
Citeste si:
http://www.rumaniamilitary.ro/tunul-pe-roti-o-clasa-de-vehicule-necesare
http://www.rumaniamilitary.ro/masina-grea-de-asalt-a-infanteriei-o-noua-moda
http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-tancului-produs-in-romania-tr-85-tr-85m1-si-tr-85m2
http://www.rumaniamilitary.ro/tr-85m2-o-certitudine-cu-multe-necunoscute-2
http://www.rumaniamilitary.ro/mli-84-m2-posibilitati-de-modernizare-suplimentara
http://www.rumaniamilitary.ro/concepte-mli-ul-romanesc-dupa-mli-84m
http://www.rumaniamilitary.ro/t55-m8a2-tifon2-si-mai-vechiul-agm
http://www.rumaniamilitary.ro/va-avea-romania-un-nou-tanc-si-daca-da-cum-va-arata