Lacusta este un nume inspirat pentru aceasta noua categorie de “forte armate” aflate in studiu in SUA, mai exact la Oficiul de Cercetari Navale (ONR). Acestia au anuntat recent, in aprilie, testarea cu succes a sistemului autonom pentru roiul de drone aeriene LOCUST (Low-Cost UAVS Swarming Technology), sistemul putand fi folosit atat pentru protectia propriilor obiective cat si pentru atacarea celor inamice.
LOCUST atacand obiective blindate – reprezentare grafica (foto ONR)
Sistemul consta intr-un numar de drone usoare si cu costuri scazute, denumite Coyote, care pot actiona autonom sau conectat la un operator, schimband date si decizand cea mai buna abordare a atacului asupra tintelor inamice, prin lovituri sinucigase. Drona, in lungime de 0,9m si masa de 5-6kg este produsa de BAE Systems si este operata prin legatura de date radio in linie vizuala. Dupa indeplinirea misiunii de observare sau inainte de epuizarea combustibilului, daca drona este inca functionala, aceasta se va intoarce la punctul de lansare, spre a fi refolosita.
In prima faza, din martie 2015, s-a testat sistemul de lansare, practic un lansator de balize de sonar déjà in uz pe nave, iar in aprilie testele au avut in vedere capacitatea de a zbura autonom, de a observa perimetrul desemnat si a schimba informatii. In montajul video al ONR se sustine si ca LOCUST ar fi capabil sa atace inclusiv tinte grele cum ar fi tancurile, dar asa ceva inca nu a fost testat. In 2016 se vor testa si demonstra lansari de la bordul navelor pentru 30 de done simultan, adica capacitatea maxima a unui lansator, pentru care a si fost conceput sistemul.
Un singur lansator multi-tub poate gazdui 30 de astfel de drone, acesta fiind dejqa standard instalat pe nave ale U.S. Navy. Initial, drona a fost gandita si pentru lansarea de pe aeronave, cum este P-3C Orion sau elicoptere. Dronele pot observa terenul si decide daca si cum sa atace tinte inamice, fiind echipate atat cu sisteme optice de recunoastere cat si cu capete de lupta pentru misiuni sinucigase.
Roiul de «lacuste »
Drona este stocata in tuburi iar dupa lansare desfasoara o parasuta de franare si apoi 2 perechi de aripi fiind propulsata de un motor electric cu elice care ii asigura o viteza de pana la 137km/h cu o altitudine maxima de 6km si o raza de actiune de 32km.
Costurile de achizitie si operare sunt mult mai reduse decat ale unor avioane de lupta echipate pentru atact la sol, cea mai scumpa componenta fiind programul complex care ii furnizeaza independenta si eficacitatea in misiune, totul cu un risc scazut pentru operator. Dronele sunt capabile de atacuri coordonate si de precizie totodata cu impact colateral redus.
Comandantul US Navy se asteapta ca un astfel de sistem sa intre in operare in urmatorii 10-15 ani, existand un program similar al celor de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), scopul fiind acela de a desfasura Operatiuni in colaborare in mediu ostil (Collaborative Operations in Denied Environment = CODE ) si utilizand aeronave cu si fara operator uman.
Video al Office of Naval Research despre LOCUST:
https://www.youtube.com/watch?v=AyguXoum3rk
In august 2014, ONR a demonstrat arhitectura de control pentru controlul si perceptia agentilor robotizati – CARACAS (Control Architecture for Robotic Agent Command and Sensing) pe raul James din Virginia, coordonand 13 barci operand autonom sau telecomandat care sa protejeze un vas de marfa de mare valoare impotriva unui vas agresiv. Arhitectura de control va fi cel mai probabil refolosita cu mici adaptari si pentru LOCUST.
Costul de transformare al unui vas in drona navala de acest tip este de doar cateva mii de dolari. Strategia de operare a unui astfel de sistem de operare a roiurilor de drone navale, aeriene sau terestre este similara cu a haitei de lupi sau a lacustelor.
Marius Zgureanu
Surse:
http://www.altair.com.pl/news/view?news_id=16219
http://defensesystems.com/articles/2015/04/15/onr-locust-swarming-autonomous-uavs.aspx