In ultimele saptamani am publicat mai multe articole care au lasat poate o impresie gresita, precum ca Rusia ar fi inamicul si dusmanul nostru de moarte, sau ca RoMilitary ar percepe Moscova ca fiind radacina tuturor relelor care au lovit Romania in ultimii 200 de ani. Nimic mai fals! Noi nu facem altceva decat sa mai aratam cateodata cum se fac cartile in acest joc, de multe ori folosindu-se metode mai putin…conventionale.
Rusia/URSS-ul nu ne este inamic, ci doar isi urmareste interesul sau national, planurile proprii, pe termen mediu si lung, numai ca din pacate planurile lor nu coincid aproape niciodata cu interesele noastre…Dar aceasta este deja alta discutie. Nu sunt sunt suficient de fanatic sa imi fixez ca inamic Rusia. Este chiar absurd sa consideri o tara ca fiind inamicul tau de moarte si bineinteles total neproductiv.
Aruncarea vinei pe altcineva este in general un semn clar de slabiciune in metastaza, adica atat de extinsa incat nu mai poti fi suficient de lucid cu tine insuti. Atunci cand incepi sa te gandesti serios ca toata lumea te fura, iti vrea raul, cat tu esti alfa si omega, ca lumea si soarta este nedreapta cu tine, ca in mod sigur ai fi meritat mai mult, ei bine atunci, tot in mod sigur, ai nevoie de o mica lobotomie, sa nu chinui degeaba…
Aceste lucruri sunt la fel de valabile si in cazul persoanelor, ca si in cazul mentalului colectiv al unei natiuni. In general politicienii tai, cei care iti fac tara zob si-ti fura si penele de gaina din fata de perna, ei bine acei oameni fara nici o urma de scrupule, adora sa poata organiza o lobotomie la nivel de natiune, dupa care sa arate cu degetul: Ala e de vina pentru saracia voastra!
Asadar…
Intre tari notiunea de prietenie este doar un ambalaj, continutul fiind intotdeauna interesul, direct si nemijlocit. Nu este nici macar impocrizie: interesul este motorul care face lumea sa se miste si asa este normal sa fie!
Revenind la notiunea de prietenie intre popoare, acest concept este unul foarte volatil! Este America prietena Romaniei?! Bunicii nostri asa au crezut, iar rezultatul a fost ca multi dintre ei au sfarsit la Canal tot asteptandu-i pe americani, iar altii au murit prin munti cu aceeasi speranta in suflet. Poate Franta?! Nu cred ca exista in UE o alta tara care sa fii aruncat cu noroi in noi, meritat si nemeritat, precum „sora” noastra latina.
Dupa “89 speranta unei Americii salvatoare si eliberatoare de tarele comunismului ni s-a intors in plina fata sub diverse forme: de la senatorul american Tom Lantos si pana la sprijinirea oficiala, de catre ambasada SUA, a homosexualilor, incercand sa ne convinga ca un astfel de viciu extrem de periculos pentru tinerii nostri, ar fi absolut normal, sau refuzul finantarii pentru achizitia de avioane F-16. Putem adauga aici si cazul tragic a lui Teo Peter, ucis de un membru al personalului diplomatic al ambasadei SUA, caz tratat de catre Washington, de parca Romania era o tara africana.
Ce ne-a adus parteneriatul strategic cu SUA?! N-as sti sa raspund categoric la aceasta intrebare, insa “venirea” americanilor, nu a avut nici pe departe impactul, mai ales economic si social (de mentalitate), pe care speram cu totii sa-l vedem.
Nici aderarea la UE si NATO nu a reusit sa schimbe modul in care romanii isi gospodaresc propria viata si societate, dar este adevarat ca daca nu am fi fost inclusi in aceste structuri raul ar fi fost covarasitor mai mare.
Rusia, si eternele clinciuri pe care noi romanii le-am avut cu Imperiul de la rasarit, este un alt capitol in istoria noastra. Majoritatea romanilor au resentimente foarte puternice fata Rusia, sentimente mostenite de la parinti si bunici, din studiul istoriei sau din experiente propri. Categoric concetatenii nostri au dreptate sa aiba astfel de trairi fata de vecinul de la la rasarit, dar oare daca incercam sa ne debarasam de bagajul emotional si am putea judeca la rece, am avea in mod serios sa le reprosam ceva rusilor/sovieticilor?!
Pana la urma Rusia a fost tot timpul o super-putere europeana si mondiala! O tara enorma, cu resurse de neconceput pentru noi si cu o aliura politica si militara greu de inteles la nivelul nostru. Ori atunci cand ai ghinionul sa fii gard-n gard cu un astfel de “mostru”, este inevitabil sa ai si probleme, chiar si fara ca respectiva super-putere sa vrea sa-ti faca rau. De la inaltimea Moscovei, Bucurestiul se vede foarte mic si numai daca te uiti cu mare atentie, asta daca cumva se vede in vreun fel, iar cum Romania este astazi, si din pacate a fost cam tot timpul, la intersectia intererselor marilor imperii, este inevitabil sa suferim pagube, macar si colaterale.
Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca in pofida faptului ca nu sunt un mare fan al Rusiei, fac foarte clar diferenta dintre politica imperiala, de mare putere si poporul rus, fata de care nu am nici un fel resentiment. Problema noastra, problemele de fapt, constau in faptul ca Romania ca stat si natiune s-a coagulat foarte greu, fiind in permanenta la interesctia influentelor “gravitationale” ale marilor imperii.
Asa cum centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter nu a putut forma o planeta datorita vecinatatii cu Jupiter, tot asa si Romania a fost mai mereu data inapoi, rupta in bucati, cotropita si trecuta din mana in mana, intre imperiile vremii.
Practic noi nu am avut o perioda de pace, sau de liniste, departe de influentele “greilor” momentului, suficient de lunga, care sa ne permita sa strangeam un chag social si economic sau militar suficient de mare, care sa genereze nucleul dur al societatii romanesti.
Eu nu judec Rusia si nici nu-i fac reprosuri, doar din cand in cand simt nevoia sa ripsotez. Rusia si, odata cu ea, SUA NU POT fi prietenii Romaniei, pentru simplul motiv ca prietenia, la fel ca si in viata reala, se infiripa pe baza de inters reciproc si, poate mai important, intre partenerii egalii. Problemele Romaniei nu rezida in fatul ca Rusia sau SUA nu se poarta corect cu noi, sa ca nu ne ajuta, nici nu ar fi de dorit asa ceva, ci in faptul ca noi insine ne dam cu stangul in dreptul, noi insine ne facem rau, unii altora.
Nu Moscova sau Washingtonul au inventat sintagma “Nu ne vindem tara!” las’ ca o furam noi, as completa eu, ci guvernul de la Bucuresti! Nu marile puteri au crescut taxele in Romania si au creat unul dintre cele mai corupte si incapabile regimuri din lume, nu ei au sabotat constructia autostrazilor, nu ei au semnat contracte de dezapezire de cinci ori mai scumpe decat in Finlanda, nu ei au facut praf economia Romaniei, nu ei au devalizat bancile si fabricile noastre, nu americanii i-au imbogatit pe Patriciu, nu Moscova l-a facut pe Becali parlamentar si mare vedeta.
Reprezentantul poporului in Parlament. Asa reprezentant, asa prezent si viitor.
Raul sau binele mai vine si de la Dumnezeu, dar grosul vine de la noi insine. Daca Romania ar fi avut o clasa politica responsabila si patrioata, daca noi cei care votam, am fi mai putin impresionati de galeti, mici, bere si alte pomeni, daca ne-am obisnui mai mult cu idea ca prin munca ta iti poti face o viata mai buna si nicidecum din ajutorul statului, poate ca nici SUA, nici Rusia nu s-ar fi comportat cu noi asa cum o fac astazi.
Nu trebuie sa asteptam ca cineva sa ne faca ordine in casa, noi insine ar trebui s-o facem, numai ca la romani sindromul “Voda” sau “al omului providential”, mai cunoscut si sub numele de sidromul “tatucului”, este inca pregnant incastrat in fiinta noastra nationala.
Mereu este cineva de vina, rareori noi, URSS-ul ne-a jefuit, americanii ne-au tradat la Yalta, etc,etc, uitand mai mereu ca sunt multe tari si natiuni in lume, care au patimit mult mai mult decat noi, uitand sa spunem ca Romania nu este singura tara comunizata fortat. O simpla privire aruncata in jurul nostru ne arata ca si altii au trecut prin Furcile Caudine ale istoriei, unii dintre vecinii nostri fiind pur si simplu desfintati ca tara si popor, dar odata ramasi liberi, si-au refacut tara. Polonia este aici un exemplu de urmat, dar mai sunt si altele…
Varsovia a fost la propriu demolata de germani in timpul revoltei din 1944, dar comunisti sau nu, imediat dupa razboi polonezii s-au apucat si si-au reconstruit orasul, piatra cu piatra, in timp ce Bucurestiul este, in afara oricaror discutii, cea mai urata capitala europeana. Cine a vizitat Budapesta sau Praga, stie ce vorbesc. Asta apropo de mandria natioanala, sau de nenorocirile comunismului.
Nu trebui sa mai asteptam ca altii sa ne faca ordine in casa, sa ne dea statul pensii si salarii, sau Aliatii sa ne industrializeze tara sau sa ne refaca agricultura! Bine ar fi sa lasam istoria pe seama istoricilor, iar noi sa vedem in relatile cu alte state doar interesul economic, fara a mai cara dupa noi lestul sentimental generat de lungile noastre probleme cu vecinii. Interesul reciproc si un pic de auto-respect ar fi exact solutia pentru a putea sa ne ridicam la nivelul la care noi credem ca ar trebui sa ne priveasca altii.
Dar pentru a accede la astfel de idealuri ar trebuim intai sa invatam sa ne respectam pe noi insine, ar trebui sa invatam sa muncim si sa gandim precum oamenii liberi si, bineinteles, ar trebui sa lasam statul cu mana intinsa catre guvern, catre aliati, etc.
Nu Rusia este de vina, nu SUA, ci noi, lenea si incompeneta noastra, frica noastra de schimbare, manelismul nostru proverbial. Avem o tara bogata, asezata intr-o zona ideala pentru facut bani, dar sportul nostru national este maneau, atat faptica cat mai ales la nivel de mentalitate! Capra vecinului este grija noastra primordiala si nicidecum viitorul nostru ca oameni cu coloana vertebrala dreapta.
Noi insine ne tratam ca pe prosti, unii pe altii, cum ne putem astepta ca cineva sa ne trateze altfel?! Respectul pe care il capeti este intotdeauna egal cu cel pe care ti-l acorzi tu insuti, iar daca vreti sa vedeti cat de mult se respecta romanii pe ei insisi, ei bine este simplu de aflat: aruncati o privire asupra clasei politice, asupra emisiunilor TV care fac rating, asupra “vedetelor” momentului…e ca si cum ne-am uita in oglinda.
Pentru ca inamicul adevarat al romanilor si al Romaniei este vizibil doar atunci cand ne uitam in oglinda…
GeorgeGMT