Marina militară română beneficiază de serviciile a patru dragoare de clasă „Musca”. Conform tradiției, navele au fost botezate după numele unor soldați români căzuți în luptă.
„Locotenent Remus” Lepri F 24
Prima navă din serie a fost „Locotenent Remus Lepri”, număr de bordaj 24, intrată în serviciul marinei la 23 Aprilie 1987 conform Janes, sau la 1 Iulie 1986 conform site-ului marinei. Construită de Șantierul Naval Mangalia, nava are un deplasament maxim de 865,3 tone și următoarele dimensiuni: 60,8 m lungime, 9,54 m lățimeși un pescaj de 2,7 m. Propulsia este asigurată de două motoare principale ALCO V12 Diesel (4800 CP sau 3,5 MW) care acționează două elice și asigură navei o viteză maximă de 17 Nd. Nava mai beneficiază și de 3 diesel – generatoare de curent electric alternativ MB 836.
Echipajul este compus din 79 de marinari, din care 7 sunt ofițeri, părând supradimensionat prin comparație cu alte dragoare echivalente: http://i1219.photobucket.com/albums/dd422/topolnita/25-lupudinescu2003.jpg
Ca exemplu, MCMV 52 – Enhanced Koster Class al celor de la SAAB acomodează un echipaj de 51 de oameni la un deplasament de 550 de tone, Katanpä finlandezilor, la un deplasament de 680 de tone acomodează un echipaj format din 34 – 38 de oameni, MHV-54 la un deplasament de 715 tone are nevoie de un echipaj de 53 de oameni. De asemenea, dragoarele britanice de clasă “Sandown”, oarecum contemporane cu ale noastre (concepute la sfârșitul anilor 1980, lansate la începutul anilor 1990) au un deplasament de 600 de tone și un echipaj format din maxim 40 de oameni.
Mai multe informații despre navele enumerate puteți găsi accesând link-urile de mai jos:
http://saab.com/naval/Submarines-and-Warships/naval-surface-ships/mine-counter-measure-vessels/
https://en.wikipedia.org/wiki/Katanp%C3%A4%C3%A4-class_mine_countermeasure_vessel
http://www.luerssen-defence.com/luerssen-mhv_54_tuerkei/
https://en.wikipedia.org/wiki/Sandown-class_minehunter
Aparatura de navigație instalată pe dragoarele noastre este alcătuită dintr-un girocompas KURS 4, un compas magnetic KMOT, sonda ultrason NEL 10 și GPS Philips 800.
„S.Lt. Alexandru Axente” – F 30
Armamentul navei este compus din două turele AK230 cu tunuri de calibrul 30 mm, instalația MR4N calibrul 14,5mm – patru instalații și instalația pentru lansarea rachetelor AA STRELA 2M tip FASTA 4, două piese. Acestora li se adaugă două rampe de lansare a bombelor antisubmarin RL 1000.
În mod cert, prin comparație cu celelalte dragoare similare, navele noastre se bucură de o dotare „generoasă” cu armament ce pare, cel puțin la prima vedere, cvasi-inutil. Atât doar că tot acest armament presupune existența unor servanți, aglomerând prin urmare cabinele echipajului. Nu putem să nu ne întrebăm: oare chiar sunt necesare turela AK230 din pupa, prezența a 16 mitraliere de 14,5 mm grupate în 4 instalații MR4N sau rampele de lansare a bombelor antisubmarin? Poate că acel spațiu ar putea fi utilizat într-un mod mai apropiat de scopul navei…
De altfel, relativ recent, firma ECA Group a câștigat o licitație în valoare de 3.780.000 lei, fără TVA, având ca obiect livrarea unui vehicul subacvatic autonom utilizat în cadrul operațiunilor de luptă împotriva minelor. Despre produsele lor puteți citi mai multe accesând acest link: http://www.ecagroup.com/en/activities/underwater-mine-warfare
Nava beneficiază de 4 tipuri de drăgi marine: 2 de contact şi 2 prin influență. Aparatura de comunicații și radiolocație este compusă din 2 stații radio pe US, 2 stații radio pe UUS, 2 stații de radiolocație de navigație (conform Janes, Nayada în bandă I), o stație de radiolocație de artilerie MR 104. Janes creditează navele cu o instalație radar de cercetare/descoperire ținte Krivach în bandă I și bineînțeles, sonar montat în cocă.
Celelalte nave ale clasei sunt „Locotenent Lupu Dinescu”, număr de bordaj 25, intrată în serviciul marinei la 6 Ianuarie 1989 (3 Iunie 1989 conform site-ului marinei), „Locotenent Dimitrie Niculescu”, număr de bordaj 29, intrată în serviciul marinei la 7 Decembrie 1989 (3 Iunie 1989 conform site-ului marinei) și „Sublocotenent Alexandru Axente”, număr de bordaj 30, intrată în serviciul marinei la 7 Decembrie 1989 (10 Decembrie 1989, conform site-ului marinei). Caracteristicile navelor sunt identice, toate fiind construite la Șantierul Naval Mangalia. În prezent, navele fac parte din Divizionul 146 minare – deminare.
În ultimii ani dragoarele au avut parte de o intensificare a exercițiilor de luptă desfășurateși organizate de NATO în Marea Neagră și chiar în Marea Mediterană, cum este cazul dragorului Sublocotenent Alexandru Axente care a participat la exercițiul multinațional „Ariadne 17” organizat de Forțele Navale Elene în perioada 3 – 7 Aprilie 2017, fiind a doua navă românească militară ce a traversat Canalul Corint. Pe perioada exercițiului dragorul românesc a fost integrat în gruparea navală de luptă contra minelor NATO SNMCMG-2.
Vechimea navelor coroborată cu utilizarea lor din ce în ce mai intensă i-a determinat pe cei de la Forțele Navale Române să organizeze în acest an o licitație având ca obiect “Reparație capitală/revizie majoră cu modernizare pentru nava tip dragor maritim”
Caietul de sarcini pe care am avut ocazia să-l lecturez este structurat pe 3 categorii de lucrări:
- Înlocuire echipamente / servicii de furnizare și instalare echipamente noi;
- Amenajări interioare; și
- Reparații capitale.
Evident, pentru mine, curiozitatea maximă a fost reprezentată de punctul 1 de mai sus. Potrivit acestuia sunt avute în vedere:
- sistemul energetic al navei;
- instalarea unui sistem integrat de monitorizare și control motoare principale și auxiliare;
- instalarea unui sistem integrat de navigațieșicomunicații; și
- echipamentele de dragaj/alte echipamente șiinstalații de bord.
În ceea ce privește sistemul energetic al navei se intenționează instalarea unor diesel-generatoare noi având o putere nominală de 220 – 250 kVA (kilovolt-amper), înlocuind vechile unități MB836. În mod inspirat, prin caietul de sarcini se solicită și suportul logistic inițial pentru întreținerea generatoarelor.
Și generatorul de avarie va fi înlocuit fiind solicitată o creștere a puterii nominale de la 38 de kVA la 100 – 125 kVA.
Toate informațiile relative la sistemul energetic vor fi monitorizate de la noul tablou principal de distribuție și vor fi instalate și un tablou distribuție de avarie și un tablou de încărcare acumulatori.
Din punctul meu de vedere, una din vedetele modernizării dragoarelor este noul sistem integrat de navigație și comunicații de natură a îmbunătăți și facilita precizia navigației, știut fiind ca pentru a creste eficiența unui dragor se cere o navigație cât mai precisă.
Sistemul integrat de navigație va cuprinde:
- console dedicate (guvernare, radiolocație, comandă mașiniși GMDSS – Global Maritime Distress and Safety System);
- subsistemul de navigație compus din stația de radiolocație 2, ECDIS (Electronic Chart Display and Information System), GPS compass, loch electromagnetic, pilot automat cu unitatea sa de control, sonda ultrason, compas magnetic și girocompas, sisteme de semnalizare vizuală și sonoră, sistem de comunicații intern;
- subsistemul de comunicații GMDSS este compus din stație radio MF/HF, radiotelefon VHF, DSC (Digital Selective Calling) de clasă A, terminal Inmarsat, Sistem Automat de Identificare (AIS), receptor NAVTEX, EPIRB (Emergency Position Indicator Radio Beacon), transponder RADAR SART.
Practic, în urma tuturor acestor modificări, puntea de navigație a dragoarelor va intra în secolul XXI, îmbunătățind precizia navigației, siguranța echipajului și o mai bună eficiență a navei în răspunsul la mesaje de sinistru.
Va fi instalată și o nouă stație de radiolocație, modernă, cu capabilități sporite de urmărire a țintelor, antena noului radar lucrând în banda X. Radarul va fi interconectat cu receptorul GPS, compasul GPS, AIS-ul, girocompasul și loch-ul navei. Unele echipamente, cum ar fi AIS-ul dar și o stație de radiolocație vor fi păstrate de la vechea echipare.
ECDIS (Electronic Chart Display and Information System) va face navigația mai ușoară și va îmbunătăți„situational awareness-ul” navei (iertată fie-mi romgleza). Comunicațiile vor fi și ele îmbunătățite simțitor ca urmare a punerii în folosință a subsistemului GMDSS.
În termeni de echipamente de luptă, caietul de sarcini prevede înlocuirea instalației vinci dragaj, înlocuirea actualei macarale hidraulice de 6 Tf cu una nouă, de 2Tf la braț de 6 metri dar și înlocuirea propulsorului electric de 100 de CP cu unul nou, similar ca putere (75 KW),care va trebui să asigure guvernarea și propulsia navei la viteză mică în cursul operațiunilor de dragaj. Se solicită de asemenea, pachetul de mentenanță inițial.
Se are în vedere îmbunătățire condițiilor de trai la bord prin înlocuirea caldarinei de apă caldă, a instalației frigorifice, a motopompei de incendiu (crește capacitatea de combatere a avariilor), a instalației de aer instrumental și a instalației de climatizare centralizată.
Este interesant că acest sistem de climatizare centralizată trebuie să facă față unui volum de 800 de mc, împărțit în 25 de compartimente, ceea ce corespunde cu aproximație volumului locativ a cinci apartamente „ceaușiste” de trei camere. Imaginați-vă că în cinci apartamente de trei camere trebuie să trăiască zile si săptămâni la rând 79 de oameni!
Se vor reamenaja compartimentul bucătărie, comanda timonerie, compartimentul radio, compartimentul teleghidare, compartimentul cameră hărți, compartimentul radioghidare dar și, cel puțin unele din spațiile comune destinate ofițerilor și sub-ofițerilor navei. Din ce am observat noi, nu se are în vedere și o reamenajare a spațiilor trupei, ceea ce mi se pare cel puțin rușinos, cu atât mai mult cu cât puține locuri de pe navă vor rămâne neatinse de mâna lucrătorilor șantierului naval…
După cum ziceam mai sus, se va instala și un sistem integrat de monitorizare și control motoare principale și auxiliare, toate caracteristicile motoarelor putând fi urmărite centralizat, în timp real.
Reparațiile privesc îndeosebi motoarele principale care vor fi recondiționate și aduse la 0 mile, corpul navei, tancul de motorină, apă, fecale, cârmele și elicele ş.a.m.d.
Se pune întrebarea, în condițiile de mai sus în care se modernizează și integrează cele mai multe echipamente de la bordul navei, iar părțile mecanice trec printr-o reparație capitală daca nu era posibilă reducerea echipajului navei și îmbunătățirea condițiilor de viață și, de ce nu, o reducere a costurilor de exploatare a navelor? Probabil întrebarea va rămâne retorică…
Singurul șantier care și-a depus candidatura în termen a fost Șantierul Naval Midia S.A., secondat de 4 subcontractanți: Service Faur S.R.L., Operativ Service Co-Prest S.R.L., Metacom Weld S.R.L. și Geomarco Construct S.R.L., urmând a trece în etapa următoare a negocierilor pentru încheierea contractului în valoare estimată de 30.252.100,85 lei, fără TVA, fiind avute în vedere una până la trei nave care să fie reparate/modernizate.
N-aș vrea să fac prea multe supoziții în ceea ce privește șantierul selectat și subcontractorii săi. Singurele companii care mi-au atras atenția sunt Metacom Weld S.R.L. al cărei obiect principal de activitate nu are nici o legătură cu domeniul reparațiilor de nave și Geomarco Construct S.R.L., o firmă care face în principal construcții civile rezidențiale și nerezidențiale. Oricum, spre deosebire de Șantierul Naval Midia toți sub-contractorii au avut profit în anul fiscal 2016. Nu vreau să cădem în cancan-uri politice așa că mă voi opri aici.
După cum spune și Radu, căruia îi mulțumesc încă o dată pe această cale pentru ca ne-a pus la dispoziție caietul de sarcini, în esență, vorbim de un Mid Life Repaint. Unul mai mult decât binevenit, aș adăuga eu, dar tot un Mid Life Repaint. De altfel, vorbim de o operațiune absolut normală în orice marină a lumii.
Reparațiile/modernizarea vor îmbunătăți calitățile tehnico-tactice ale navelor care, în acest fel, vor primi o nouă viață, putând asigura lupta împotriva minelor pentru încă 10 – 15 ani, mai ales că problema înlocuirii lor nu se mai pune momentan nici măcar la nivel de pdf…
Nicolae Hariuc
Radu