“Fiecare loc de pamânt are o poveste alui, dar trebuie sa tragi bine cu urechea ca s’o auzi, si trebuie si un dram de iubire ca s’o întelegi”.
(N. IORGA)
Românii asezati în Câmpia Tisei sunt resfirati peste aceasta întindere de ses, începând din regiunile apusene ale judetului Satu-Mare si pâna în preajma Muresului, pe teritoriul comitatelor Beke siCsanad.
Repartizati pe regiuni naturale acesti Români alcatuesc urmatoarele grupe:
A) Acei din valea Somesului asezati la Vest si Nord-V. de orasul Satu – Mare. Grupa lor este alcatuita din 17 localitati populate cu Români, care din pricina vitregiei vremurilor sunt aproape cu totul desnationalizati.
Afara de populatia ce locuieste în aceste sate, mai întâlnim pe Români împrastiati si prin alte localitati, asezate pâna în preajma varsarii Somesului în Tisa.
B) Grupa Românilor dintre Bateau si cele trei Crisuri este alcatuita din 25 localitati, unde neamul nostru traeste amestecat aproape peste tot cu populatia ungureasca.
C) Grupa Românilor raspândita prin satele dintre Crisurile unite, Mures si Tisa, este alcatuita din 24 localitati.
Datele istorice si statistice referitoare la trecutul populatiei din stânga Tisei înfatiseaza elementul românesc ca fiind resfirat peste aceasta întindere vasta de ses înca din Evul mediu.
Pe timpul cât zona câmpiei a fost supusa stapânirii turcesti (1526-1699) au avut de îndurat si Românii alaturi de iobagii unguri un sir nesfârsit de greutati.
Luptele continui purtate în aceste parti aproape un veac si jumatate, apoi nenumaratele impozite în natura si în bani pe cari au fost nevoiti sa le plateasca toti locuitorii supusi steagurilor semilunei, au nimicit o buna parte din Românii asezati prin satele acestui ses, iar pe altii i-au îndemnat sa-si paraseasca caminurile si sa-si caute scaparea mai ales în regiunile de dealuri si munti, unde vieata si conditiile de trai le erau mai asigurate.
Cu toate greutatile ocupatiei turcesti, elementul românesc din sesul Tisei s’a pastrat în tot cursul Evului mediu nu numai la sate, ci si în orase. Despre Românii asezati în centrele urbane fac pomenire mai multe acte publice ale oraselor si în deosebi procesele verbale redactate în sedintele sfaturilor acestor localitati, în cari întâlnim de mai multe ori discutata problema Românilor din aceste parti.
Unele sfaturi – ca de pilda cel al orasului Debreczen tinut la 28 Aprilie 1697 – hotarasc: “Sârbilor si Românilor sa nu le fie îngaduita cumpararea de case, nici Ungurii sa nu le poata vinde acestora, ci ei sa locuiasca în bordee, ba nici bordee sa nu-si faca mai mult”.
Conscrierea populatiei diri orasul Debreczen aminteste la acest sfârsit de veac si pe Românii care erau de mult asezati aci. Întâlnim acum populatie româneasca si prin alte sate si târguri în deosebi în asa numita regiune a “haiducilor”.
Principii ardeleni trecuti la calvinism au încercat în mai multe rânduri sa atraga pe Românii asezati pe teritoriul judetelor: Bihor, Hajdu si Szabolcs, spre noua învatatura. Diferite sinoade calvinesti tinute în centrele mai importante din stânga Tisei, în tot cursul veacurilor XVI-XVII, trateaza în mai multe rânduri problema calvinizarii Românilor, hotarînd si mijloacele de propaganda de o parte, iar de alta parte designând persoanele, care aveau sa fie învestite cu titlul de pastor, adeca de preot pentru localitatile românesti.
Propaganda calvina facuta cu mare intensitate timp de aproape doua veacuri printre Românii acestor judete, ca si printre acei care se aflau resfirati prin alte localitati ale acestui ses, începând din tinutul Nyrsegului si pâna la Szeged a avut urmari fatale pentru neamul nostru. Cei mai multi dintre Românii satelor si târgurilor s’au calvinizat, pierzându-se pentru totdeauna în massa ungureasca.
Datele istorice si statistice referitoare la populatia din sesul Tisei, ajung din ce în ce mai bogate în veacul al XVIII-lea. Dupa aceste izvoare, vedem ca Românii erau risipiti peste toata întinderea sesului, – trecând sub forma de pastori, agricultori, si mai târziu de negustori – pâna în tinutul dintre Dunare si Tisa sau chiar pâna dincolo de Dunare.
În veacul al XIX-lea, statul unguresc a început lupta de desnationa-lizare a populatiei românesti, având ca obiectiv principal tocmai pe Românii din câmpia Tisei. Lupta a fost purtata de stat pe toate caile si cu toate mijloacele, iar rezultatul ei a fost ca multi dintre fratii nostrii risipiti peste suprafata acestui ses, au fost înghititi si contopiti în massa ungureasca.
Românii din sesul Tisei se îndeletnicesc astazi în deosebi cu agricultura si cresterea animalelor. Pamântul bogat în materii hranitoare a îngaduit aici desvoltarea unei agriculturi intensive si extensive. Acolo unde odinioara stapâneau vaste întinderi de ape si paduri de ierburi, astazi se leagana grânele în bataia soarelui. Ogoarele sunt cultivate cu toata grija, si în vremea din urma alaturi de cereale a luat o mare desvoltare însamân-tarea plantelor industriale, textile si oleaginoase.
Datorita acestei desvoltari agricole, satele Românilor din sesul Tisei si-au schimbat înfatisarea într’o mare masura. Pe când înainte cu un veac casele erau ridicate aproape numai din pamânt batut, înfatisând aspectul unor bordeie îngropate pe jumatate în pamânt, acum ele se construesc din caramida, cu câte doua sau trei încaperi, având acoperisul din tigla, care a înlocuit în o mare masura trestia si paele de odinioara.
Aspectul general al satului a ajuns mai ordonat, s’au deschis drumuri largi si drepte, si s’au plantat pe marginile lor pomi roditori sau salcâmi.
Pamântul arabil al satelor fiind asezat departe de vatra comunii, a îndemnat pe Românii din acest ses sa desvolte o agricultura aparte, numita agricultura prin “salase”. Salasul este o mica gospodarie asezata în mijlocul hotarului, pe pamântul stapânului. Aici traeste fie proprietarul, fie unul dintre membrii familiei sale, împreuna cu servitorii, aproape tot timpul anului.
Aici îsi tin animalele si paserile de curte, locuinta din sat servindu-le numai pe timp de iarna, ori în Dumineci si sarbatori, când si cei dela salas pleaca în sat la biserica ori la diferite evenimente savârsite în familie.
Numarul Românilor din judetele sesului Tisei este astazi de aproximativ 60.000 suflete. Pentru cunoasterea vietii lor spirituale ca si pentru studierea manifestarilor legate de vieata lor materiala, este necesara înfiintarea acelui institut menit “studiului Românilor de peste hotare”.
Chemarea acestui institut ar fi sa se îndeletniceasca, cu cercetarea – sub toate aspectele – a insulelor etnice românesti ramase departe peste granitele României, pe meleaguri straine, unde astazi fratii nostri lupta cu nespus de mari greutati, pentru a-si apara fiinta etnica.